Ma intreb???

ylena spune:

Draga mea, si eu am trait sentimentul acesta teribil de frustrare, si nu doar o data. Fostul meu sot, la sfarsitul celor zece ani de casatorie mi-a zis ironic " crezi ca ai sa gasesti altul mai bun decat mine care le va face pe toate?". Noi ne-am despartit din cu totul alte motive, mult mai grave decat absenteismul lui- si am mai scris despre asta -dar SI asta era o problema. Imi aduc aminte ca eram cu piciorul in ghips si spalam pe jos in timp ce el zacea in canapea si se uita la televizor! Avea insa o calitate in gospodarie: mergea la cumparaturi cu mine si ii placea sa ma monitorizeze la bucatarie, intrucat era un mare gurmand.
Dupa un timp am intalnit o mare iubire, o dragoste cu nabadai care a durat patru ani. La inceput ma ajuta in casa cu motoarele in plin, pentru ca ii placea sa tina dupa mine si nu ma lasa o secunda singura, nici chiar in baie, nici chiar la buda. Mai apoi iubitul meu cu nabadai a ajuns sa straluceasca prin absenta pentru ca era mai comod asa. Stia ca eu sunt stalpul casei in tot si in toate. Aduceam mult mai multi bani in casa, eram mai practica, mai organizata, puteam sa gandesc ceva mai mult decat prezentul. Iar el se simtea multumit sa stea deoparte si sa nu se implice, se mandrea cu mine in exterior (pai daca nu era ea...nu stiu ce faceam...)se simtea ocrotit si rasfatat, iar daca eu simteam cu nu mai am motoare sa merg inainte si sa-l trag si pe el dupa mine si incepeam cu reprosurile imi replica ca este un atentat la libertate.
Ce vroiam sa spun cu asta? Ca fostul meu sot avea dreptate, n-am gasit altul mai bun. Si pot continua cu exemple, intrucat mai toate cuplurile pe care le cunosc traiesc dupa acelasi sablon. Sotul prietenei mele, un tip extrem de tipicar, care cu ceva timp in urma aranja lucrurile in casa dupa principiul paralel si perpendicular, masurand ca distanta dintre bricheta si marginea mesei sa fie egala cu cea dintre pachetul de tigari si marginea aceleiasi mese, ei bine, acest tip monument de tipicareala are acum o singura preocupare in casa: sta mot in varful canapelei si se uita la televizor! Ba de multe ori vrea sa i se aduca mancarea la pat pe tavita!!!!
Dintre toate cuplurile cunoscute, indiferent de varsta, n-am vazut decat unul care sa functioneze cu adevarat bine, acela al parintilor mei. Dar si aici e o istorie. Cand mama era gravida cu mine a venit soacra ei, bunica mea in vizita. Mama cu burta la gura facea treaba iar tata se odihnea. Atunci bunica la luat literalmete de urechi si i-a zis "baiete, nu eu ti-am dat-o de nevasta, ai luat-o singur. Fa bine si ajut-o ca nu e sluga ta. Si doi morcovi daca sunt de curatat in casa, unu-l cureti tu, unu ea" Iar bunica era o femeie simpla de la tara dar cu mult bun simt. Si acum dupa 42 ani ai mei sunt o echipa. Dar asa mai rar!
M-am lungit mult cu vorba, stiu, dar poate ca gasesti o morala in toata povestea asta.
(Si inca ceva legat de mine. Dupa ce m-am despartit de iubitul meu mi-am dat seama ca am inceput sa fac exact ceea ce ii reprosam lui ca face. Am devenit indiferenta, dezordonata, haotica si fara chef de a face ceva. Baunuiesc ca e o etapa temporara in viata mea, dar uite ca si noi femeile ne schimbam.)
Corina, eu inteleg bine ce inseamna frustrarea si efortul de a duce pe cineva in carca. Dar gandeste-te bine daca acesta e un motiv de divort. Nu sunt de principiul rau cu rau dar mai rau fara rau, totusi mai gandeste-te.
Spui ca de 4-5 ani incerci sa vorbesti cu sotul tau si nimic. Poate ca nu ai procedat bine. Banuiesc ca ai incercat sa-l constientizezi si sa-l schimbi asa cum iti doresti tu, asa cum sufletul si personalitatea ta o cer. Nu se va schimba atat timp cat se va simti constrans, ti-o garantez. E atacul la libertate! Dar ce-ar fi sa incerci sa te schimi tu?! Fii mai toleranta cu TINE, invata sa-ti acorzi timpul si micile bucurii pe care le doresti. Fii tu mai independenta si vei vedea ca el isi va pune semne de intrebare sau chiar se va teme sa nu te piarda. In loc sa robotesti pana noaptea tarziu in casa, fa intr-o zi strictul necesar, lasa copii la mama sau la o prietena sau cu el, si pleaca sa te plimbi, sa bei o cafea la o terasa sau efectiv fa CE VREI TU.
Ai sa vezi rezultatele!
Iti tin pumnii!!!

tinatache spune:

Citesc ce scrieti voi si imi vine in gand afirmatia unei cunostinte: "barbatul il ai asa cum il educi". La mine nu am putut sa o aplic pt ca am auzit-o de curand si nici nu e cazul, dar citind despre barbati care la inceput sunt harnicia intruvhipata si apoi "stralucesc prin absenta" ma gandesc: cine e de fapt de vina??? Nu cumva ne (vorbesc la pers. I pt ca e vorba de femei in general) asumam prea multe sarcini care la un moment dat ne coplesesc, dar nu mai e nimeni dispus sa ne ajute? Din fericire sotul meu e o exceptie, si la prima sarcina si acuma, la a doua, face tot ce poate sa ma fereasca de stres sau de treburi grele. Si eu accept, de ce nu? Daca vrea sa duca gunoiul sau sa faca mancare, da, de ce nu? eu am o gramada de timp sa le fac, la randul meu. Cand sunt obosita sau nu ma simt bine si il rog mieros sa faca ceva nu ma refuza niciodata, sau daca nici el nu are chef ma ia de-o aripa si stam amandoi trantori si lasam treaba , ca nu ne cade tavanul in cap.
Apropo de "e barbat , sa se descurce" - cand am nascut alerga ca un titirez prin spital si nici pana in ziua de azi nu stiu ce si cui a dat ca sa ne fie bine. Asta zic eu ca e un tata si un sot, nu unul care te lasa sa mori de oboseala si nu misca un pai. Am vazut din asta, nu respect asemenea oameni si ii consider ratati in meseriile astea de sot si tata. Nu emrg pe ideea ca "altul mai bun nu gasesc" sau "mai bine unu' rau decat deloc", si din astea am mai auzit si nu cred in ele. As fi preferat "deloc", iar cat despre "altul mai bun" da, pot afirma cu mana pe inima ca l-am gasit. sper sa nu fim exceptia care confirma regula, de fapt mai cunosc cupluri fericite, care se iubesc si se respecta si-si respecta&iubesc si copiii. Ai o singura viata, Cristina, atat vreme cat esti independenta financiar nu ezita sa-ti oferi si sufleteste un trai mai bun. Cat despre copii, poate se vor intelege mai bine cu el, poate se va trezi si el la realitate... mai stii? Eu iti urez multa sanatate si sa auzim vesti mai bune de la tine. pa.pa.

Cristina, mamica cu burtica

danaA spune:

Subscriu la ceea ce a zis tinatache. Si al meu sot nu ma lasa la greu. Si acuma ca nu-s insarcinata ci doar lucrez, asa cum face toata lumea, daca vede ca sunt obosita ma intreaba ce vreau sa faca de mancare. sau il ia pe Andrei si merg in parca ca mama sa se odihneasca.
Si cred ca sotul tre sa se implice in viata copiilor, ca doar nu i-am facut singure.
Si Cristina, nu cred ca ceri prea mult, cred ca asa e normal sa fie, dar poate faci ceva sa-l determini sa se schimbe. Eu iti urez numai bine si ai grija de tine si de puiutii tai!

Dana si Andrei