Sufletul unui copil

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Sufletul unui copil | Autor: MissParker

Daca ai putea sa asculti sufletul unui copil...

Andrew Vachss si Eddie Adams
Parade Magazine, 16 iunie 1991

O zi luminoasa de toamna la gradina zoologica din Bronx. Stateam langa zona ursilor. Erau acolo ursi negri, kodiak, grizzly, pana si o pereche de ursi japonezi. Se intindeau la soare, se bagau in apa, se jucau.

O grupa de copii s-a apropiat de mine. 7-8 ani, toti imbracati in uniforme, dar nici unul nu semana cu celalalt. Profesorul i-a adunat langa gard, rabdator, urmarindu-i atent pe toti cei care riscau sa se apropie prea mult de zona ursilor.

Copiii priveau ursii - unii seriosi, altii palavragind. O fetita gesticula vesela; un baiat striga ceva. Ursii ii ignorau..

In groapa alaturata, o ursoaica polara solitara statea pe o stanca. Ii privea indiferenta pe noii veniti. Un sunet slab se auzi dintr-o grota. Un pui de urs polar pufos a iesit, apropiindu-se de mama lui. Privirea ursoaicei deveni brusc amenintatoare, prevenindu-ma sa stau la distanta.

"Isi pazeste puiul?" O voce de copil langa cotul meu. O fetita, desprinsa de grupul de elevi. "Da," i-am spus. O fetita cu trasaturi asiatice si o expresie linistita, oarecum inteleapta. Un baiat alb langa ea, o negresa mica putin mai departe.

"Si mama mea e la fel", imi spune ea.

"A mea nu", spune baiatul alb. Imi aprind o tigara. O fata blonda ma trage de maneca si-mi arata semnul "Fumatul interzis". Un baietel latino-american rade de naivitatea ei. Arunc tigara pe jos si o sting cu pantoful. Ma uit peste umar, cautandu-l din priviri pe profesor.

"Sunt periculosi ursii?" intreaba o fetita.

"Clar", spun eu.

"Mie nu mi-e frica", exclama un baiat.

"As vrea sa mangai puiul", a spus altul.

"Dar de ce nu e cu ceilalti ursi?" intreaba un baiat.

"Fiindca are un pui", i-am explicat. "Daca ceilalti ursi s-ar apropia de puiul ei, ea i-ar ataca."

"Dar nu se simte singura?"

"Pai are puiul, prostule!" a raspuns in locul meu o fetita.

"Si ce daca?" s-a strambat altul.

I-am ascultat ciorovaindu-se, fiecare o micuta personalitate distincta si unica. Un curcubeu de culori umane, un spectru nelimitat de potential.

Cineva ma trage de maneca. "Nene, tu ai copii?"

M-am uitat la ursoaica. "Nu stiu", i-am raspuns copilului. In timp ce ma indepartam, am auzit-o cum il intreba pe profesor ce a vrut sa zica nenea ala ciudat.

Copiii lumii. Florile viitorului, acum doar seminte. Unii, crescuti si ingrijiti de maini iubitoare, hraniti in solul ingrasat cu iubire autentica. Altii, aruncati neglijent pe cimentul rece, luptandu-se sub soarele indiferent al lui Darwin.

Fiecare unic, unic ca un fulg de zapada. Si toti la fel.

Rasa noastra. Rasa umana. O culoare, multe nuante. Comori pentru unii, jucarii pentru altii. Unii vor atinge cu mana stelele - altii vor merge tiptil in umbra.

Mai mult decat orice altceva, copiii sunt o alta sansa pentru specia noastra defecta de a repara ceva.

"Care e diferenta dintre un elefant si un aligator?" m-a intrebat batranul. Nu era o intrebare. Era modul lui de a preda. Asa cum predasera strabunii lui inca de la inceputurile tribului.

"Unul e mamifer, celalalt reptila", am raspuns. "Unul traieste pe uscat si mai intra in apa, celalalt traieste in apa si mai iese pe uscat. Unul este carnivor, celalalt ierbivor. Nici unul nu are dusmani naturali."

"Dar amandoi sunt vanati, nu?"

"Da, inteleg. Elefantul pentru fildes, aligatorul pentru piele. Amandoi au acelasi dusman - omul."

"Nu intelegi. Te-am intrebat despre diferenta, nu despre asemanare."

"Ti-am spus multe diferente."

"Si totusi ai omis-o pe cea esentiala. Diferenta care ii deosebeste pentru totdeauna."

"E o ghicitoare?"

"Nu e ghicitoare, nu e vreun mister. E un adevar pe care-l poti invata ... daca asculti cu atentie."

"Ascult."

"Puiul de aligator iese din ou ca un animal de prada perfect format. El nu se dezvolta, ci doar creste, intelegi? Nu invata nimic. Din clipa nasterii, se lupta pentru supravietuire. Daca reuseste, daca isi atinge dimensiunea normala, vaneaza. La nastere are 23 de cm., la maturitate are peste 6 metri. Diferenta poate fi masurata. Ca animal de prada isi perfectioneaza competenta si dibacia de a vana. Dar indiferent ce soarta va avea, va fi intotdeauna ceea ce s-a nascut sa fie."

"Inteleg."

"Intelegi? Tu lucrezi cu copii. Pentru a lucra cu copiii, trebuie sa cunosti copilul. Puiul de elefant nu poate supravietui singur. Are nevoie de protectie si grija. Fara iubire, moare. In functie de cum este crescut, puiul de elefant devine un animal de munca, un artist de circ, un mastodont linistit care traieste in armonie in jungla. Dar unii elefanti devin fiare, devin o amenintare pentru om. In functie de cum sunt crescuti - asta e cheia. Vezi diferenta acum?"

"Da."

"Acum, intreaba-te: Copiii oamenilor sunt oare aligatori, condamnati inca din clipa nasterii? Sau sunt elefanti, destinati sa nu fie nimic specific, ci capabili de orice?"

Copiii invata prin imitare. Unii isi imita agresorii. Si ii numim monstri.

Un copil intalneste un om strain, ridica chipul si asteapta un pupic. Privirea altui copil e prudenta, intreband "O sa-mi faci rau si tu?"

Pentru un copil nu exista succesiunea de evenimente, ci doar o contopire. Totul se intampla deodata. Numai adultii stiu cum sa denumeasca acest lucru. Numai un copil poate simti acest lucru.

Suntem supusi la examene si uneori dam gres. Copilul maltratat striga "Ma doare." Auzit sau neauzit, acel strigat devine profetie.

"Fa-le altora" devine un strigat de batalie.

Copilul cauta raspunsuri dar gaseste simboluri. Explica-i unui copil notiunea de "etica situationala". Daca poti.

Si astfel copilul spune: "Pot da viata — sunt barbat." Si lumea are mai multi copii.

Si copilul spune: "Pot lua viata — sunt barbat." Si lumea are mai putini copii.

Daca ai putea sa asculti sufletul unui copil ... ai putea auzi fie notele melodioase ale unei simfonii, fie sunetele metalice ale unui metronom: tic, tac, tic, tac...

O bomba, care-si asteapta detonarea.

Copiii sunt la fel. Variatiile genetice nu sunt esentiale. Variatiile culturale sunt doar boboci in buchetul uman.

Copiii pot transcende. Nascuti in razboi, ei invata uneori sa vindece. Nascuti in privilegii, ei invata uneori sa se razboiasca.

In noi toti exista acea radacina de recunoastere. Cand cu totii eram unul.

Un copil.