Clipe din trairile sufletelor noastre...(18)
Raspunsuri - Pagina 7
Ameera spune:
Bagheera, bine ai revenit! Si noi tot prin Herastrau ne plimbam de obicei.
Zilele trecute ne plimbam prin parc cu niste prieteni si fetita lor de vreo 2 ani si ceva, care tot povestea cu Sara diverse... si la un moment dat o intreaba ca tati al ei unde e, de ce nu a venit si el? Evident ca Sara nu intelege inca, dar m-a izbit asa brusc ca nu mai e totusi atat de mult pana cand va trebui sa dau niste explicatii... asa ca a inceput sa ma framante tot mai mult problema asta... si vin cu o intrebare: ce credeti ca ar fi cel mai bine sa-i spun?
Io-s de principiu ca trebuie sa le spunem intotdeauna adevarul, in legatura cu orice... doar ca intr-o forma care sa fie acceptabila pentru ei. In cazul asta insa... nu stiu ce sa zic. Sa-i spun pur si simplu ca tatal ei e foarte departe... se va simti respinsa, nedorita, pe termen lung tot nu va intelege de ce nu ia legatura cu noi, un telefon, un mail, ceva... doar in ziua de azi ce mai inseamna distantele? (sunt cateva luni bune de cand ne-a intrebat ultima oara de sanatate, mi-a spus atunci foarte sec sa iau eu legatura cu el daca am nevoie de ceva... iar apoi nici macar de ziua ei n-a dat vreun semn :(
Asa ca ma gandesc sa-i spun ca a murit... si apoi, cand va fi mare, sa-i spun adevarul... nu stiu daca e bine asa, dar eu una nu vad o varianta mai buna.
Ameera si 
Sara
"Only when the last tree has died and the last river been poisoned and the last fish been caught will we realise we cannot eat money." (Cree Indian Proverb)
sorinsonia spune:
Eu i-am spus adevarul, intr-o forma mai blanda, dar pe la 7-8 ani, cand m-a intrebat el.
Pana atunci nu a fost cazul, dar cand a intrat la scoala, a inteles ca o familie e formata mama-tata-copii.
Ameera spune:
Eu ma gandeam sa insist asupra faptului ca nu toate familiile sunt mama-tata-copil. Ca desi cele mai multe sunt intr-adevar asa, in unele familii sunt doar mama si copilul/copiii, in altele doar tata si copilul... nu vreau sa se simta prea diferita de ceilalti. bineintels, n-am sa-i inoculez ideea ca situatia noastra e normala, dar nici nu vreau sa i se para ceva prea neobisnuit.
Ameera si Sara
"Only when the last tree has died and the last river been poisoned and the last fish been caught will we realise we cannot eat money." (Cree Indian Proverb)
alma spune:
Ameera, nu cred ca e bine sa-i spui ca a murit... nu stii cand apare "domnul" si se sperie copilul ca a inviat tati 
. Una peste alta nu e lucru usor, ii poti spune ca e departe, lucreaza undeva izolat, nu are telefon sau internet, ceva de genul asta. Desi acum e micuta si n-o sa inteleaga mare lucru.
Ameera spune:
Alma, nu, este sigur ca nu va mai aparea in viata noastra. Sunt multi alti factori aici, nu doar atitudinea lui... ca altfel nici nu m-as fi gandit la varianta asta, sa-l "omor".
Ameera si Sara
"Only when the last tree has died and the last river been poisoned and the last fish been caught will we realise we cannot eat money." (Cree Indian Proverb)
Ameera spune:
quote:
Originally posted by alma
Una peste alta nu e lucru usor, ii poti spune ca e departe, lucreaza undeva izolat, nu are telefon sau internet, ceva de genul asta. Desi acum e micuta si n-o sa inteleaga mare lucru.
Oare o sa se multumeasca cu explicatia asta? Unde poti sta asa de izolat ani lungi de zile? Pe o insula pustie, la inchisoare... :D? si oricum tot va suferi ca el nu face un efort sa dea un telefon, ceva, macar o data pe an... plus ca ma gandesc ca in felul asta va creste cu speranta ca intr-o buna zi el va veni (ceea ce, repet, nu se va intampla)... oare nu e mai rau asa? Uff, nu stiu...
Asa e, inca e micuta, mai e ceva vreme pana sa purtam discutiile astea, dar de cateva zile numai la asta ma gandesc.
Ameera si
Sara"Only when the last tree has died and the last river been poisoned and the last fish been caught will we realise we cannot eat money." (Cree Indian Proverb)
brendamitran spune:
Si eu as fi mers tot pe varianta "a murit".
E muuuult mai lejera,decat "tati e foarte departe".
Pe urma,sa ne gandim cum va fi privita la gradi,la scoala,cand va spune placa cu "tati e departe".....hmmmmm......eu stiu cum,cred ca va imaginati si voi.
Pe cand ,"a murit" nu poate inspira decat compasiune.
Chiar,Ameera,nu poti baga faza cu "a murit" si pt.educatoare,invatatoare,etc?
BRENDA
FOREVER YOUNG
Sa avem grija de viitorul copiilor nostri
COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI
brendamitran spune:
Odata, am fost singura din bloc care a iesit afara ca sa vada eclipsa de luna. Ceva linistit si maret se întâmpla între aceste doua lumi si nimanui nu parea sa-i pese. Am privit intens acel glob ocular care-si întorcea, parca, cristalinul de la mine si m-a napadit tristetea; acea tristete a lucrurilor frumoase care mi se întâmpla ca prin vis si pe care cea mai adânca întelepciune a sufletului îmi spune sa nu le cer, sa nu le opresc, sa nu le ating...
"A alege un mod de viata înseamna, de fapt, a alege nostalgia cu care poti trai", citeam undeva. Si te gândesti ca alegerea în sine este un act de vointa, constient, dar nostalgiile apar mult mai târziu. Nu tu alegi între ele, cumva ele te aleg pe tine. Sunt asemeni unor amintiri dintr-o alta viata, a unor vise stranii, pe care le-ai pierdut fara sa fi stiut. Sunt asemeni unor îmbratisari scufundate într-un ocean albastru, în care fiecare miscare înspre tine însuti devine o fâlfâire fluida de aripi.
Atunci mi s-a facut teama ca nu mai stiu în ce punct al vietii am ajuns. Îmi venea sa ma asez pe marginea trotuarului si sa plâng, ca un copil ratacit. Uneori, aveam viziuni despre mine însami, le percepeam ca pe niste reflexii în oglinda, din mers. Dar a venit o vreme când n-am mai putut deosebi plânsul femeii dupa barbat de cel al omului dupa Dumnezeu.
Aveam nevoie sa traiesc. Oare câte lucruri nu observasem, lucruri care s-au întâmplat în preajma mea, lucruri mici, simple si firesti prin care Dumnezeu mi-a iesit în cale; lucruri pe lânga care am trecut în graba, absorbita de gânduri amagitoare? Ele, gândurile amagitoare, sunt adevaratii cronofagi. Indiferent cum alegi sa traiesti, ceva se pierde din vedere, ceva ramâne netrait. Atunci, ce este de facut? Nu stiu, dar daca într-adevar eu am facut alegerea, atunci am ales sa traiesc cu nostalgia acelei eclipse de luna si sa-mi amintesc mereu lumina unei dupa-amieze de toamna, mirosul unui mar, al pâinii coapte, mângâierea barbatului meu...
(Silvia Velea - www.raspandacul.net )
BRENDA
FOREVER YOUNGSa avem grija de viitorul copiilor nostri
COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI
brendamitran spune:
De multe ori, am judecat oamenii dupa aparente. Le puneam etichete în functie de cum îi percepeam la un moment dat si îi distribuiam în categorii inamovabile. Asta pâna într-o zi când am constatat cu stupoare ce credeau cei din jurul meu despre mine. Desi treceam printr-o mare suferinta, ei ma întrebau cum reusesc sa nu am nicio grija si sa fiu mereu vesela. Un zâmbet amar mi-a strâns inima. Am înteles atunci ca puterea mea de disimulare o pot avea si altii, ca nu toata lumea îsi exteriorizeaza starea sufleteasca. Încercând sa nu încarc pe nimeni cu problemele mele, afisam, nu neaparat intentionat, o expresie care stiam ca va aduce un zâmbet si evitam, în acelasi timp, sa vorbesc despre mine. De altfel, nici nu mi-a fost vreodata usor sa-mi dezvalui lumea interioara în fata celorlalti.
Acum, când întâlnesc persoane vesele, nu ma mai grabesc cu aprecierile. Îi privesc doar, stiind ca fiecare are serpentinele sale launtrice, cu urcusuri si coborâsuri, cu framântari si linisti.
Pe lânga asta, cei mai multi dintre noi avem tendinta de a da sfaturi celor care ne fac marturisiri în legatura cu problemele lor si nu sesizam ca, în dorinta noastra de a-i ajuta, nu facem decât sa-i stânjenim. Ei nu vor sfaturi, vor sa fie ascultati. Nici un sfat nu are rezonanta, decât în momentul în care este cerut. Împartasindu-ne noua necazurile care au navalit în viata lor, spera sa micsoreze proportia pe care acestea o au în mintea lor si sa dobândeasca sentimentul ca nu sunt singuri.
Ca ascultator, te simti cumva inutil, dar sunt momente când orice tentativa de rezolvare a problemei nu face decât sa întâmpine rezistenta si vei citi în ochii celuilalt ca nu-l întelegi deloc. A sti sa asculti este atunci solutia care rezolva problema.
(Adriana Udres - www.raspandacul.net )
BRENDA
FOREVER YOUNGSa avem grija de viitorul copiilor nostri
COPIII SUNT MAINILE CU CARE NE PRINDEM DE RAI
LYADA spune:
Ameera,
Am ezitat daca sa raspund sau nu...experientele personale pot fi diferite si atunci ce a mers la mine la altii nu se aplica.
Ca si caz concret: eu m-am despartit de tatal copilului inca de cand era bebe. L-a vazut pana aproape de 1 an, apoi deloc.
Copilul m-a intrebat o data pe la 2 ani jumate, unde este? I-am spus ca are tata, insa nu locuieste cu noi. Si el nu a mai intrebat nimic, pana la 3 ani jumate. Aceeasi intrebare, acelasi raspuns. De ce nu sta cu noi? Pentru ca nu s-a inteles cu mami.
In mod ciudat, nu a revenit cu intrebarea desi a inceput gradinita la 3 ani si vedea la gradi o multime de tati.
Ma opresc aici caci incepe sedinta. daca vrei discutam pe pm mai mult.