ce faci daca dragostea...trece
Raspunsuri - Pagina 3
Alex2 spune:
quote:
Originally posted by Elise
Alex2 - ea vrea sa fie toata lumea fericita , si ea, si copilul, daca se poate si sotul actual - numai ca nu gaseste o solutie sa le impace.
Poate ramine pentru copil, sau poate sa desprinda copilul de tata pentru ca ea sa fie fericita.... asta, in conditiile in care copilul e marisor si deja simte cite ceva (de ex., a intrebat-o "ei doi de ce nu se pupa si nu se tin in brate" cum a vazut la altii...)
Bun, dar daca se desparte de el va fi fericita? Cum? Cu cine? Care va fi diferenta? Stii cate familii sunt distruse din acest entuziasm? Pleaca cu speranta ca poate va fi mai bine, dar nu le spune nimeni cat sunt de mici sau de mari sansele. E un risc pe care si-l asuma fiecare, si da, de asta nu e prea bine ca eu, tu sau noi sa-i dam altcuiva o solutie. De asta ce poti tu sa faci este doar s-o ajuti sa gaseasca ea solutia. Eu? Eu in locul oricui, dar mai ales in locul meu, atunci, candva, nu as fi cautat fericirea (negasita acasa) in alta parte. Si da, ar fi aiurea sa spun eu asta, cand, acum, dupa 2 ani, sunt fericit, si as putea zice ca a meritat. Dar ptr oricine e un risc. Cum spui si tu, este si viata copilului si a sotului ei la mijloc. Le pune la risc, dar ptr ce? Are siguranta ca ii va fi mai bine...cum? Singura? Cu altcineva? Pai daca citim alte si alte subiecte pe aici nimeni nu si-a gasit perechea, asa, din prima. Crede-ma, stiu ce spun, sotia celui mai bun prieten al meu (familie cu 3 copii) vrea sa divorteze. Nu pot nici sa fiu simplu spectator, dar nici nu pot spune, fa asta sau asta. In primul rand ca am trait partea mea de experienta care ma poate influenta, si in al doilea rand ptr ca nu pot fi in locul ei sau al lui. Dar in ce priveste discutia mea particulara cu ea, am vrut sa stiu ca eu i-am pus in vedere si partile mai putin usoare si placute ale unei femei trecute printr-un divort (spun ale unei femei ptr ca e vorba de discutia mea cu ea, si apoi ptr ca initiativa e a ei de a se separa). Sunt prea multi care sunt manati de sentimente de moment, curiozitate, frustrare, furie, tradare si altele, si ajung prea curand la divort, ca apoi sa regrete ce au facut si sa le para rau dupa ce au lasat in urma. E o sabie cu doua taisuri.
Alexandru, tati de copil perfect
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
meg67 spune:
quote:
Originally posted by Elise
Alex2 - ea vrea sa fie toata lumea fericita , si ea, si copilul, daca se poate si sotul actual - numai ca nu gaseste o solutie sa le impace.
Poate ramine pentru copil, sau poate sa desprinda copilul de tata pentru ca ea sa fie fericita.... asta, in conditiile in care copilul e marisor si deja simte cite ceva (de ex., a intrebat-o "ei doi de ce nu se pupa si nu se tin in brate" cum a vazut la altii...)
Elise & BBLisa
elise, atunci nu ii ramane decat sa imprumute putin din intelepciunea ciobanului care a impacat si capra si varza
greu...
cristiama spune:
Va urmaresc cu mare interes, din pacate o prietena buna de-a mea trece printr-o situatie asemanatoare.
Nu stiu ce sa-i spun.
Ei au un copilas care-i iubeste pe amandoi, ea a incetat sa-l mai iubeasca pe sot.
Nu s-a trezit intr-o dimineata ca nu-si mai iubeste sotul, relatia lor s-a erodat treptat: isi doresc lucruri diferite de la viata: ea e genul sa muncim mult si sa avem de toate, el mai repede sa ne relaxam, bem o bere - ne uitam la TV. Ea a vrut sa le faca pe toate: si cariera si super-mama si grija de o casa mare, doar ca la un moment dat a clacat, a vrut sa divorteze dar a renuntat pt copil.
Acum traiesc asa, nici nu vreau sa ma gandesc ce atmosfera e la ei acasa, cate frustrari se acumuleaza acolo.
Si nu stiu cum sa o ajut!
ileanna spune:
Eu nu cred ca problema este doar dragostea care a trecut. Asta cred ca trece la toata lumea ... ma refer la atractia aceea despre care se spune ca dureaza 2 ani.
Cred ca aici mai degraba este cam ce spune si cristiama: nu mai au si probabil nu au avut mare lucru in comun. Pt ca chiar dc trece dragostea toate merg daca cei doi au suficiente lucruri in comun, situatii in care se simt ca unul. Cred ca daca aceste situatii exista, atractia care a fost renaste destul de des ca sa mentina corabia. Probabil ca nu mai gaseste motive pentru care sa il admire si aprecizeze, prezenta lui nu o mai motiveaza cu nimic. Daca pana acum nu au reusit sa construiasca o relatie de prietenie si parteneriat, cred ca este destul de grav.
Ma gandesc ca o stare de genul asta poate aparea chiar ca reactie inversa: adica poate ca ea este total nemultumita de ea insasi si nu se mai place de nici un fel. Poate ca nu mai gaseste nimic interesant in majoritatea situatiilor nu doar in casnicie. Si atunci nu mai simte nimic pentru nimeni.
La informatia care exista eu nu as putea sa fiu nici pro-amant nici pro-divort. Ea trebuie sa se gandeasca la multe aspecte ale omului de alaturi si ale eu-lui pe care l-au format sau nu impreuna. Ea este o persoana entuziasta si implicata, in general?
Never say NEVER.
Elise spune:
Da, ileanna, este o persoana dinamica, entuziasta si implicata - cel putin la job, unde ne-am cunoscut noi si am vazut-o "in desfasurare". Si e o femeie care are grija de ea si arata foarte bine.
Acasa nu prea stiu cum e - dar, din ce imi povesteste, ea e cea care face planurile, pasii inainte, achizitiile importante, stabileste concediile, prioritatile, etc.
Pina aici, pare mai implicata decit barbatu-sau - caruia, cica, nu are totusi prea mare lucru sa-i reproseze. Doar ca.. nu-l iubeste, nu sint buni parteneri (nu stiu din vina cui) si in general, ca sa o citez, "nu-i mai spune nimic prezenta lui".
Adica e pe acolo prin casa, ca si cum n-ar mai fi.
Dar amindoi sint importanti pentru copil. Iar copilul, saracul, chiar ii intreaba de ce nu stau mai mult unul cu altul "in brate" cum a vazut el pe altii... deci , probabil, simte. Daca un copil de 6 ani pune asemenea intrebari, mie mi se pare foarte trist.
Elise & BBLisa
Porumbita spune:
elise nu te baga sa dai sfaturi pt ca e o situatie ff incurcata... si sfaturile o pot bulversa si mai tare daca vin de la persoane in care are incredere
trebuie sa fie decizia ei.. cumva cred ca ea deja stie ca vrea sa se desparta, dar nu are curaj (probabil toata lumea o va arata cu degetul ca nu stie sa aprecieze ce are la usa, e f greu, daca nu imposibil, sa ii faci pe ceilalati sa iti inteleaga trairile, sa inteleaga de ce vrei sa te desparti cand nu exista motive concrete (inselat, batai, certuri etc); dar e si mai greu sa te simti vinoat, pt ca nu stii daca nu cumva ai ales gresit, si sa fii nevoita sa faci fata presiunilor (uneori facute cu bune intentii)
sa ii ramai prietena, indiferent de decizia aleasa (dar mai ales daca va decide divorteze) o sa conteze ff mult pt ea.
Fiquelle spune:
Incep sa cred ca este o tipologie: ea, energica si voluntara, el, stapanit de o apatie moale, multumit daca are berea, TV-ul si tigarile...incompatibili datorita firilor lor, prea diferite...probabil niciodata fericiti decat daca cea care gandeste viata si in termeni de multumire sufleteasca, renunta la visele ei...cunosc situatia...
Elise spune:
xenat, imi pare rau.
Elise & BBLisa
maru spune:
Chiar daca e un cliseu, PAUZA e tare buna. Te face sa te gandesti limpede.
Si mie mi-a fost frica ca o sa ma plictisesc in casnicie, si sotul meu e mai calm, mai asezat, mai "cum spui tu, pui!". Si au fost dati cand, da, m-am plictisit. Si atunci am facut o pauza, nu totdeauna cu plecat de acasa, cu separare, ci numai mintala. Si de fiecare data a mers. Cineva spunea mai sus ca e usor sa zici desparte-te! ca realitatea e tare dura. Asa e!
De fiecare data m-am reindragostit usor, usor de sotul meu, de calmitatea lui, de felul in care imi lasa spatiu de desfasurare, de felul in care imi suporta toanele.
Cred ca e bine pentru ei sa ia o pauza. Sa se gandeasca bine. Poate se vor reindragosti. Imi suna tare egoist: persoana lui nu-mi spune nimic! cum adica? pana acum ce iti spunea? nu poti sa regasesti nimic care sa iti aduca aminte de inceputuri?
E adevarat ca evoluam, dar evoluam impreuna!
Doamne'ajuta!
aquariusrpro spune:
Taman ce am fost la un curs de autodezvoltare, la care m-am dus Gica contra, desteapta satului etc. Si chitita sa-mi gasesc confirmarea ca nu mai am nimic de a afce cu "colocatarul" si "coautorul" la copil.
A trecut cursul, au trecut 6 din cele 10 seminarii si constat ca vina este in mare parte a mea ( adica am si eu o mare parte de vina in faptul ca "nu-mi mai spune nimic prezenta lui"). Am facut ce m-a invatat cursul si am constatat ca nu-i chiar asa cum imi imaginam. Am invatat enorm despre mine.
Acum relatia este mai mult decat ok ( mai bine ca la inceput), relatia cu copilul idem. Nu pot sa spun ca la fel a fost pentru ceilalti cursanti, stiu cel putin un cursant pentru care concluzia a fost exact pe dos. Diferenta inainte si dupa curs a fost ca ales in cunostinta de cauza, linistit si constient.
Intrasem in curs cu ideea ca singura iubire care nu se termina este cea intre copil si parinti / parinti si copii (evident, vorbim de cazurile normale). Iubirea intre 2 adulti se si termina uneori. Mai greu este sa-ti asumi responsabilitatea .. maiales in fata copilului.
Am iesit din curs cu aceleasi idei, doar mai informata despre partea mea de responsabilitate, cu idei referitoare la potentiale solutii etc. La fel si persoana care a decis sa se desparta.
Doar ea decide ! Nu-i nici rau nici bine. PUr si simplu trebuie sa-si asume responsabilitatea. Atat.
Roxana&Ruxandra