Activitatea copilului si relatia cu clientul

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns CriPOD spune:

De acord cu anumite lucruri expuse de voi, simali si miau-miau. Simali, psihanaliza, pe care ai facut-o la persoana 2-a plural, m-a facut sa zambesc pe alocuri...

Disponibilitatea parintilor si copiilor pentru performanta este de 1/1000 de copii (din burta spun asta, eu pana acum am cunoscut un singur caz cu veleitati de performanta in 10 ani de cand duc copiii pe-aici, un baiat de 14 ani, inotator, in timp ce 100% din copiii pe care-i stiu au actvitati extrascolare). Cred ca rata e un pic mai buna in chestiile banoase doar (baschet, hochei, baseball, etc).

Iar daca sunt business-uri si nu casa pionierilor la Cantarea Romaniei care sa-si ia marirea de salariu din datul cu "sutul in fund", eu sincer nu vad cum poti fi profitabil. Pana una alta, billurile se platesc din ce platesc copiii, buni/slabi pe care ii accepta ei de buna stiinta...

Oricum, in cazul exemplelor date de mine, pe langa ca nu exista scuza la impolitete, in nici un caz nu exista nici un copil pe listele lor (de zeci de copii care cotizeaza lunar) care sa faca performanta. Nici la balet, nici la pian, nici la inot.

Aha, si inca un amanunt, nu, nu este o profesoara competitiva. Are pur si simplu o pianina in casa si aduna copii de pe unde poate si de toate varstele si nivelele cat sa faca de-un venit. Iar eu am ales-o pentru ca imi place ideea de a da banii in comunitate daca pot. Simali, cred ca in in mintea ta e un pic altceva decat realitatile de aici cu activitatile extrascolare... Si asta pentru ca 99.99% din parinti pe-aici nu sunt de acord cu "pain" la activitatile extrascolare. Altfel, intra in categoria "pushy parents", nu foarte apreciati. Pai uita-te doar la situatia gimnastelor canadiene, ca exemplu . Alta e situatia cand copilul da semnale ca ar vrea mai mult, dar nu prea e cazul. Bucurosi suntem ca merg de placere!!!

Oricum, sfatul cu est europenii e valid, mersi, la vara o mut sigur! Pentru ca nu mai sunt confortabila...

Poate am eu o minte prea "business-oriented", cine stie. Oricum, copila mea e iubeste muzica, e atenta, se straduieste, unii zic ca are si talent, e pacat sa nu iau in considerare cat de important e pentru mine si ea ca muzica sa ramana refugiu de placere, bucurie si relaxare in viitorul ei. Nu "pain" sau suturi in fund. Prioritatile fiecaruia... Mersi de raspunsuri!




www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">mm & DJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Am uitat sa spun in postarea mea doua lucruri esentiale:
- ca nu m-am referit la situatia cu pianul - ai primit un raspuns mai mult decat grozav de la Ira si nu cred ca mai este loc de altceva. Eu am facut referire mai ales la situatia cu inotul si cu baletul.
- am vorbit la persona a-II-a pentru ca de fapt ma includ si pe mine in lotul "psihanalizatilor", cum spui tu; si eu sunt uneori confuza si fac eforturi sa fiu cat mai realista cu lucrurile astea.

Legat de "no pain, no game" insa, eu chiar fac parte dintre cei care cred ca nu se pot obtine rezultate deosebite fara ceva suferinta. Stiu ca este un curent mondial cu "trebuie sa fac numai ceea ce-mi face placere, daca nu-mi mai face placere nu mai fac" dar eu nu marsez in randurile lui. Si eu am facut sport de performanta si pot sa-ti spun din experienta personala ca vine un punct de la care se termina joaca si incepe munca pe branci. Aici nu are cum sa-ti mai placa pentru ca nu mai este frumos. Tragi pana te doare; si te doare pana la tipat. De ce continui ? Pentru ca te gandesti la rezultate, pentru ca dorinta ta de autodepasire este mai mare decat orice suferinta. Aici este lafel pentru toti sportivii din lume.
Ce au in minus cei din tarile fost comuniste? Sunt comunisti. Sunt plictisitori, nu stiu sa gradeze efortul, nu stiu sa abordeze inteligent copilul, nu se prind cand e prea mult, nu dau doi bani pe psihologia sportivului, se comporta ca niste sergenti in armata, nu au cine stie ce tact... Daca esti os dur faci fata si cand pleci nu te mai darama nimic. Daca nu... pleci urland.

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

quote:


Oricum, copila mea e iubeste muzica, e atenta, se straduieste, unii zic ca are si talent, e pacat sa nu iau in considerare cat de important e pentru mine si ea ca muzica sa ramana refugiu de placere, bucurie si relaxare in viitorul ei. Nu "pain" sau suturi in fund. Prioritatile fiecaruia... Mersi de raspunsuri!
quote:



Sper ca nu ai inteles din postarea mea ca eu cred ca "pain si suturi in fund" este absolut obligatoriu. Am spus numai ca daca vrei "relaxat si de hobby" asa cum de fapt reiese din ceea ce ai spus mai sus trebuie sa alegi oameni relaxati si sa le spui si lor ceea ce vrei iar daca vrei performanta trebuie sa-ti asumi niste chestii...

Copilul nostru are 6 ani si inca nu l-am inscris la nimic. Pentru ca inca nu ne-a dat nici un semnal. Dar dac-ar fi dupa el si-ar petrece timpul cam asa: dulciuri, locuri de joaca, desene animate, jocuri la calculator, cumparat de jucarii; si iar de la capat...
Nu pot sa-l condamn. Si pe mine daca ma intrebati raspund: cumparaturi , calatorii, citit, trandaveala, mancat bunatati fara sa ma ingras. "Insula Placerilor" salasluieste in mintea noastra mai ceva ca in Pinochio. Dar cand vezi ca TREBUIE sa faci una si alta te mobilizei si faci. Deci "no pain, no game".

alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CriPOD spune:

quote:
Originally posted by simali

Ce au in minus cei din tarile fost comuniste? Sunt comunisti. Sunt plictisitori, nu stiu sa gradeze efortul, nu stiu sa abordeze inteligent copilul, nu se prind cand e prea mult, nu dau doi bani pe psihologia sportivului, se comporta ca niste sergenti in armata, nu au cine stie ce tact...
alice


Nu putea fi spus mai bine, ai perfecta dreptate dpmdv, cred ca asta e ce se intampla!

As mai aduga doar ca, din experienta mea si din exemplul de la subiectul acesta (Ira, scuze de exemplificare), problematic este cu generatiile mai in varsta. Obiceiurile proaste per greu. Am sa tin cont!!!

Orice club sau activitate care se respecta va avea nivele de dificultate si grupuri de interes create de antrenori/profi. Ca vorbeai de balet si de inot, noi le-am facut pentru o dezvoltare armonioasa, cat a mers. O tinuta frumoasa, siguranta in jurul apei, sanatate si exercitiu fizic. Le-am incercat, n-a mers. Karatele merg de 3 ani, urmatoarea e centura neagra, dup-aia o rarim si incercam altceva: muzica trebuie sa fie parte din viata lor si un sport este cerinta mele obligatorie pentru ei. Nu se negociaza. Ramane sa-mi comunice ce doreste "next" ca sport, din ce am inteles e tenisul sau dansul. Ea alege...

Voi sunteti inca micuti, poate aveti si prieteni prin zona. La noi e si o oportunitate de socializare cat de cat, nu avem copii prin imprejurimi, cunostintele noastre au toti baieti mai mari.

In final, incercam fiecare ce credem ca-i mai bine pentru ei. Sunt sigura ca la stat in fotoliu cu ochii-n tv si mana-n punga de cipsuri nu le trebuie un ghiont. Poate nu ma crezi, dar mie mi-a cerut ea sa mearga la pian. Asta dupa ce-am carat-o eu la un program de muzica pe la 4 ani (o data pe sapt, o juma de ora). S-a comportat ca un kk, am tras de ea s-o scot pe usa, s-o duc incepand cu data a doua, dupa ceva vreme am renuntat si i-am spus, daca va vrea vreodata, sa-mi spuna. Era prea mica, n-avea chef sa stea locului. In clasa a 2-a mi-a cerut ea, dar n-am fugit inapoi pana anul urmator, sa vad daca nu renunta la idee. A repetat 6 luni ca vrea. Acum, probabil ca daca n-as fi expus-o mai devreme, n-ar fi cerut.

La fel am facut si cu fiu-meu: 1 an jumate mi-a tot cerut tobe pana i-am luat. Nu sunt de principiul sa sari cand cere ceva, dar daca vrea copilul, trebuie sustinut. Chiar daca e numai un hobby.

Parerea mea e ca e foarte folositor sa-i expui la tot felul, dar nu trebuie nici exagerat. Fiecare copil are ritmul lui si # de activitati cu care se simte bine fara sa fie prea mult, prea incarcat.
Este un subiect destul de controversat, oricum...



www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">mm & DJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CriPOD spune:

O veste oarecum buna... pentru un deznodamant la subiect...

Aseara si-a cerut cumva scuze d-na. Nu pur si simplu, ci mai pe ocolite. I-a spus sotului ca i-a sugerat sotul ei ca ar fi mai bine sa plece urechea la sugestia mea si s-o lase mai moale si a fost de acord. Scuza e ca ea a insistat pentru ca in cariera ei a mai intalnit doar inca o eleva la fel de talentata precum odorul si ca daca ar fi fata ei, ar insista sa faca din muzica o cariera ( bine ca nu e) si ca ar dori sa continue cu ea si daca n-am mai avea bani s-o platim . Go figure! Oricum, a facut un progres personal remarcabil si il apreciez. Sper ca a invatat ceva din experienta asta. Eu da (si sper ca si voi): ca daca pun interesul copilului si al meu pe primul plan, am dreptul sa pretind, contra cost .

Duminica organizeza recitalul de primavara si mi-a transmis ca ma roaga sa merg (as fi mers oricum, nu e indoiala, cum sa nu fiu langa copil in momente cheie). Macar m-am linistit ca nu vor fi mutre si scene.


mm www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">Xulina & un pui +
When I was a boy of 14, my parents were so ignorant I could hardly stand to have them around. But when I got to be 21, I was astonished at how much they had learned in just seven years. AMR 5
[based on Mark Twain]

Mergi la inceput