ajutati-ma va rog!

mamicapaulei spune:

cristina nu m-am amagit singura, in momentul in care am dorit impreuna un copil am discutat f serios despre baiatul meu iar el a fost de acord sa-l vada ca pe un fiu
acum 15 minute am vb la tel, m-a intrebat cum ma simt mi-a zis ca vrea sa mergem impreuna la un specialist sa vedem ce rezolvam oricum el sustine in continuare ca ma iubeste ca nu vrea sa ma piarda ca nu vrea o mama vitrega pt fetita si ca nu vom ajunge la tribunal.peste 2 sapt ar trebui sa implinesc 24 de ani,m-a sunat mama si mi-a zis ca a vb cu ,marius ( a sunat el)si au vb de mine i-a zis ca ar vrea sa ma ceara de sotie au vb de baiatul meu ma rog sunt f tulburata nu mai inteleg nimic, nu mai stiu ce sa cred
va multumesc pt incurajari poate am fost cam dura cu mine, credeti ca ar trebui sa-l oblig pe tatal baietelului sa faca test de paternitate si sa-si asume si el unele responsabilitati?

flaviutza spune:

stai putin...cum adica nu vrea o mama vitrega pt fetita? stai ca nu inteleg...iti sugereaza cumva ca ti-ar lua copilul?

eu nu cred ca are cum. sac! nici macar nu sunteti casatoriti...ce tribunale???

parerea mea e ca te santajaza . ori nu am inteles eu bine ultima ta postare

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

AYLLA spune:

Daca ai posibilitati materiale poti sa faci un test de paternitate,eu zic ca ar fi bine sa-l faci,in fond nu ai facut baietelul singura.
Daca nu vroia copii trebuia sa se protejeze ca doar era un om matur si in deplinatatea capacitatilor mentale banuiesc.
Am admirat si admir mamele care isi dedica viata copiilor,si mama mea a fost si este una dintre ele,dar in permanenta a luptat ptr a ne apara drepturile si anume sa primim pensia alimentara de care uneori tata incerca sa se eschiveze.
DECI EU ZIC SA FACI TESTUL.

POZE

VINE BB???

mamicapaulei spune:

flavia e bine zis , ai citit corect
sunt asa intr-o stare ca scriu f prost:( dar nu-mi sta capul la asta
a zis ca daca ne separam ar vrea sa stea fetita la el, ca eu am cu ce sa ma consolez iar el e singur i-au murit de curand si parintii amandoi.aici il cred dar daca se va ajunge la tribunal eu am motivele mele pt care voi cere copilul ex. m-a dus un an de zile cu vb ca o sa facem nunta , nici macar pe cea civila nu am facut-o (macar si-a recunoscut copilul)
banuiesc ca este un argum,ent solidd in fata curtii.
precizez ca, comportamentul lui s-a schimbat pe la 5 luni de sarcina, atunci am inceput sa ne certaam.daca mi-ar fi spus in fata adevarul altfel ar fi fost situatia as fi stiut ce asteptari am de la el
nu l-a obligat nimeni nimic asta nu inteleg eu mreu a deschis gura despre nunta de la o luna la alta

Cristina_C spune:

mary, i-au murit parintii, Dumnezeu sa-i ierte, si sotului meu i-au murit parintii dar n-a devenit absurd. Cu atat mai mult, ca a pierdut oameni foarte apropiati, ar trebui sa stie sa pretuiasca ceea ce are - pe tine (cu baietel cu tot) si pe fetita, sa va casatoriti si sa cresteti frumos cei doi copilasi. Eu nu vad decat o mare doza de egoism la el sa puna problema asa (auzi, consolare, un copil tie, unul lui!!).
Si nici nu cred ca ar castiga fetita la tribunal.
Nu te lasa intimidata!

dicirstea spune:

Sunt asa de indignata ca nici nu sunt sigura ca voi fi coerenta. Daca ai putea avea o discutie la rece cu el sa il faci sa vada ca tu nu poti "uita" ca ai facut un copil, ca nu e o masea stricata sa il arunci, iar daca el gandeste asa inseamna ca nu poate fi un parinte bun nici pentru copilul lui!!!!! Asta inseamna ca daca , Doamne Fereste, tu vei pati ceva vreodata, si el se va recasatori si va face cu acea sotie un alt copil, pe acesta facut cu tine il va abandona, caci nu va mai face parte din "familia lui"!!!!! Deci nu prezinta incredere ca si parinte. (bine a zis cine a zis "avocatul diavolului"!) suna a deformatie profesionala de imbrobodit micii gainari la tribunalul judetean vrajeala lui. Nu te lasa impresionata, copii nu se negociaza!!Un argument tare in favoarea ta, daca ti-ar fi frica de un eventual proces, ar fi ca daca pana acum nu a fost in stare sa isi asume un angajament fata de o familie fara copii ( nu sunteti casatoriti pana acum) cu atat mai mult nu isi va putea asuma angajamente fata de copil.
Sa dea Dumnezeu sa fie doar o pasa proasta cauzata de decesul parintilor, dar daca a putut sa ii bese mintea asa ceva eu nu as mai avea incredere in el nici sa imi dea un pahar cu apa. Sper ca nu am fost obscena...

bobocel_07 spune:

Ce rau imi pare pentru tine ca suferi atat.Eu nu sunt mama si nici nu voi fi in curand dar cred ca cel mai mult pe lumea asta eu mi-as iubi copilul si nu barbatul de langa mine..Tu esti intre ciocan si nicovala daca pleci risti sa pierzi fetita daca ramai risti sa-ti vezi baietelul pe furis.Vorbeste cu el si explica cum te simti spune-i sa se puna in situatia ta intreaba-l cum s-ar simti el daca tu ai pleca si ai lua fetita cu tine.Sper sa-si vina in fire si sa se gandeasca ca daca va forta nota o sa aiba numai de suferit si tu o sa acumulezi resentimente fata de el.Mult succes in continuare si sper sa-ti rezolvi situatia pentru ca amandoi copii au dreptul sa se bucure de tine.

alexia_07

monalac spune:

nu vreau sa fiu rea,mai ales ca nu de asta ai nevoie acum...insa nu pot sa ma abtin sa nu ti spun ca eu nu mi as fi lasat niciodata copilul in alta parte,indiferent ca e vb de mama sau de altcineva....copilul tb sa creasca langa mama si nu in alta parte....iar faptul ca nici macar nu mergi sa l vezi des,pt ca e la distanta,mi se pare cu atat mai condamnabil....poate copilul s a atasat f tare de bunica si ar suferi daca l ai lua...la asta te ai gandit?

Victoria_mami spune:

quote:

---

Originally posted by Elle_seb

M-ar tenta sa te intreb de ce nu l-ai studiat foarte bine inainte de a te lua cu el si de a-i face un copil, constienta fiind ca esti responsabila pentru fericirea baietelului tau pe care il aveai deja.

Elle_seb

---

Elle, poti studia un om o viata intreaga si tot nu inseamna ca-l cunosti cu adevarat! Si, oricum, intrebarea de mai sus nu face, cred eu, decat sa intoarca cutitul in rana, nu face decat sa-i spuna ca a facut o mare greseala, ceea ce eu nu cred ca e adevarat. Putea, la fel de bine, sa se intample dupa 10 ani de casnicie, sau "con-locuire"... cum o fi.


_

Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!

emaaimee spune:

Mary, ai grija sa nu suferi si de depresie postpartum, in afara de chinul la care te supune partenerul tau:sa alegi intre 2 fiinte care sunt parte integranta din tine.stiu ca iti e f greu sa iei decizii finale, dar trebuie sa vorbesti clar cu el sa inteleaga ca viata ta nu poate fi decat alaturi de ce 2 copii ai tai si de el.sau fara el. si sincer ca nu ai de ce sa te gandesti la sinucidere, gandeste-te la cei 2 copii ai tai.esti norocoasa ca ai 2 copii sanatosi.barbati mai sunt pe planeta asta.eu zic ca daca te iubeste intr-adevar isi va da seama ca nu are cum sa te puna sa alegi.insa trebuie sa vorbiti despre cum vezi tu viata alaturi de el.
te pup

---

de piticotu' uriash

m-am facut maricica


POVESTEA MINUNII