Mai aveti prietene?

cait spune:

Eu aici nu am nici o prietena.In tara aveam doua cu care inca mai tin legatura dar nu asa de des ca acasa.Nu stiu, uneori cred ca este vina mea ca nu reusesc sa-mi fac nici o prietena dar cand vad cum te privesc si ce vorbesc pe la spate mai bine singura.

Cait
Home is where heart is...my heart is far away from here..

corinadana spune:

Eu am o prietena, una singura, care a botezat o pe Raluca mea. Desi ne desparte un ocean suntem aproape mereu. Recuperam mult vara in vacanta in RO. In prima treapta de liceu NU ma inghitea si apoi, nu stiu nici acum cum, totul s a transformat intr o prietenie frumoasa si luuuuuuuuuuunga.

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

danutz spune:

Chestia asta cu prietenele e foarte complicata.
Daca 'prietena' numesti o persoana cu care te vezi des, stai la taclale, bei cafea si mai iesi pe undeva...atunci am foarte multe prietene. Daca' prietena' e o persoana de care ti-e dor, cu care ai ce vorbi o noapte intreaga chiar daca nu ai vazut-o de cativa ani...ei atunci am foarte putine prietene...le pot numara pe degetele de la o mana! Si ma consider norocoasa fiindca le am.
Cu una am copilarit, am facut nebunii de adolescente, am colindat cluburile, ne-am fost aproape in momentele grele din viata, iar de cand a plecat peste ocean, vorbim chiar mai des ca inainte!
Alta mi-a fost alaturi in cele mai 'negre' momente ale vietii, nu stiu cum as fi supravietuit divortului fara ea, iar eu am 'ridicat-o' cand se simtea singura pe lume!
Iar aici, pe DC am gasit o groaza de amice virtuale, bine intentionate, dragutze si simpatice cu care impartasim cea mai frumoasa perioada din viata noastra: 'maternitatea'. Multumesc pentru asta!

Danutz, mamica de bebe Rares (14.12.2006)

www.geocities.com/mami_nov_dec_06/" target="_blank"> fulguleti
varsta rares

Marox spune:

Prietena mea cea mai buna e in Bucuresti. Pastram contactul prin mail sau telefon. Si bineinteles, ne vedem atunci cind vin in tara. Mai am si alti prieteni in Romānia, colegi din generala, liceu sau facultate. Pt mine gradul de prietenie se masoara in "cantitatea" de discutii pe care o producem atunci cind ne intilnim. Cu unii mi-am dat seama ca nu mai aveam nimic sa ne spunem, dupa obisnuitele banalitati, pauza, se instala tacerea.

In Franta am o prietena pe care o cunosc de 16 ani, de pe vremea cind eram in Romānia. Am inceput prin a coresponda si am pastrat obiceiul si acuma, desi sintem "doar" la 500 km una de alta. Avantajul este ca si mie si ei ne place sa scriem asa ca mail-urile noastre sint foooarte lungi si pline de amanunte.

Mai am si un prieten care sta la vreo 100 km, ne vedem cam rar din cauza distantei. Cu el discut despre filme, piese de teatru, politica; cu exceptia sotului meu, e singurul francez pe care-l cunosc si care nu strimba din nas la filmele subtitrate (aici sint dublate in proportie de 99%, iar eu ma incapatinez sa merg in sali obscure ca sa prind un fim in VO - varianta originala subtitrata).

Colegii de birou sint colegi si atit. Discutam si de soti si de copii, mincam din cind in cind la restaurant cu totii, ne distram bine impreuna si atmosfera e cool, dar pur si simplu nu avem chef sa ne vedem si in particular, duminica in familie sa zicem. Mie mi se pare o relatie corecta.

Una peste alta, imi dau seama ca mie nu-mi lipseste prietena pe care sa o sun la 12 noaptea (ce naiba sa-i spun?!!! ca nu mi-a reusit prajitura? Daca e ceva cu adevarat grav ii spun sotului sau mamei). Prietene care sa vina la mine sa-si bea cafeaua nu am si nici nu vreau pt ca nu am timp, cind ajung seara de la serviciu si trebuie sa ne ocupam, sotul si cu mine, de 2 copii, de-abia astept sa-i bag in pat si sa suflu un pic dupa aia si sa fac ce-mi place.

Prietenii de familie sint din familie, surorile si verisoarele sotului, copiii sint de aceeasi virsta, ne simtm bine impreuna, ne vedem cam o data pe luna, ca nici ei nu stau linga noi.

gugushtiuc spune:

Off! ...prietenii. Eu nu mai am decat una, care recent a devenit si nasa mea, insa ne desparte distanta.
Mi-as dori sa am mai multi prieteni, dar, din pacate, sunt o fire introvertita si datorita dezamagirilor suferite anterior reusesc cu mare greutate sa ma apropii de cineva. Din cauza asta de multe ori las impresia ca sunt rece si chiar infumurata, dar cine ajunge sa ma cunoasca cu adevarat descopera ca nu e deloc asa.
Am avut cateva prietene in viata mea care la greu mi-au intors spatele. e foarte greu cand intr-o relatie dai 100% si in final iti iei un sut in fund de nu te vezi bine. Am iesit cu sotul intr-o perioada cu diferite gascutze de amici, insa barfa si fatarnicia efectiv imi faceau greatza si ne-am lasat pagubasi.
Doare mult cand primesti pe cineva in casa ta, mananci din aceeasi farfurie cu pesrsoana respectiva etc. si te trezesti ca ea a stat pe langa tine doar din interes.
ce sa mai! decat cu asa mai bine fara!
Noroc cu DC ca aici reusesc si eu sa mai schimb o vorba cu persoane dragute.

http://tt.lilypie.com/kJ02p3.png
poze de la nunta lu' GUGU

miria_cristina spune:

Si eu am ramas tot cu o singura prietena cu care ma vad mai des. In rest, pastrez o relatie constanta de ani de zile cu colega mea de banca din liceu.

Ce pacat, ca desi recunoastem ca nu avem prieteni si ca ne dorim sa avem. Nici una nu simte nevoia sa ne intalnim si sa vedem ce "frecvente" ne poate lega. Poate, cine stie, se pot lega prietenii durabile.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

Theiuta spune:

Miria_Cristina, cred ca ai dreptate.Poate incercam sa o punem de o intilnire...macar cele din Bucuresti(scuze pentru fetele din strainatate si din provincie care mi-au raspuns la subiect, dar distantele ne omoara!).

Nu stiu, intr-un parc, unde sa ne putem aduna mai multe, sa comunicam, sa vedem ce vrem unele de la altele.

Theiuta

poze cu Nicolas

CriPOD spune:

Chiar nu...

Uite ma necajesc exact acum, ca de sarbatori e cel mai greu, atunci imi vine sa . Aici suntem singuuuri, iar prieteniile din Ro s-au rarit si rarit, unele au murit (timp indelungat, distanta mare).

Mai ales acum e mai greu decat inainte pentru ca prietenii nostrii, cu care ne vizitam de fiecare sarbatoare/zi de nastere si ne-am sprijinit reciproc 10 ani, au plecat inapoi in Ro definitiv de o saptamana si dintr-o data perspectivele arata atat de diferit...

Dar vad ca nu suntem un caz singular, dupa cum credeam eu...

---

www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">mm & DJ

ruxij spune:

Ah, pai ce vreti voi, sinceritate 100%, sentimente puternice, sa iti puna interesele tale inainte, sa sara pentru tine la greu si sa aiba puterea sa se bucure 100% cand ti-e bine, poate mai bine ca ei (mai ales asta e important si f.f.f.f rar!!!-ca la greu toata lumea zice vai saraca, dar la bine intervine invidia) este prea mult! Eu cred ca nu exista asa ceva. Prin urmare nici nu sufar. Imi e deajuns daca ma inteleg bine cu o persoana si ies din cand in cand la o cafea. E extrem de bine si reconfortant, ma mai recreez la creierashul incins de munca-casa-copil-munca-casa-copil. Daca avem cam aceleasi pareri si se creaza asa un "click" cand stam de vorba, e deajuns. Sentimente puternice exista numai intre membrii propriei familii: soti si/sau parinti. De la alti prieteni, vorba ceea "nu ti-e mama, nu ti-e tata", nu ai ce astepta lucruri marete.

Theiuta spune:

quote:

---

Originally posted by ruxij
Sentimente puternice exista numai intre membrii propriei familii: soti si/sau parinti. De la alti prieteni, vorba ceea "nu ti-e mama, nu ti-e tata", nu ai ce astepta lucruri marete.

---

Vorba mare ai zis Ruxij.

Poate asteptam prea mult de la altii...

poze cu Nicolas