Mai aveti prietene?
Raspunsuri - Pagina 8
Raluk31 spune:
Interesant subiect,intr-adevar.Ma pune pe ganduri..In momentul de fata,singurele mele relatii de prietenie sunt cu cateva persoane ramase in tara.Nu stiu cum vor evolua,iar aici nu am pe nimeni,in afara de sotul meu.Deci,daca e vreo romanca in Modena sau imprejurimi,putem iesi macar la o pizza
...
Theiuta spune:
Deci...da, la servici nu exista prietene sincere pentru ca, prin natura serviciului, se creaza concurenta.Si unde nu e concurenta, este birfa.
Am observat, sa imi spuneti daca gresesc, ca oamenii nu mai au disponibilitatea de a asculta pe altul cind vorbeste fara sa il intrerupa cu chestii de genul "da, si mie la fel", "sa vezi cum e la mine", "dar pe mine ma doare mai tare", de iti vine sa te tooooot duci si sa nu mai scoti un cuvint.
Eu, la viata mea am fost buna ascultatoare pentru ca imi placea sincer sa ajut un om, fie si numai cu cite un sfat, daca altceva nu se putea.Nu am sa uit in viata mea momentul cind eram la cosmetica si tatal meu era pe moarte...incercam sa povestesc plingind cosmeticienei mele...si ea nu prea ma lasa sa vorbesc pentru ca, la rindul ei suferise o pierdere recenta: ii murise papagalul.Exemplul este trait, putin exagerat, dar aceeasi atitudine am observat-0 la peste 90 la suta dintre interlocutori.
Theiuta
poze cu Nicolas
Babee spune:
He he...interesant subiect.
Cand am venit aici am suferit ca nu aveam pe nimeni sa stau de vorba.Am facut multe greseli, am acceptat sa cunosc oameni care nu m-au meritat, care s-au purtat urat si mi-au inselat asteptarile.
Apoi am gasit o prietena cu care ma potriveam, aveam destule puncte in comun, dar din pacate s-a intors in tara.Ne vedem, vorbim, copilul ei este ca si al meu.
Prin Dc am cunoscut alte fete din Austria, ne vedem, povestim, aniversam impreuna, impartim si bune si rele-e frumos.
In Romania n-am lasat nici o prietena, doar cunostinte si cativa colegi de facultate.
Pacat ca mai nou relatiile se bazeaza pe principiul:te cunosc, te folosesc si la revedere.Divergente mai sunt, depinde de noi ca persoane cum trecem peste .
Viorela Hoff 
soacrei tale pentru o asa amicitie!
-----------------------------
Gabriela, Rebecca si Phillip
Carolyne spune:
Eu am 2 prietene de suflet pe care le cunosc de 18, respectiv de 23 de ani (ne stim din scoala generala).
De-a lungul anilor au mai fost tentative cu alte fete, dar au disparut pe parcurs. Ce cred eu ca-i minunat intr-o prietenie este ca persoana respectiva sa te accepte/pretuiasca neconditionat si indiferent de imprejurari.
De-a lungul anilor ne-am incurajat reciproc in momente bune sau mai putin placute, am trecut prin extrem de multe impreuna, iar una dintre prietene imi este nasa de cununie, ca asa era intelegerea: cine se marita prima o cununa pe cealalta, iar ea a fost mai iute la altar.
Fetele astea 2 imi sunt dragi ca lumina ochilor si cred ca numai o sora daca as fi avut ar fost asa.
Numai flori pentru prieyenele mele de suflet Mihaela si Rodica(nasa)
Carolyne
Theiuta spune:
Carolyne, esti o norocoasa.
Si spun asta, gindindu-ma ca eram cele mai bune prietene, cu colega mea de banca din "generala".Peste tot impreuna, vorbeam la telefon de nu stiu cite ori pe zi, apoi a venit liceul. Nu imi venea sa cred cind am vazut ca la nici o luna de cind am inceput liceul, m-a uitat.Ne-am reintilnit in urma cu un an de mai multe ori, pe strada, ne-am povestit vietile, ne-am promis ca ne vom reintilni acum ca ne-am regasit, dar nu m-a mai sunat.Asta este.
Cu prietenele din liceu s-au racit relatia, an dupa an, doar cu una mai sunt in relatii.Dar nu mai e cea fost, asta e clar...
Deci, cum spuneam, fetele a caror relatii cu prietenele din copilarie, se mentine sint norocoase.
Si mai e o chestie care am observat-o: te cunosti cu cineva, devii amica cu ea, la inceput totul pare o.k. telefoane, planuri impreuna, si apoi...te trezesti ca nu mai ai corespondent.Poate gresesc si eu, dar mi-as dori sa mi se spuna in fata, cu tact despre greseala mea, pentru ca VREAU sa ma corectez. Nu am intilnit pina acum chiar pina intr-atit prietene care sa isi asume aceasta...raspundere. 
Theiutapoze cu Nicolas
ellinia spune:
Prietene nu mai am, am avut in copilarie o prietena care a plecat din tara in timpul liceului si dusa a fost, ne-am mai intalnit de cateva ori dupa si gata, acum, daca ne-am intalni nici n-as avea ce sa-i spun si am crescut impreuna, nici nu concepeam sa treaca o zi fara sa ne vedem. Apoi alta, tot asa, prietene la catarama, a plecat din tara si iar am pierdut legatura. Am mai vb la telefon, ne-am vazut de cateva ori si atat, aici se termina tot. Am in schimb o prietena foarte draga, din timpul liceului, si culmea, ne-am descoperit in clasa a 12-a...Ultima data am vazut-o la nunta mea, in 2004, de atunci nu mai stiu nimic de ea, doar ca facea tratament dupa o boala foarte grava. As vrea sa o caut dar nu am curaj mi-e frica sa nu i se fi intamplat ceva. Nu mai stiu decat adresa parintilor ei, care stau in Galati. Si cam asta este. Am prietene virtuale, cu care nu m-am vazut niciodata, dar de stim deja de 2,3 ani, aici, pe dc!
Cristina si 
Stefan Costin (25.02.2005)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/ellinia_c/my_photos
http://community.webshots.com/user/ellinia_c
mihaelamicka spune:
Eu sunt in aceiasi situatie de cand m-am mutat in Bucuresti.
In Cluj am foarte multe prietene cu care vorbesc la telefon si ne intalnim de cate ori avem ocazia... dar aici in Bucuresti... am doua prietene cu care ma vad o data la saptamana sau chiar mai rar... fiecare cu programul foarte incarcat... cu toate ca nu e aceiasi prietenie pe care o am cu fetele din Cluj...
Inca nu ma simt singura... il am pe sotul meu care imi e si un prieten extraordinar... si am si un program incarcat...
Va doresc la toate sa aveti prieteni si perietene cum am eu.. chiar daca sunt in Cluj...
va pup
simonaros spune:
Cu prietenii... mai greu.Am avut atitea dezamagiri ca am ajuns sa nu mai am incredare in oameni si chiar sa nu mai imi doresc prieteni.
In cercurile noastre de amici ,toata lumea birfeste pe toata lumea, mai rau se prefac ca iti sunt aproape poate afla un secret sau ceva compromitator sa stie omu` care iti e veriga slaba sau ce zvonuri sa lanseze despre tine.
Sunt sigura ca ziceti ca sunt exagerata sau sa-mi schimb prietenii dar nu stiu cum se face ca eu si sotul meu numai peste din astia dam.
Cunostinte(ca altfel nu le pot numi)de iesit in parc cu copii avem si noi ,dar prieteni adevarati cred ca se gasesc foarte greu .
Cele mai sincere conversatii le-am descoperit aici pe DC pt. ca fiecare spune exact ce gindeste fara teama ca va fi aratat cu degetul
Black_Forest spune:
nici eu nu ii inteleg prea bine pe cei care birfesc, mai ales cei cu care crezi ca iti sint prieteni si spun lucruri foarte personale despre tine si la altii.
eu am avut o prietena, credeam eu ca este prietene si vorbeam cu ea fara retineri, dar ea spunea la altii, si era asa ciudat ca spune si daca ii atrageai atentia ca sa tina secret.
si ceileti se foloseau de ea sa afle informatii despe altii de la ea, ea se purta asa cu toti
era un cerc vicios.
nu stiu dar cred ca sint oamenii la care creierul e contruit sa se comporte asa.
nu pot sa accepte ca e gresit ceea ce fac.
********************************
"We could never learn to be brave and patient if there were only joy in the world."
Theiuta spune:
Mda...Simonaros, cam asa este. Si eu am intrat ocazional in diferite cercuri si am intilnit exact fenomenul despre care vorbesti tu: fariseism si birfa!
Eu cred ca si aceasta trasatura de caracter este rezultatul proastei educatii. Si biserica recunoaste drept pacat "clevetirea".
Nu stiu, este trist, dar totodata pot spune ca de cite ori am avut vreo problema careia nu ii gaseam solutia, am gasit pe forum persoane dornice cu adevarat sa ajute cu o parere si un sfat.
Pe linga birfitori, pe mine ma mai enerveaza si profitorii
.Stau pe linga tine, daca e ceva de profitat, iar daca se intimpla sa nu mai poti sa ii ajuti sau sa le dai ceea ce vor, dispar.Ati intilnit specia, nu?
Theiutapoze cu Nicolas