Nu ma mai inteleg cu fiica mea!
Raspunsuri - Pagina 24
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Desiree2002quote:
Originally posted by bird70
... Sper sa inventeze in curand masina de spalat rufe care le si intinde la uscat
La noi exista dryer, iei hainele stoarse din masina de spalat, le arunci in dryer si in vreo 45 de minute- o ora le scoti gata uscate. Tot ce ai de facut e sa le aranjezi in dulap.
Am si eu dryer incorporat in masina de spalat dar il folosesc doar pentru chiloti si ciorapi. Am uitat sa precizez ca urasc sa calc mai mult decat sa intind rufe
, plus ca la noi e soare mai tot timpul si nu consum curent pe dryer si nici nu imi face galagie 
.
bird70 spune:
quote:
Originally posted by didita
Esti responsabil de actiuni, dar nu de ceea ce simti.
Exact aici te contraziceam eu
, exista o teorie conform careia ceea ce gandesti influenteaza ceea ce simti iar ceea ce simti influenteaza ceea ce faci. Este ca o cascada: gand - emotie - reactie. Ajungi acasa obosita si gasesti dezordine si gandesti ca cineva isi bate joc de tine, la acest gand reactia este negativa, devii foarte frustrata si suparata iar actiunea este ca incepi sa tipi si sa stresezi pe cei pe care ii consideri responsabili. Exista niste tehnici care dau rezultate foarte bune, se cheama cognitive behavioural therapy si care educa oamenii sa-si schimbe comportamentul prin felul in care gandesc (care influenteaza ceea ce simt). Deci, tu analizezi la rece situatiile stresante din timpul zilei si decizi ca momentul cand ajungi acasa si gasesti dezordinea, te declanseaza si duce la stres in familie. Asa ca te straduiesti sa gandesti altceva, sa ajungi acasa hotarata sa gandesti ca dezordinea e un pret mic pentru copiii pe care-i ai (de exemplu) si ca iti ia doar 30 min sa strangi prin casa iar apoi poti sa te bucuri de restul zilei in mijlocul familiei. La rece te hotarasti sa schimbi ceea ce gandesti iar asta va schimba ceea ce simti si felul in care reactionezi . Functioneaza!
filofteia spune:
quote:
am rugat-o sa faca si ea paturile si bineinteles ca nu a spus si ea odata "da mama, ma duc acum sa le fac".
Dana_d eu nu cred ca exista vreun adolescent care sa spuna asta.
Pana la urma ai fost la psiholog? Modul tau de a pune problema mi se pare grav si asa cum recunosti de altfel esti cea cu "problemele". De psiholog? Esti la un moment in care nu mai stii sa reactionezi vis-a-vis de copil si daca nu iei masuri urgente, mai tarziu te vei regasii singura pentru ca ea isi va lua zborul si nu se va uita in urma si o sa doara momentul acela.
Desirre... mie mi se pare minunat ce faci tu... Ce nu inteleg fetele este ca tu ai copilul de la 12 ani (daca am inteles bine). Deci nu ai vazut fetita crescand, sau un alt copil, ca sa stii ca toti iti spun la un moment dat ca te urasc, chiar daca in adancul sufletului lor nu cred asta, ca toti incearca limitele adultului, dar una este sa reduci aceste limite incepand de la un an si alta este de la 12 ani... noi, cele naturale, sau cele care adopta un copil bebelus, avem avantajul anilor in plus. Nu mai trebuie sa te enervezi pe ea ca toti sunt la fel... Fiimiu are 6 ani, are momente in care nu accepta sa intram la el in camera, dar in camera la noi nu exista interdictii...nu le poate accepta. Cam greu sa convingi un copil sa respecte niste reguli, dar vezi eu am inceput undeva la 6 luni, si tot nu am mari pretentii la 16 ani. Il incurajez de acum sa spele cada si WC-ul... Haios a fost ca pe la 3 ani, dupa ce "spalase" WC-ul cu peria, mi-a spus "Multumesc mami ca m-ai lasat sa spal WC-ul". As fi lesinat de ras, dar am fost foarte serioasa si l-am laudat de treaba buna facuta de el.
Si iar revin... totul se face in timp... la noi timpul este destul de mare, la tine este foarte redus si s-a suprapus peste perioada de adolescenta in care toti ne-am simtit cei mai destepti si mai stiutori din lume.
Mie una, Desirre mi se pare foarte normal cum pui problema. Nu trebuie sa te transformi in mama ei nici nu cred ca ar fi bine. Iar daca restul adultilor din viata ei nu iau nici o atitudine felicitarile mele ca ai reusit sa te implici atat si sa ai si rezultate.
Nu uitati cum ati fost voi cand erati copii... oare chiar va convenea sa faceti tot ce va puneau parintii sa faceti? Oare chiar nu-i condamnati in gand? Sa fi fost oare niste copii atat de exemplari? Sau daca indeplineati ordinele fara sa clipiti nu era pentru ca va era frica? Si asta era in regula?
Victoria_mami spune:
Filofteia, si fiica-mea, cand e la maica-sa face ce face de frica; ori, eu sunt 100% Impotriva acestei metode; copilul nu trebuie sa creasca si sa se maturizeze terorizat de frica de parinti; eu nu vreau ca ea sa spele 2 farfurii sau pe ea insasi de frica, ci din respect ptr. ea insasi si ptr. casa.
Eu la varsta ei calcam toate hainele lui taica-meu (pe care nu l-am vazut vreodata imbracat in altceva decat camasa si cravata, (ca mama nu putea sa calce, dpdv medical), gateam impreuna cu sora-mea, cu un an mai mare decat mine, ne spalam hainele (de mana!) si uite ca nu ni s-a intamplat nimic; am avut, totusi, o copilarie si o adolescenta frumoasa, desi am ajutat-o pe mami la tot! Si, NU! Nu am avut atitudinea pe care o au adolescentii de azi; noi am avut respect si bun-simt! si nu e vina lor, ci a noastra, pentru ca le-am gasit repede scuza "Eh, adolescenti, hormonii, schimbarile..." Pai, si ce? Eu nu am avut hormoni, corpul meu nu s-a schimbat? Eu si atatia altii cum am putut trece prin adolescenta fara 'atitudinea tipic adolescentina' (expresie cu care eu n-o sa ma impac vreodata!).
Filofteia, asa e, eu am luat-o, intr-adevar, la 12 ani!
Nici eu nu-i cer, cum am mai spus, nici sa curete dupa noi, nici sa curete in spatiul "comun", pe care-l folosim toti 3 (sufragerie, bucatarie); i s-a cerut de 2 ori/luna! sa sprayeze si sa clateasca faianta cu dusul (chestie de 10 minute) si sa-si faca curat in camera. Nu stiu cate dintre voi ati mai fi atat de impotriva daca intr-o buna zi, cand ii schimbi mobila in camera, sa gasiti viermi pe covor!!! Da, eu am gasit! De aia o bat la cap sa isi faca curatenie. Voi nu ati face la fel? Sau ati spune "las' ca creste ea si peste vreo 5 ani pleaca si viermii din camera!"???
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
didita spune:
Desiree, cine isi doreste in casa viermi si gandaci cred ca nu e sanatos la etajele superioare.
Raspunsurile pe care le-ai primit nu au fost legate atat de principiul de a face treaba in casa, ci de tonul si cuvintele jignitoare pe care le-ai folosit. Desi am citit si subiectele despre soacre nici acolo nu am intalnit asa descrieri.
bird70 nu stiu cum sa mai ma explic ca vad nu reusesc sa ma fac inteleasa.
Ceea ce simti can te intorci acasa si gasesti dezordine este un sentiment neplacut care pe unii ii impinge sa urle si sa vocifereze si ajung intr-un stadiu de nervii ca nu se mai pot intelege cu nimeni. Alte persoane desi simt acest sentiment neplacut decid sa nu urle si sa treaca peste. Asta opreste spirala negativa si reusesc sa petreaca o seara placuta. Sentimentul la baza este acelasi, dar reactia e diferita si urmarile total diferite. Totusi pt mine a lua decizia de trece peste este o actiune si nu un sentiment, a analiza sitautia si a lua decizii in consecinta iar este o actiune si nu un sentiment!
Ceea ce vroiam eu sa subliniez initial este faptul ca desi avem anumite sentimente asta nu scuza actiunile de dupa. ca nu suntem obligati sa ne fortam sa iubim pe x si pe y ca sa putem trai in pace cu persoanele respective.
Am reusit sa fiu mai clara?
filofteia spune:
Desiree, asa cum am mai spus, mie mi se pare normal cum pui problema.
Recitind chiar postul meu imi dau seama ca ti-am spus sa nu te mai enervezi pe ea... de fapt corect este sa nu pui la inima, pentru ca este normal sa te enervezi. Eu recunosc ca ma enervez de multe ori pe fiimiu cand gasesc in camera la el ca la porci, sau mi s-a intamplat sa calc pe vreo guma de mestecat... Si educ la el de la 6 luni... cum spuneam. Mai frumos este ca au o perioada pe la 4 ani cand totul este asa de frumos... duc tot la gunoi, sunt cooperanti. Din ce am citit cica perioada asta mai vine pe la 10 ani si cam atat... Chiar m-am gandit serios sa-i pun un cos de gunoi la el in camera... poate este o solutie si pentru voi.
Si eu il antrenez in curatenie, mai ales la el in camera, pentru ca este o regula pe care trebuie sa o invete. Asa cum il invat sa spele WC-ul dupa el daca este nevoie, pentru ca daca nu o face acasa cu siguranta nu o va face nici in alta parte.
De fapt eu il cam antrenez in toate alea... la bucatarie sa facem impreuna clatite, gogosi, punem flori impreuna, la tara sapam impreuna, vopsim, caram lemne, eu cred ca este bine sa antrenezi copilul de mic in muncile casnice... bineinteles pe masura puterilor lui.
Trebuie mers pe principiul "Eu te respect, asa ca respecta-ma si tu" "Nu stii cum sa faci asta? Nici o problema te invat eu." Mie mi se pare ca tocmai asta faci si tu cu fetita si mi se pare OK. Nici macar faza cu dat banii nu mi se pare in neregula. La 16 ani este un mod de responsabilizare.
Nici nu-ti poti inchipui cat de indaratnici sunt de mici. Dar noi trebuie sa veghem asupra lor si sa-i indrumam, sa nu cedam nici in ceea ce priveste regulile, dar nici cu psihicul.
Si mai am un principiu... sentimentele se recunosc... pentru ce sa ma ascund cand ma enerveaza? Daca simt ca ajung la prag il avertizez chiar... vezi ca sunt obosita asa ca ai grija ce faci. Dar tot asa de bine si el are voie sa-mi spuna "Mami ma enervezi" sau " Mami ma certi tot timpul... acum nu sunt eu de vina". Pentru ca oameni suntem,iar eu una sunt constienta ca si copilul la un moment dat nu este de acord cu atitudinea mea. Raspunsul meu este ceva de genul "Si mami te iubeste. Stiu ca nu-ti convine, dar asa trebuie facut, sau n-ai incotro, daca trebuie, trebuie, si eu fac lucruri care nu-mi convin" sau "Poate nu-ti convine, dar asta te va invata sa fii un baiat civilizat". Oricum nu cred ca vreun copil, mare sau mic moare de dragul parintilor in momentul in care este pedepsit....
Dar niciodata nu-l pedepsesc fara motiv si fara sa-l avertizez...
M-am intins cam mult... nu stiu de unde atata inspiratie.
Victoria_mami spune:
Rapid, ca tre sa plec la lucru: are cos de gunoi in camera, doar ca i se pare mai usor sa arunce tot sub pat sau prin sertare decat in cosul de sub birou!!! 
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
bird70 spune:
quote:
Originally posted by didita
bird70 nu stiu cum sa mai ma explic ca vad nu reusesc sa ma fac inteleasa.
Ceea ce simti can te intorci acasa si gasesti dezordine este un sentiment neplacut care pe unii ii impinge sa urle si sa vocifereze si ajung intr-un stadiu de nervii ca nu se mai pot intelege cu nimeni. Alte persoane desi simt acest sentiment neplacut decid sa nu urle si sa treaca peste. Asta opreste spirala negativa si reusesc sa petreaca o seara placuta. Sentimentul la baza este acelasi, dar reactia e diferita si urmarile total diferite.
Sa o luam pe etape
. Chestia asta nu se intampla peste noapte si trebuie sa te antrenezi. Incepi cu problemele pe care poti sa le prevezi gen dezordinea cand ajungi acasa. Probabil poti sa prevezi cu oarecare exactitate ca atunci cand ajungi acasa va fi dezordine. Asa incat INAINTE sa ajungi acasa te setezi sa gandesti ceva pozitiv legat de situatie. Atunci impactul nu va mai fi asa mare si vei reusi sa modelezi sentimentul negativ. Daca nu reusesti sa te controlezi suficient cat sa gandesti si o imagine (casa dezordonata) te scoate din minti si iti pierzi controlul, atunci ai probleme mai mari decat copiii adolescenti si trebuie sa lucrezi la impuls control. Exista tehnici si medicatie si ajuta enorm.quote:
ca nu suntem obligati sa ne fortam sa iubim pe x si pe y ca sa putem trai in pace cu persoanele respective.
Am reusit sa fiu mai clara?
Eu cred ca nu te poti forta sa iubesti pe cineva, DAR and e vorba de un copil, mai ales copilul tau atunci iubirea si respectul nu sunt negociabile. E gresit sa-ti imaginezi ca daca copilul va deveni brusc ordonat il vei iubi, de fapt ii arunci in spate responsabilitatea problemelor tale. Mai bine pleci de la ideea ca un copil e un copil, e rezultatul a ceea ce facem noi din el, fie genetic, mediul in care-l crestem, experientele avute care sunt controlate de noi, si ca adult esti responsabil sa il iubesti asa cum este si sa faci om din el, nu sa-i distrugi copilaria cu aiureli.
bird70 spune:
http://moodgym.anu.edu.au/default.asp
Pentru cei care doresc sa invete tehnici care sa-i ajute sa controleze emotiile si reactiile negative. E un program dezvoltat de Australian National University dar necesita engleza buna pentru a avea rezultate.
maru spune:
Am citit si rascitit subiectul asta, si pana acum nu am avut nici un impuls sa raspund pentru ca:
1. nu am copil de 16 ori 12 ani sa stiu din proprie experienta ce sfat sa dau. Al meu are doar 11 ani, e baiat, deci nu ma pot da un sfat nici Danei, nici lui Desiree
Dar am hotarat sa scriu pentru ca:
m-a amuzat amar sa citesc ca raspunsurile au venit de la persoane cu copii inca bebe, sau prescolari, sau puberi, nici decum cu copii adolescenti. Mai tare m-au amuzat experientele personale, cele traite de unele din noi acu 15-20 de ani. hei, generatiile se schimba, intr-un fel s-a trait adolecenta in anii 70, altfel in 80 si altfel in 90...ca sa nu vorbim de vremurile noatre!
2. nu sunt mama vitrega
nu stiu cum as privi copilul altuia la mine in casa! Desiree e de admirat ca se straduie sa o educe cand ar putea sa nu-i pese, sa-si foloseasca timpul mai cu folos, pentru ea, sau pentru sotul ei.
Si aici as avea de facut un comentariu: aici in Canada se pune mare accent pe latura sociala a educatiei: copilul trebuie sa stie sa isi intretina, sa isi curete locul de studiu si locul de joaca. Nimeni nu vine si nu strange dupa el, nici jucarii, nici carti, nimic.
Aici vin cu o proprie experienta: sotul meu obisnuia sa stranga dupa baiat, fara sa ii ceara sa fie ordonat: ii strangea masa, ii facea patul, ordine in camera, ii pregatea ghiozdanul. Eu lucram dupa amiaza, si habar n-aveam de "aranjamentul" dintre tata si fiu. Cand a inceput scoala, in toamna trecuta, teacherul ne-a avertizat ca Andrei e dezordonat si ca refuza sa isi stranga si sa isi curete biroul si dupa activitati si dupa masa... Eu am ramas uimita, si cand l-am intrebat pe sot acasa , mi-a spus ca s-a saturat de usi busite, de bombaneli, de nu vreau, de O, man! si a decis ca linistea lui e mai importanta.
S-a schimbat situatia, la scurt timp si sotul meu a inceput lucru de dupa amiaza, iar eu am schimbat locul de munca si lucrez numai dimineata. Si am inceput reeducarea cu Andrei, dupa model canadian: banii de buzunar se merita: fiecare sarcina are o mica recompensa, si e atat de mandru cand merge in mall cu noi si isi cumpara cu banii lui jucarii sau dulciuri (cu toate ca dulapurile sunt pline, dar cica eu nu mai sunt la curent, nu stiu ce e in voga, ce mananca copiii in pauze, ce sucuri beau)
off topic: imi povestea o colega canadiana zilele trecute despre baiatul ei ca prin clasa a 7 (12-13 ani aici), in feb 13 i-a cerut mamei sa il duca pana in mall sa cumpere ceva pentru o colega, sa ii daruiasca de valentine's day. Mama l-a intrebat: cati bani ai? 1,48 $. Pai sa vedem ce putem cumpara de un dolar si cativa centi! au mers si au cumparat niste ciocolatele, Hersey Kiss.
Eu am ramas cu gura cascata, ea a vazut reactia mea, si mi-a zis f senina, bineinteles ca as fi putut contribui si eu sa ii cumpere fetitei ceva mai fancy -trendy dar mesajul pe care i l-as fi transmis ar fi fost total gresit!
On Topic:De aia e important ca Desiree sa continue sa o educe pe fetita, pentru ca integrarea sociala e f importanta aici, si nu v-a fi acceptata usor daca pute, daca e murdara, daca dintii sunt nespalati. va suferi destul de mult.
Dana, rabdare de fier, rabdare e tot ce pot sa iti spun
Desiree, continua si fii alaturi de fetita!
PS am lucrat 18 ani in invatamant in Romania, dar elevii mei , la 10-11 ani isi luau zborul!
Doamne'ajuta!