Nu ma mai inteleg cu fiica mea!
Raspunsuri - Pagina 15
dana d spune:
Nelia si Zennon, ma bag si eu in discutia depre diferentele dintre inainte si dupa 89. Din pacate sau din fericire eu am aproape 40 de ani asa ca cunosc foarte bine vremurile comuniste.
Nici prin cap n-as recunoaste ca erau mai bune in general.. dar, ca exista si un "dar" macar dintr-un punct de vedere au fost mai bune: datorita lipsei preocuparilor care ne rup de societate acum, si anume calculatorul, televizoru, eram mult mai apropiati in familie. Stateam mult de vorba, jucam jocuri impreuna, petreceam mult mai mult timp impreuna, ne cunosteam mai bine eram mai apropiati. Acum fiecare are televizor si calculator in camera lui si sta acolo cu ochii in ele ore intregi uitand ca dincolo de usa aia sau de ecranul ala e familia lui, mama, tata, sora sau fiica. Da, aici ma refer si la mine. Stiu ca nu fac bine dar cand am o ora, doua libere ma asez la calculator si uit pe ce lume traiesc, ma mai trezeste o ploaie de tipete sau pumni si muscaturi dintre cele doua fete apoi una de injuraturi ale sotului care a fost deranjat de la tv de scandal. Cam asa se intampla si luam contact unii cu altii in mod negativ si agresiv. Sau Alexa e afundata intr-o televovela sau pe internet sta ore intrgi si discuta cu colegele pe mess. si uite asa nu stam de vorba, nu ne impartasim impresiile si sentimentele si nici macar nu comentam ce se mai intampla in jurul nostru.
Din punctul asta de vedere, macar din asta, trebuie sa recunoasteti ca modernismul, nu neaparat democratia, ne-a facut rau.
Ar mai fi de discutat si despre scoala si aici nu vreau sa dezvolt prea mult: parerea mea e ca era mult mai buna pe vremea noastra dar nu neaparat scoala in sine ci elevii s-au schimbat.
Nu mai exista acum respectul si linistea din clase, acum elevii se trag de shireturi cu profesorii, se cearta pentru note, profesorii trebuie sa dea socoteala de ce le-au dat 6 si nu 8. E drept ca nici profesorii nu-si mai dau interesul, unii isi bat joc de ore si fac materia doar in particular pe bani... sunt multe de spus despre invatamantul actual dar de bine prea putine. Nu mai vorbesc despre fetele cu buricul gol si cu cercel in el, vopsite, fardate....telefoane mobile.... Stie cineva ceva de bine?
Fetele mele
Sabina spune:
Dana!
ai citit ce-am scris de educatie?? Lipsa de cultura creaza lipsa de valori.
aruncati Tv-ul pe geam si mergeti la teatru/concert/muzeu :)
scuza cu sunt obosit de la servici nu tine...TV-ul si internetul obosesc mult mai rau.....
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Sabina
Dana!
ai citit ce-am scris de educatie?? Lipsa de cultura creaza lipsa de valori.
aruncati Tv-ul pe geam si mergeti la teatru/concert/muzeu :)
scuza cu sunt obosit de la servici nu tine...TV-ul si internetul obosesc mult mai rau.....
Ai dreptate, dar ce bine se amortesc simturile si se distrage atentia de la problemele esentiale cu TV-ul si internetul. Ce, eu nu procedez de cele mai multe ori tot asa, desi stiu cat de daunator este?
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
tora97 spune:
of danuta... e greu, tare greu cu adolescenta asta a "noastra" Si eu am o adolescenta si una pe drum, dar sar na lui Doamne Doamne nu au asemenea refulari. Este adevarat ca mai are mici zvicniri (care se taie de la radacina) dar in rest sint ok. Nu spun ca sintem parinti perfecti, departe de noi acest gind... ne este atit de greu, incit uneori ne am lua cimpii.. impreuna ori separat.
Ca in orice casa si la noi sint reguli... regulile, ca orice regula este facuta sa fie incalcata, macar asaaaaa.. de amorul artei! Accesul la calculator este limitat la maximum.. eu sint zbirul din acest punct de vedere, iar Ruf este cel ce le pledeaza cauza (niciodata de fata cu ele) Uneori cedez, si capritele se fac cu o ora, doar o ora de calculator, asta in conditiile in care au curatenie in camera si dulapuri. Televizoarele au fost declarate in afara legii pina la terminarea scolii, din motive de note.. asa ca le ramine doar cititul si socializarea intre ele, capritele. A si sa nu uit, cind am renovat casa am desfiintat usile de la camerele lor (sa nu aibe ce trinti in cazul in care i ar impinge ala cu cornite)
Si mie imi este greu sa mi exprim dragostea fata de ele... asaaaa in mod direct. Insa, pt a exista un echilibru apelez la alte gesturi, minore, insa care dau rezultate observ eu... Glumesc cu ele, le mai ciupesc de fund cind trec prin casa pe linga ele, ori ne prostim impreuna, de se minuneaza de cit de dusa este mamica lor... le iau peste picior, asaaaa in gluma, mai birfim una alta, ori fac luuuungiii sedinte in care le dau sfaturi ascunse in povestiri de cind eram eu mica. Uneori le povestesc despre necazurile de la serviciu, sau despre unele mici probleme de cuplu, ori despre noi, parintii, care sintem oameni pina la coada urmei si mai si gresim. Incerc sa le vir in lumea mea, ori a noastra (nu prea mult, ci atit cit sa li se para ca au si ele importanta lor in lumea oamenilor mari)...
Le solicit ajutorul in trebile casnice... (eu gatesc simbata si vor face de serviciu, cu schimbul la bucatarie, spre a ma ajuta), isi fac curatenie singure in camere si bucatica de hol aferenta fiecarei camere, isi spala singure vasele (ptr a nu le birii la cap ca nu le spala bine, au farfuriile, canile lor)
Cit despre tipete, amenintari, nici vorba!!! In familia noastra nu se tipa, sau in fine nu are acest privilegiu decit tata cind le cearta. Eu nu ridic tonul si nici lor nu le permit acest lucru!De este nevoie sa "ma apar" le atrag atentia pe un ton taios
Ioana se imbraca cum vrea, dar in limita decentei si uneori cu mici sfauri cind este mai frig afara, pe Thea inca nu o pasioneaza acest aspect al vietii.
Cit despre mofturi.... ei, aici alta mincare de peste! Vrea o tzoala mai fancy, ori un briz briz mai acatarii trebuie sa il merite iar daca este prea scump participa si ele la cheltuiala. Bratarile, agrafele, etc si le cumpara din proprii bani de buzunar.
Mai greu imi este, uneori, cu Thea.. care i fff geloasa: pe Ana in special si chiar si pe Ioana. Ultima oara, m a suparat atit de tare incit i am spus (recunosc ca aveam ochii umezi de frustrare: chiar daca inainte primeai tot pepenele, pt ca eram doar noi 2, si acum iti dau doar o felie, intelege ca ti o ofer cu aceeasi dragoste!
Nu stiu, iti spun din ale noastre... poate te ajuta cu ceva.
Si la noi problemele sint cam aceleasi ca la toti ceilalti, insa pina in prezent am reusit sa la facem fata.. sper ca si pe viitor sa reusim cit de cit!
Ca si tine, dana, precum am mai spus, eu sint zbirul casei, dar o mina de fier intr o manusa de catifea (tati este cel responsabil cu furtunile) Si sint asa, pt ca in copilarie, mama nu a avut timp sa se ocupe de noi, ne cresteam unii pe ceilalti. Dorinta vietii mele era sa plec de acasa, sa scap.. dece oare, caci asa cum am spus nu ma asuprea nimeni. Am plecat de citeva ori, dar m am intors, cu coada intre picioare. Mama m a primit de fiecare data, fara reprosuri. In consecinta am facut o multime de greseli, pornite din aceasta libertate pe care o aveam! Imi doresc pe cit posibil ca fetele mele sa nu repete acele greseli absurde, prostesti, pornite dintr o libertate prost inteleasa.
Cam atit.. ca m am lungir cu vorba si vorba lunga ... pierdere de timp!
Pupicei, tone de rabdare si muuuuuult curaj!
Ca merita!
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
Rufus spune:
Mi-a tot vorbit Tora de acest subiect...parca imi era frica sa intru...
In primul rand, imi pare rau de ceea ce aud referitor la situatia din familia ta. Nu le poti dori nici dusmanilor asa ceva...
Pentru ca s-au scris destule, ca sa mai vin eu cu noutati, am sa-ti spun cum simt eu, vis a vis de Ioana, prima din cele trei capre care vor trece (aproximativ) prin aceleasi faze.
In primul rand, port o teama permanenta in suflet, pe care nu o arat sau spun. Asta ma face sa fiu atent in permanenta, exact cum faci cu o iubita, careia incerci sa-i ghicesti orice gand, pentru a-i intra in gratii, fara insa sa pari un papagal. Din pacate, nici fata mea nu prea comunica gandurile ei (pe o scara de la 1 la 10, as nota comunicarea cu nota 3), asta daca nu punem la socoteala momentele in care imi comunica doleantele si cererile.
Incerc insa sa ii arat dragostea mea, ne imbratisam adeseori si, de fiecare data, ii spun ca o iubesc, fara insa a face un clasament, vreodata, a dragostei pentru cei trei copii. Nu scap nici o ocazie sa-i spun ca-i frumoasa, desteapta, inteligenta, speciala, nepretuita; ii repet la nesfarsit ca mi-ar place sa vorbim, ca se poate baza pe mine, ca indiferent de situatie este copilul meu drag, ma rog, toate chestiile astea siropoase care fac placere.
Nu reusesc inca sa am succes, asta si pentru ca (reversul medaliei) ma enervez cand e nedreapta, cand minte, cand e lenesa, nepasatoare si atunci nu prea sunt dragut (in mod sigur nu si-ar permite sa tipe); atunci mai spun si lucruri pe care le regret mai tarziu, nu pentru ca nu ar fi adevarate, ci pentru ca stiu ca dor.
Am avut si eu parte de greseli, din dorinta de a face bine, inca mai fac greseli, dar incerc sa-mi pun limite si, mai ales, sa ma tin de ele.. De aceea, primeste aproape totul cu masura si pe merit (ma refer la chestii serioase) si nu primeste deloc daca nu are rezultate rezonabile (inclusiv scolare). Mi-e greu sa ma tin tare, mai si uit ce-am spus, dar incerc...
Cu toate astea, am parte zilnic de deziluzii din partea ei, pe care incerc sa le trec, sa nu ma supar, in ideea ca vor disparea cu timpul. Starile copiilor vin si pleaca ca valurile, ieri Ioana era egoista si Tea altruista, azi e complet invers (Cum naiba?), iar noi, parintii, suntem in ceata.
Mi s-a recomandat psiholog. E drept, la noi problemele sunt complexe. Am remarcat ca sunt cam reticent (nu as fi zis!), insa cred ca daca as avea problemele tale as apela la unul.
Revin, daca imi mai vin idei...
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
filofteia spune:
Si eu sunt pro adolescenta!
Eu sunt de parere ca adolescentii au fost rebeli dintodeauna. mai la inceputul subiectului vorbeam de sora mea care a fost o adolescenta rebela si care lipsea noaptea de acasa si vorbea urat cu parintii... era pe vremea lui Ceausescu!!!
Atunci in schimb nu erau forumuri si nu se discuta atat, am stiut noi, cativa si poate alte cateva rude...
Nici macar cu lipsa de cultura nu sunt de acord... Eu citeam tot ce prindeam sora mea nimic. Parintii nu aveau timp de noi pentru ca lucrau de dimineata pana seara si sambata si deseori chiar duminica. Imi aduc aminte cum saraca maica-mea spala deseori duminica dupa amiaza pentru a atunci era singura data "libera"...
Acum avem muuult mai mult timp pentru copii. Eu spun ca in loc sa ne lamentam mai bine am incerca sa gasim solutii pentru Dana...
Desi asa cum am mai spus-o din pacate o mare parte din problema este la ea, ca mama. Din multe posturi reiese ca este depasita de situatie si prin atitudine fetita cea mare intelege ca nu este iubita. Asta mi se pare mie...Poate totusi o vizita la psiholog din partea Dana ar fi o solutie.
lorelaim spune:
Filofteia - scuza-ma... dar "Nici macar cu lipsa de cultura nu sunt de acord... Eu citeam tot ce prindeam sora mea nimic." mie imi pare o contrazicere... Pai citind carti (nu reviste aburite) nu-ti ridici nivelul de cultura?
Dana_d felicitari pt progresele facute! Parerea mea este ca dragostea si respectul merg mana-n-mana si voi puteti sa aveti o fam f linistita - fara strigaturi, fara jigniri (NU pui niciodata etichete) si mai ales fara sa-ti "altoiesti" copiii - discutand calm, rational, linistiti (daca simti ca te infurii - o tehnica f buna de calmare pe care eu o aplic cu succes este de a respira f adanc si de a ma concentra pt cateva min la respiratie) si cu "toate cartile pe masa". Inchideti TV, opriti calcu, iesiti toti 4 la plimbare, la batut mingea pe maidan, la un badminton, la o tura cu bicicletele, la o bibleoteca. Vezi ce carti pref copiii tai - nu alege tu pt ele. daca Alexa este pasionata de compuneri - incurajeaz-o sa scrie si eventual i-ai un aparat foto digital nu f scump si propune-i un "proiect" de tipul: Jurnal ilustrat de vara - adica ce a vazut in vacanta aceasta si impresiile ei despre ceea ce a vizitat, despre oamenii pe care i-a cunoscut, etc. Incurajeaz-o sa se exprime in scris - daca simti ca acolo este talentul ei. Faptul ca un copil nu citeste cartile care parintelui i-au placut la aceeasi varsta - nu-i absolut nici un bai - copilul are personalitate proprie si are dreptul la legerile sale in viata (dar ajut-o sa inteleaga ca odata cu alegerile proprii trebuie sa-si asume si responsabilitati).
Apropo - intrebare pusa "in general" - voi discutati cu ado si pre-ado problemele acestei omeniri? Despre incalzirea globala? Despre distrugerea eco-sist si ce inseamna a recicla si/sau a folosi prod reciclabile? Despre cataclisme naturale: tzunami, cutremure, inundatii? De ex voi discutati despre tragediile razb din Afganistan si Irak? despre cum sute si mii de oameni mor de foame (Darfur)? despre crimele de tot felul - ex Virgina Tech University? Ii intrebati care este parerea lor? Ii implicati - ca pe niste adulti - in discutii reale sa vedeti oare cum vad ei aceste probl?
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
lorelaim spune:
Dana_d: revin pt ca am uitat ceva - Alexa are la scoala un "ziar al scolii"? Daca da - atunci poate ar fii o idee buna ca preocupare extra-scolara - Alexa sa fie "reporter". Daca nu - oare ai putea vorbi cu diriginta ei - ce ar fii ca scoala sa creeze asa ceva?
La general - In relatia cu copii - de orice varsta - sa nu uitam sa fim noi parintii politicosi - atunci cand facem o cerere sa ne adresam cu "te rog frumos" tuturor membrilor fam (te rog frumos pofteste la masa, te rog frumos aseaza-te pe olitza, te rog frumos inchide tv, te rog frumos spala-te pe maini, te rog frumos sterge praful, te rog frumos fa-ti ordine la jucarii/haine/carti) si sa nu uitam de "multzumesc" daca cererea ne-a fost indeplinita (multzumesc ca m-ai ajutat la spalat vasele, multzumesc ca ai oprit tv-ul, multzumesc ca ai pus hainele frumos in dulap, etc) - chiar daca suntem parinti si ni se pare absolut normal sa dam "ordine"... sa nu uitam ca "vorba dulce mult aduce"... si copiii nostri au nevoie de exemplul personal al parintilor ca sa stie cum sa se poarte in societate.
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."
dana d spune:
Lorelaim, nu discutam despre problemele globale, nici macar cu sotul sau cu parintii nu discut despre asa ceva decat foarte rar. Mai discutam despre politica dar numai cand se intampla ceva important.
Nici cu politetea nu stam prea bine, "te rog" spun dar "multumesc" mai rar. In general nu-mi place sa folosesc cuvinte fara sens care sunt spuse doar de amorul artei. Cand am simtit ca ii sunt recunoscatoare ca a facut ceva pentru mine i-am multumit din suflet si ea stie ca intr-adevar ii eram recunoscatoare nu e doar politete. Dar o sa ascult sfatul tau si o sa incerc sa fiu mai politicoasa atat timp cat nu voi avea senzatia ca sunt formala cu familia mea in casa noastra.
Nu au un ziar al scolii, au un curs de teatru ca optional unde rolul ei e sa inventeze si sa execute costumele pentru ca a spus sus si tare la toata lumea ca ea se face creatoare de moda (asta acum un an, doi, cred ca intre timp a devenit mai realista).
Nu are o pasiune in a scrie compuneri, pur si simplu are un talent. le scrie doar cand le are ca tema pt scoala, iar camera foto are la telefon si se joaca mereu cu ea si cu el (eu nu am telefon cu camera)
E adevarat ca as vrea sa citeasca si sa-i placa ce citeam eu acum 20-30 de ani, imi dau seama ca dorinta mea poate inconstienta, este sa reconstruiesc trecutul si poate pe mine de atunci. As vrea sa o vad absorbita ce o carte, sa ma rog de ea sa o mai lase din mana, sa vina cu ea si la masa, si la wc.. dar se pare ca n-am sa vad asta.
Poate sa fie din cauza ca nu prea obisnuiam sa ii citesc povesti cand era mica? Sa ma apuc acum sa citesc povesti la culcare celei mici oricat mi-ar fi de greu sa rup seara din timpul meu?
Oricum, o solutie ar fi: sa o rog pe doamna diriginta sa le (ii) dea ca tema sa citeasca ceva ce crede ea si apoi sa discute la ora despre lectura respectiva, eventual sa-i asculte si sa le puna note (diriga e de romnana). La cat e de ahtiata sa impuste un "10" sigur se va conforma. Din pacate am, mai discutat asta la sedinta cu parintii si i-am mai dat ideea dirigintei care si ea se plangea ca copiii nu mai citesc dar vad ca nu s-a intamplat nimic de atunci.
Acum mai avem o problema: sta seara pana tarziu sa se uite la "Clona". E inebunita dupa telenovela asta pe care o vede a doua oara si care acum e difuzata mult prea tarziu pentru varsta ei (parerea mea), incepe la ora 23. Eu de obicei adorm cu tv deschis dar ea nu prea adoarme. Nu am cum sa o fac sa se culce mai devreme, cu constrangeri nu mai am curaj, nu vreau sa mai declanshez vreo tragedie la 12 noaptea (i-am prins frica).
Fetele mele
filofteia spune:
quote:
Filofteia - scuza-ma... dar "Nici macar cu lipsa de cultura nu sunt de acord... Eu citeam tot ce prindeam sora mea nimic." mie imi pare o contrazicere... Pai citind carti (nu reviste aburite) nu-ti ridici nivelul de cultura?
Eu da, sora mea nu... Era ca si acum... cine vroia citea, cine nu nu...
Dana... am citit intr-un articol o chestie interesanta. Un medic povestea cum mama lui l-a pus cam de la 10 ani sa citeasca o carte pe saptamana si sa-i aduca un rezumat. Era obligatoriu, altfel era pedepsit, nu iesea afara. Tu ai putea incerca altfel, recompensand-o cu ceva. Dar acel medic spunea ca nu conta ce carte citea... important pentru mama era sa citeasca. Cu timpul a inceput sa-si aleaga singur cartile. Incearca!