Nu ma mai inteleg cu fiica mea!

Sterg toate mesajele din motive personale explicate in ultima postare pe care nu o voi sterge..... deocamdata

Rosey spune:

Parerea mea e ca fiica ta nu se simte iubita. Si de aici dorinta ei de a muri si restul istericalelor. Sunt doar modalitati de a va atrage atentia asupra ei. Foarte probabil ca si aparitia surorii celei mici a influentat acest comportament. Cred ca ea simte ca aveti doar pretentii de la ea. Ar fi bine sa incerci sa ti-o apropii, sa ii arati iubire neconditionata in primul rand, si abia apoi sa ii ceri sa indeplineasca anumite sarcini. Intr-adevar, ceea ce ii ceri nu e mult, dar ea simte ca doar ii ceri - mult, in opinia ei - dar nu ii oferi nimic. Si cand spun "nimic" ma refer la lipsa atentiei si afectiunii. Sunt convinsa ca o iubesti, asa ca arata-i-o. Daca nu reusesti singura, ar fi foarte util sa vorbiti, separat si impreuna, cu un psiholog.
Succes!

szivarvany spune:

Dana
cand i ai spus ultima data ca o iubesti foarte mult, ca este si ramane fiica ta, orice ar fi si orice s ar intampla ???
Pe mine asta m a facut sa ma schimb la 17 ani, cand mi am dat seama, dupa ani de razboi cu ai mei, ca pot conta pe Mama mea, chiar daca in adancul sufletului stiam asta, dar a contat tare mult cand mi a strigat o cu lacrimi in ochi
Este o perioada crunta, eu am fost infioratoare in adolescenta, rebela, nebuna, tot ce vreti voi. Dar mi a trecut, in mare parte


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
Ekipa albastra: Crystina - Mephala - Khristin - Daria

giulia71 spune:

N-am trecut prin asa ceva, dar incepe sa ma sperie pre-adolescenta copiilor nostrii.
Acu sa-ti zic cum as face eu, as lasa garda mai jos si as incerca sa mi-o apropii , abtinandu-ma de la cel mai mic repros!
I-as repeta de n ori ca ea si cea mica sunt cele mai frumoase cadouri de la Dumnezeu si mi se rupe inina cand o aud ca ar vrea sa moara...
Si as incepe sa-i povestesc cat de frumoasa este viata, ne-am aminti impreuna vacantele la mare , iesirile cu prietenii si oate momentele frumoase pe care le-ati petrecut impreuna.
Sunt multe de spus, iti trebuie calm si rabdare...dar in special inima deschisa catre ea.
Presupun ca traverseaza o perioada destul de dificila si tinand-o tot asa nu veti ajuge la nici un rezultat bun!
Chiar daca tu faci compromisuri, o faci spre binele familiei tale!
Trebuie deasemenea sa aflii ce anume i se pare ei foarte greu la varsta asta , de isi doreste sa moara?
De fapt asta ar trebui sa te ingrijoreze cel mai mult, faptul ca iti repeta ca vrea sa moara!
Trebuie sa afli de ce a ajuns sa isi doreasca acest lucru, poate e chiar deprimata?
Iti tin pumnii!

mami de Calin rasfatzat:)

giulia71 spune:

Ah si sa nu uit, i-am spus si eu mamei mele o singura data ca imi doresc sa mor cand avem numa vreo 12 ani!
De ce?
Ea pleca la serviciu, era schimbul II si imi lasa-se o droaie de vase de spalat , de ingrijit pe sora-mea , de dat la porci, de facut temele si nu mai stiu ce!
Mi s-a parut enorm pentru mine si in momentul ala ca sa nu mai am atatea pe cap, i-am spus ca vreau sa mor!
Cum s-a terminat?
Cu o chelfaneala zdravana de la draga mea mama in care am jurat ca nu mai vreau sa mor cat oi trai!
Iar pe mama, inca o iubesc ca pe okii din cap!

mami de Calin rasfatzat:)

liliana_28 spune:

Dupa parerea mea, copilita ta are nevoie de mai multa atentie din partea voastra si poate mai mult din partea ta (fiind fata ma gandesc ca simte nevoia de ragoste mai multa).
Treaba cu chelfaneala nu mi se pare o treaba ok ca...nu stii in ce moment de nebunie o prinzi si...doamne fereste face ce tot zice de ceva timp ca face. Nu sunt de acord cu chelfaneala.
Cred ca bine ar fii sa incerci sa vorbesti mai mult cu ea...sa te pui la mintea ei(cum se spune) sa simta in ine o adevarata prietena. Sa incerci sa mai faci o gluma cu ea.....un banc....o joaca.... ceva.
Poate incercati sa faceti toate treburile ei (atributiunile date de tine)impreuna la inceput dupa care incetul cu incetul sa reuseasca sa le faca singura.
Zic si eu...este o sugestie

Succesc mult

Nunta-graviduta cu Calinut + Poze Calinut la 1 anisor si 4 lunici

www.dropshots.com/liliana_28" target="_blank">Calinut

Eleni spune:

Draga Dana,
incep prin a-ti spune ca nu am copil adolescent... dar noi am fost 3 fete la parinti, toate beneficiind de aceeasi educatie. Mama a muncit la 2 servicii sa ne intretina, de noi aveam grija mamaie in timpul zilei.
Cea mica a fost chiar mai motzata si mai rasfatata decat restul. Si totusi eu si cea mare ne-am vazut de treaba noastra, am invatat, am pierdut noptile prin discoteci dar anuntam unde suntem si cand venim, am terminat si liceul cu note mari si am mers la facultate.
Am avut si noi revoltele noastre, si nervi ca de ce trebuie sa spalam vasele, dar intotdeauna revoltele noastre s-au incheiat in casa...
Cea mica, de care nu ai fi zis vreodata ceva de rau, a plecat de acasa in clasa a 11a. Atunci am aflat si noi ca nu mai fusese la scoala din clasa a10a. Pentru ca din liceu noi nu am fost verificate daca mergem la scoala, dar nu s-a pus problema sa nu ne ducem la scoala... vezi tu, aceeasi iubire si aceeasi incredere a fost la toate 3.
Am cautat-o cu politia, s-a ravratit urat, am adus-o acasa, a fugit iar... si pana la urma am lasat-o fugita. Am aflat unde e, ne-am interesat discret de ea... si asta a fost... dupa o perioada a mai reluat relatiile... interesant este ca a ramas cu acelasi tip cu care a si fugit, sunt casatoriti, sunt impreuna la bine si la rau, si au dat de multe rele in viata lor... si acum cu 9 clase si copil de crescut isi da cu pumnii in cap...
E trist, si nu vreau decat sa iti spun ca atat timp cat isi aduce revolta acasa e mare lucru.
Prin prisma experientei mele personale, mi-am ajutat prietena cu fata adolescenta devenind eu prietena fetei... si incet incet, i-am prezentat-o pe maica-sa intr-o alta lumina... nu stiu daca intelegi: tu esti pentru ea mama, si la o varsta mama devine dusmanul libertatii... nu stiu de ce... dar asa se intampla... iar eu am devenit prietena fetei, m-am confesat ei si ea mie, ne-am apropiat... si apoi treptat am apropiat-o de mama ei... off stiu ca e greu... iti doresc multa putere si multa incredere... si incearca si asa... solicita ajutorul unei prietene...
Voi continua sa urmaresc subiectul.

Cu drag

szivarvany spune:

Dana
si daca o intrebi direct ce anume lipseste din viata ei sa fie fericita ? Asta intr un moment de liniste si pace.

Si eu imi doream sa mor, imi faceam tot felul de planuri si testamente dar asa, ca sa i impresionez. Si atat. Gandindu ma in urma, simteam ca ei nu ma inteleg deloc, nu inteleg dc vreau 3 cercei, dc umblu imbracata in negru la 30 de grade vara, dc ma inchid in camera si plang ... La varsta aia aveam tot felul de suferinte dar au trecut, am crescut, iar ai mei cred ca au avut muuulta rabdare pe stoc


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
Ekipa albastra: Crystina - Mephala - Khristin - Daria

Elise spune:

si eu cred ca se simte neiubita, neinteleasa, nu mai e pe aceeasi lungime de unde cu voi si deocamdata nici cu altcineva, deci e debusolata.
Probabil copilul tau se simte singur. E copilul tau, cu istericale cu tot...

EU nu cred ca am trecut prin toata gama de crize, in adolescentza: pentru ca nu sint genul sa stau la lamentari. Dar mi-am luat boccelutza si am plecat de acasa.
Motivele: adolescentza, o sora mica, taica-meu plecat de linga noi, maica-mea depashita de responsabilitati.

Daca privesc in urma, sint convinsa ca imi trebuia doar o vorba buna, uneori. Dar pe aia n-am avut-o. Pentru ca mama s-a speriat. Si n-a stiut cum sa reactioneze cind a vazut ca ne indepartam.
A incercat sa isi impuna punctul de vedere uzind de autoritatea parinteasca - cum era obisnuita, cum mergea pina atunci. Gresit - de data aia n-a mai mers.
Asa ca... am plecat.
Ne-am impacat mult mai tirziu, cind aveam deja 20 si ceva de ani - a fost o perioada din evolutia mea pe care au pierdut-o. Au pierdut controlul tocmai din nevoia de control. Stiu ca suna paradoxal...

Sfatul meu, de fosta rebela, ar fi nu sa o iubesti - sint convinsa ca o iubesti oricum. Ci sa ii arati ca o iubesti neconditionat. Si sa schimbi gama - din parintii atoatestiutori care decid, e timpul sa deveniti prietenii ei.

Elise & BBLisa

Elle_seb spune:

quote:

---

E adevarat ca nu i-am mai spus ca o iubesc, dar uneori chiar ma ma intreb speriata daca nu cumva iubirea asta nu e chiar asa de neconditionata cum ar trebui. Uneori chiar nu o simt, nu simt decat raceala. Ma uit la ea si nimic nu-mi place, nu-mi place cum se poarta, nu-mi place cum arata si ma intreb de ce n-am avut si eu noroc de un copil mai bun, mai frumos, mai vesel, mai placut si comunicativ. Imi amintesc cum era cand era mica si ce ma mandream cu ea, cat o iubeam si cum era centru universului meu. Mi-e groaza de in ce s-a transformat si mai tare ma ingrozeste gandul ca si cu aia mica se va intampla la fel. Stiu ca undeva am gresit si mi-e clar ca nasterea surorii ei a fost un moment de cotitura, cam de acolo s-a rupt filmul, dar mai am si o mare piatra pe inima: nu cumva are ceva probleme psihice? De asta am si postat aici in speranta ca e cineva de specialitate si imi poate pune un diagnostic posibil. credeti-ma ca atunci cand urla si sa bate cu pumnii nu pare deloc un om normal iar eu am fost invatata si obisnuita sa imi controlez tot timpul reactiile si nici nu am vazut pe cineva in familie pierzandu-si autocontrolul asa. Ma sperie groaznic situatiile astea mai ales cand e vorba de copilul meu.
E cazul sa mentionez ca soacra mea a avut schizofrenie? Asta e ca un ghimpe in inima mea.


Fetele mele

---

Dana, nu vreau sa fiu dura. Am si eu un copil, ce-i drept, e mic deocamdata, insa am fost si eu adolescenta, si inca una rebela rau.
Pe mine sincer m-a consternat ce ai scris tu si citez:
"E adevarat ca nu i-am mai spus ca o iubesc, dar uneori chiar ma ma intreb speriata daca nu cumva iubirea asta nu e chiar asa de neconditionata cum ar trebui. Uneori chiar nu o simt, nu simt decat raceala. Ma uit la ea si nimic nu-mi place, nu-mi place cum se poarta, nu-mi place cum arata si ma intreb de ce n-am avut si eu noroc de un copil mai bun, mai frumos, mai vesel, mai placut si comunicativ."
Ce anume ar trebui sa conditioneze IUBIREA ta pentru fata? Daca tu poti afirma cele de mai sus intr-o discutie libera, chiar si pe un forum, sa fii sigura ca fata ta o simte. Si toate manifestarile ei sunt doar repercusiuni ale racelii tale fata de ea. Ea vede, aude si simte toate nemultumirile tale in privinta ei si atlfel nu stie cum sa reactioneze. Are totusi 12 ani. Daca nu ai facut-o inca pana acum, este vremea sa incepi sa devii prietena ei. Schimba tactica: renunta la critici si vehemente, petrece mai mult timp cu ea, iar in timpul petrecut cu ea nu intra momentele cand sunteti fizic amandoua acasa. Iesiti impreuna, mergi cu ea unde-i place ei sa mearga, la Mc.Donalds, de exemplu, stai de vorba cu ea ca cu o prietena. Radeti impreuna, faceti misto de ceilalti ciudati de la mese, nu stiu, chestii de-astea. Petreceti quality time impreuna. Cere-i ajutorul si parerea de exemplu... cand vrei sa-ti cumperi ceva de imbracat pentru tine, stii tu, ca-ntre fete. Castiga-i increderea, arata-i ca o apreciezi si spune-i ca o iubesti, indiferent de ceea ce se va intampla. Stimuleaz-o in asa fel incat s-o determini sa coopereze.
Si pentru Dumnezeu, renunta la ideea ca ar avea ceva probleme psihice. Tu din start pui in carca ei toata vina: nu-ti place cum se poarta, nu-ti place cum arata si te intrebi de ce n-ai avut si tu noroc de un copil mai bun, mai frumos, mai vesel, mai placut si comunicativ. Copilul ta ESTE bun, ESTE frumos, ESTE vesel si comunicativ atata vreme cat poti si ai abilitatea de a scoate la iveala toate aceste calitai pe care el deja le are. Pentru ca este copilul tau.
Cand vine vorba de educatia copiilor nostri, nu mai putem vorbi de noroc. Ci de atentia acordata lor, iubire, afectiune; fa-o sa vada ca esti realmente interesata de ceea ce se intampla in sufletelul ei. Ea se poate sa fie intr-o perioada depresiva acum. Faptul ca-si doareste sa moara este grav. Schimba-ti unghiul de vedere. Daca vrei cu adevarat sa intri in sufletul ei, pune-te mai intai in locul ei.
Umbla la cauze, acolo vei gasi toate raspunsurile la comportamentele fetei tale.
Multa intelepciune iti doresc!

Elle_seb

May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!

giulia71 spune:

Este firesc ca dana d sa aiba un mic ghimpe in inima atata timp cat in familie exista un caz de schizofrenie, de ce spun asta pentru ca in cazuri acestor boli e un procent deloc de neglijat in care boala se transmite pe cale genetica.
Sa speram ca nu este cazul!
Dar fetita trebuie urmarita indeaproape, la modul, ti se pare depresiva?
Se retrage singura in ultima perioada?
Are prieteni?
E comunicativa (daca nu cu tine, macar la scoala)?
Sunt semne care nu sunt deloc de neglijat!
Nu are sens sa-ti repet si eu aceleasi lucruri pe care ti le-au spus fetele:apropie-te sufleteste cat poti de mult de ea!
Fa-o sa-si deschida sufletul in fata ta!
Dar ai grija ca va fi un proces lung si anevois, unul, prin prisma varstei si al doilea prin faptul ca deja raceala e cumva instalata intre voi doua!
Iti trebuie multa rabdare, dar vei reusi...
Afla cumva comportamentul ei in afara casei, la scoala, la activitatile extra-scolare si vezi acolo cum se comporta?!
Si nu in ultimul rand, pentru inceput, ia legatura cu un psiholog si explica-i toate cele.
Iti doresc din suflet multa rabdare si sa va ajute Dumnezeu sa depasiti aceste momente!

mami de Calin rasfatzat:)