Chez nous!
Chez nous! | Autor: Nora
Vorbeam ieri cu o prietena (belgianca din tata-n fiu, nu ca mine de cateva luni
) si povestind una-alta, m-am trezit zicand:
"Chez nous...adica la noi in Belgia facem asa si asa...pe cand in Germania..."
Subiectul discutat nu are importanta. Ideea e ca pentru prima oara am folosit cuvintele "la noi" vorbind despre Belgia si nu doar despre Romania! Am fost chiar surprinsa de mine si m-am gandit:
Oare cum si cand se intampla ca tara de adoptie sa devina a ta? Voi cum simtiti? Spuneti cu usurinta "la noi" vorbind de tara in care locuiti acum si nu de Romania? Poate deveni cu adevarat noua tara patria noastra?
Putem noi oare, in adancul sufletului nu doar la suprafata, sa devenim d-ai lor? Putem schimba "romanul de pe strada mea" cu "vecinul meu"? Sau "prietena mea romanca" cu "prietena mea"?
Sau: ne dorim ca astfel de schimbari sa se produca?
Va invit la discutii, oriunde v-ati afla
!
Nora
Raspunsuri
Mihai33 spune:
Am locuit 6 ani in USA, timp in care nu am venit in Romania deloc, ma simteam "acasa" acolo.....acum 4-5 luni pe an le petrec in USA, iar restul timpului in Romania....cand sunt in Romania imi e dor de casa si prietenii mei din USA si invers...complicat;).
Nora spune:
Complicat, da. Si noua ni se intampla sa nu ne gasim locul cand venim in tara, dar noi stam foarte putin, 2-3 saptamani pe an...
Pentru copii e mult mai simplu, ei nu au dubii, tara lor e Belgia, Romania inseamna bunicii, familia, prieteni, vacanta. Aa, si drum lung, in general mergem cu masina
.
Nora