plange in casa straina

fetelor,spuneti`mi si mie,e normal sau nu ca un copil de 2 ani sa planga daca merge in alta casa?Azi,bona lui a vrut sa il duca la ea acasa,sa mai schimbe un pic mediul,in mijlocul de transport nu a avut nici o problema cu el,dar cand s`a vazut in casa femeii...plansete de numa numa.Bineanteles ca a mai stat vreo 5 minute dupa care a decis sa il aduca inapoi acasa.Eu m`am gandit ca pe undeva e normal cat de cat sa planga,fara mama langa el,in alt mediu...dar voi ce parere aveti,v`ati confruntat cu asa ceva?

flaviutza spune:

Normal ca e...normal. acum depinde de fiecare copil. a mea plange la baie.(ma rog,plangea) altul in casa straina,altul la frizer sau mai stiu eu unde...

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

simali spune:

Al meu se simtea foarte bine in orice vizita daca persoanele la care mergeam aveau o casa mare si frumoasa. Cum ne duceam in vizita la cineva care avea o sufragerie cu masa mare in mijloc si foarte putin spatiu sau o casa intunecoasa copilul incepea sa traga de mine "acasa, acasa". Si sa nu crezi ca se oprea pana cand nu pleacam.

In schimb la bona lui mergea fara probleme. Avea o casa simpla dar luna si PAPAGAL. Voia mereu "la Mia la papagal". Si mai avea si un baiat adolescent care-i facea avioane si-l lasa sa-l calareasca in voie.

Asa ca eu cred ca pur si simplu nu i-a placut casa femeii sau holul sau orice altceva. Niciodata nu poti sti precis ce-l inspaimanta pe un copil mic. Uneori si un zgomot sau un miros... daca lui i se pune pe invers... nu mai intra acolo. E absolut normal.

alice

flaviutza spune:

apropo de case...a mea nu plange in nici una daca din intamplare pe-acolo se afla vreun mascul feroce de 6-7 anisori..dornic de joaca si de pupaceala..in schimb daca cumva da peste vreo matusa ce-o priveste sobru de dupa ochelari...o auzi zbierand de la kilometri si nu se potole pana nu e dusa acasa.

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Cristina_C spune:

Apropo de matusa, avea Robert vreo 6 luni, era in carucior si stateam la coada intr-un magazin. O doamna cu un aspect foarte sobru se tot uita la el si Robert, vazand ca-l fixeaza si, probabil, neplacandu-i de ea, a inceput sa planga. La care, doamna respectiva, contrariata: "Vai, este primul copil care plange cand ma uit la el. Nu mi s-a mai intamplat asa ceva". De parca problema ar fi fost la copil!

nnadiaa, cine stie ce-a fost in capusorul copilasului tau. S-a vazut dintr-odata intr-o casa straina si poate s-a speriat ca bona o sa-l tina acolo si n-o sa-l mai aduca acasa. Sau ceva, un obiect de acolo i s-o fi parut ostil. Nu-i grav, se mai intampla, la varsta asta copiii se pot teme de multe, dar vestea buna e ca mai cresc si inving frica.

Black_Forest spune:

Buna!
eu gasesc ca e absolut normal.
Inainte de a il lua la ea acasa sau de a il duce in orice alt loc, si chiar inainte de a intilni oameni noi ar trebui sa i se explice copilulu ce va urma si sa i se descrie locul, oamenii ce va urma sa ii intilneasca.

marcellinna spune:

La 2 ani multi copii plang in casa straina.
Au teama de abandon, teama ca nu se vor mai intoarce acasa.
Nu-l forta ,daca nu vrea la bona acasa, nu vrea.
Incearca sa-l obisnuiesti ,ducandu-l in case unde mai sunt copii de varsta lui,fara insa sa-l lasi acolo.
Sunt copii ce stau in alte case pe timpul zilei dar cand vine seara nu vor si pace.
Odata bunicul meu a facut kilometri pe jos, cu vara-mea in carca sa o duca acasa .
In timpul zilei a fost ok fara parinti dar la lasatul serii au trebuit sa o duca acasa, n-a fost chip sa vrea sa stea.

Maadi spune:

Si baietelul meu, de mic,plangea cand mergeam cu el in alta casa,in vizita, chiar si la sora mea unde am stat pana a implinit Calin 1 luna. Nu puteam sa stam foarte mult ca plamgeam de mama focului. Cum ajungeam acasa se insenina dintr-o data. Era destul de enervant ca nu puteam merge nicaieri, nu puteam decat sa primim vizite. Stiu ca am intrebat-o si pe dna. dr. la un moment dat si mi-a spus ca este normal si ca fetita ei facea la fel cand era mica.
Pupici,
Maadi si Calin (19.07.2003)

try spune:

tine de experienta fiecarui copil/bebelus chestia cu plansul in casa straina. Alex care acum are 2 ani juamte, n-a avut aceasta problema niciodata, de mic a acceptat cu seninatate sa stea la oricine i nbrate, sa mearag oriunde, foarte rar mi s-a-ntamplat sa planga di nacest motiv.
Cu Adrian, 5,5 luni, totul e diferit. Plange cand vede fete straine care i se adreseaza direct. Chiar weekendul asta am patit-o, am avut invitati si vorbeam cu un amic si n-a avut nimic, el fiind la mine-n brate. Insa cand omu' i s-a adresat lui direct, s-a pus pe-un plans de de-abia l-am potolit. S-a speriat tare rau. El are dificultati de adaptare la mediile noi si la persoanele straine. Intuiesc oarecum de unde ii vine asta, dintr-o nesiguranta probabil care s-a intalat inca de cand s-a nascut (prematur, stat mult in spital departe de mami, probleme medicale, analize cu multe intepaturi etc.). Tine foarte mult de mine sa-l ajut sa scape de aceasta sensibilitate, dar cred ca rezolvarea este de durata, nu e o chestiune de cateva luni.
Asa si copilul tau, are o sensibilitate la medii noi. Tu stii daca face asta si in alte ocazii sau a fost doar un incident izolat. Daca a fost doar un incident izolat, cu siguranta s-a speriat de ceva di ncasa bonei sau i-a inspirat un sentiment nesigur si copilul automat a reactioant prin plans. Mersul afara, in "camp deschis" e diferit. N-am auzit copil sa planga afara (chiar daca vede zeci de trecatori, oameni etc) asa cum plange cand merge in mediu inchis, personal (casa cuiva sau fete noi la el acasa). Nici adrian al meu nu plange/sperie cand suntem afara, chiar daca se holbeaza cineva la el in carut si-i vorbeste. Nu stiu sa-ti spun de ce anume se intampla asta la copii.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian 24 Aug. 2006 ......... poze cu noi