Va mai certati cu sotul de fata cu copilul???
Raspunsuri - Pagina 3
mikim spune:
quote:
Originally posted by ankalaura
Mai, tot stau si ma gandesc, si nu imi amintesc ca noi sa ne fi contrazis la cevaNici sa ne fi certat vreodata nu imi amintesc
Imi amintesc insa ca in primul an al copilitei mele, eu am avut o perioada super nasoala la serviciu, eram nervoasa, si bufneam si tranteam adesea, ma luam de toti din casa, pe rand. Atunci da, fata se speria, si incepea sa planga. Ba mai rau, incepuse sa ma respinga si "mama in casa" devenise TATI. Mare noroc pe capul meu, tati s-a comportat de nota 100 cu mine - imi dau seama, altul in locul lui poate ca dadea cu mine de pamant!
La un moment dat am pus punct, m-am uitat la mine in oglinda si nu mi-a placut ce am vazut, asa ca "m-am trezit" de-odata, mi-am schimbat serviciul si totul a reintrat in normal.
Copilul s-a echilibrat la fel de repede ca si mine, si acum ne iubim extraordinar.
Tot cam de atunci, eu si sotul meu nu mai vorbim despre nimic din ce se petrece la serviciu. Iar despre restul lucrurilor, chiar nu avem pareri diferite. (e drept, sotul meu nu este microbist, nu se joaca la calculator - ceea ce eu n-as fi suportat - iar eu sunt destul de tehnica, asa ca vorbim cu placere despre masini sau calculatoare)
Fata noastra insa, nu ne lasa sa ne pupam "pe gura"! Nu avem voie, in prezenta ei, decat pe obraz (ea nu ne da voie sa ne pupam "pe gura" nici in absenta ei...)
Parerea mea, Miki, este ca sotul tau e ok daca isi calca o camasa! Al meu nu pune mana pe fierul de calcat! Face insa piata, cumpara tot ce ii spun, aspira si sterge praful.
Daca mai si lucrati amandoi...
Mai cred ca n-ar trebui sa te deranjeze daca el mosmondeste la un bagaj de mana 5 ceasuri si tu dai in branci sa strangi si mancarea si bagajele principale. Noi, de exemplu, nu mai plecam vineri seara, ci plecam sambata dimineata. Sunt bucuroasa ca nu mai depind de tren. In fond, nu ma alearga nimeni!
Daca insa sunt si obosita si suparata, nu plec nicaieri! Mi se intampla si de sarbatori - m-am saturat de "du-te la mama, du-te la soacra", ba de Pasti ba de Craciun. M-am saturat nene, vreau si eu sa stau la mine acasa si sa nu fac nimic!
Spui ca fata incepe sa planga daca ii faci observatie sa isi stranga jucariile. Cum anume ii spui? Daca e asa sensibila, eu i-as spune "hai sa strangem impreuna jucariile, vrei?"
Sa iti mai spun o situatie. Noi, cand stam seara la TV, stam mai comod, adica eu sa asez comod, cu capul pe umarul sotului meu, el ma tine in brate, cam asta e imaginea. Fi-mea, care era un chistoc de aproape 3 ani, imi spune intr-o seara, cand imi pusesem capul langa umarul ei, si ii citeam "Mami, stai ca pe un sot! Eu nu sunt sot! Eu sunt copilul!"
E greu de dat un sfat. Parerea mea e ca nu trebuie sa va feriti de ea si sa incercati sa va derulati discutiile in contradictoriu in alta camera sau cand doarme ea. Cred, pur si simplu, ca nu ar trebui sa aveti discutii in contradictoriu
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza
Mihaela, mama Karlei
anamea spune:
Fetita mea are 9 luni si stam toti intr-o camera. Atunci cand ne certam fata de ea incepe sa vorbeasca pe limba ei mai tare decat noi, daca nici atunci nu incetam, incepe sa tipe pana ne acopera pe noi cu glasuciorul ei. Am hotarat ca atunci cand avem de ne certat, sa o facem in alta camera, ca oricul cu ea de fata nu puteam sa ne spunem parerile pe un tot mai ridicat. Sper sa ma pot abtine in fata mea, de felul meu sunt un pic cam certareata, doar sunt scorpion ce n....
Arta este lunga, viata este scurta
Mamica de printesa
mikim spune:
quote:
Originally posted by mikimquote:
Originally posted by ankalaura
Mai, tot stau si ma gandesc, si nu imi amintesc ca noi sa ne fi contrazis la ceva
Imi amintesc insa ca in primul an al copilitei mele, eu am avut o perioada super nasoala la serviciu, eram nervoasa, si bufneam si tranteam adesea, ma luam de toti din casa, pe rand. Atunci da, fata se speria, si incepea sa planga. Ba mai rau, incepuse sa ma respinga si "mama in casa" devenise TATI. Mare noroc pe capul meu, tati s-a comportat de nota 100 cu mine - imi dau seama, altul in locul lui poate ca dadea cu mine de pamant!
La un moment dat am pus punct, m-am uitat la mine in oglinda si nu mi-a placut ce am vazut, asa ca "m-am trezit" de-odata, mi-am schimbat serviciul si totul a reintrat in normal.
Copilul s-a echilibrat la fel de repede ca si mine, si acum ne iubim extraordinar.
Tot cam de atunci, eu si sotul meu nu mai vorbim despre nimic din ce se petrece la serviciu. Iar despre restul lucrurilor, chiar nu avem pareri diferite. (e drept, sotul meu nu este microbist, nu se joaca la calculator - ceea ce eu n-as fi suportat - iar eu sunt destul de tehnica, asa ca vorbim cu placere despre masini sau calculatoare)
Fata noastra insa, nu ne lasa sa ne pupam "pe gura"! Nu avem voie, in prezenta ei, decat pe obraz (ea nu ne da voie sa ne pupam "pe gura" nici in absenta ei...)
Parerea mea, Miki, este ca sotul tau e ok daca isi calca o camasa! Al meu nu pune mana pe fierul de calcat! Face insa piata, cumpara tot ce ii spun, aspira si sterge praful.
Daca mai si lucrati amandoi...
Mai cred ca n-ar trebui sa te deranjeze daca el mosmondeste la un bagaj de mana 5 ceasuri si tu dai in branci sa strangi si mancarea si bagajele principale. Noi, de exemplu, nu mai plecam vineri seara, ci plecam sambata dimineata. Sunt bucuroasa ca nu mai depind de tren. In fond, nu ma alearga nimeni!
Daca insa sunt si obosita si suparata, nu plec nicaieri! Mi se intampla si de sarbatori - m-am saturat de "du-te la mama, du-te la soacra", ba de Pasti ba de Craciun. M-am saturat nene, vreau si eu sa stau la mine acasa si sa nu fac nimic!
Spui ca fata incepe sa planga daca ii faci observatie sa isi stranga jucariile. Cum anume ii spui? Daca e asa sensibila, eu i-as spune "hai sa strangem impreuna jucariile, vrei?"
Sa iti mai spun o situatie. Noi, cand stam seara la TV, stam mai comod, adica eu sa asez comod, cu capul pe umarul sotului meu, el ma tine in brate, cam asta e imaginea. Fi-mea, care era un chistoc de aproape 3 ani, imi spune intr-o seara, cand imi pusesem capul langa umarul ei, si ii citeam "Mami, stai ca pe un sot! Eu nu sunt sot! Eu sunt copilul!"
E greu de dat un sfat. Parerea mea e ca nu trebuie sa va feriti de ea si sa incercati sa va derulati discutiile in contradictoriu in alta camera sau cand doarme ea. Cred, pur si simplu, ca nu ar trebui sa aveti discutii in contradictoriu
Mihaela, mama Karlei
De lucrat lucram amandoi. Si inca destul de mult. Problema este ca amandoi suntem destul de "carieristi" si vrem sa facem pe plan profesional si mai mult in viata. El de multe ori considera ca este obligatia mea, mama si sotie fiind, sa ma ocup eu de toate. Chiar daca mai face cate ceva, si e adevarat ca face mai mult decat alti soti care nu fac mai nimic, este insuficient.
Insa, cumnea, si el considera ca nu fac mare lucru...
Sa va dau un exemplu al unei zile in care nu fac mai nimic: adica nu fac nu stiu ce curatenie, nu gatesc, dar aceste zile sunt 1-2 pe saptamana:
- pe la 17.30 iau copilul de la gradi
- fac rapid niste cumparaturi: lapte, paine, iaurt
- pana pe la 18.30 stau afara cu ea
- ajung acasa, spal vasele, martur prin bucatarie, incerc sa-i dau ceva de mancare - ca ei nu-i e foame niciodata
- aspir in toata casa, sterg praful - trebuie zilnic, copilul e alergic la praf
- mai facem ceva lectii, stam de vorba , ne jucam
- strang jucariile, hainele de prin casa, scutur lenjeriile, se face 20,00
- mai lucrez pe calculator ca mai am un job
- se face 21.00, o pregatesc de culcare: spalat pe dinti - greu, greu - o conving sa se imbrace in pijama, ii dau cele 2 medicamente pt astm
ETC. , ETC.
Sotul - vine pe la 19,00-23,00 in functie de probleme - merge cu mine la cumparaturi in week, isi mai calca o camasa, se spala pe el, mananca, isi spala farfuria dupa ce mananca, se uita la televizor, raspunde la intrebarile fetitei, se joaca cu ea.
Ti se pare ca se compara???
Mihaela, mama Karlei
simali spune:
Sotul meu si cu mine suntem amandoi manageri. Avem stiluri total diferite - el e genul cu reguli multe, eu prefer un stil mai relaxat bazat pe delegare si incredere in oameni- si tot timpul ne duelam pe probleme de conducerea firmelor. Daca la asta pun si politica (unde evident nu avem mereu opinii comune) si faptul ca el ma sacaie mereu ca problemele omenirii nu sunt problemele noastre - lucru cu care nu sunt de acord si ma enervez si-l acuz ca e nepasator - cred ca am creat o imagine destul de clara a discutiilor in contradictoriu care au loc la noi in casa.
Nu ne certam la propriu dar discutam in contradictoriu, cu patos. Chiar daca la final nimeni nu convinge pe nimeni asta nu ne afecteaza viata. Copilul s-a prins ca nu e nimic serios, s-a obisnuit cu discutiile noastre si nici nu ne baga in seama. Se joaca linistit, uneori cand vrea ceva ne mai intrerupe. Noi, daca discutia e mai aprinsa, mai tipam si la el, ca ne ia valul. Dar el continua sa ceara ce vrea si nu se arata afectat.
Eu cred ca nu tonul este cel care-l sperie pe copil ci incarcatura emotionala a discutiilor. El simte cand ceva este in neregula cu adevarat; dar daca in casa nu au niciodata nici un fel de dicutii si la un moment dat cineva incepe sa tipe mai tare copilul se sperie, pentru ca nu este obisnuit cu asta. De aceea, ca sa nu socheze copilu, cred ca este bine ca familiile de "galagiosi" sa fie galagioase iar familiile de "linistiti" sa fie linistite. Cred ca la noi prea multa liniste ar produce ingrijorare...
alice
ankalaura spune:
quote:
Originally posted by mikim
[quote]Originally posted by mikim
De lucrat lucram amandoi. Si inca destul de mult. Problema este ca amandoi suntem destul de "carieristi" si vrem sa facem pe plan profesional si mai mult in viata. El de multe ori considera ca este obligatia mea, mama si sotie fiind, sa ma ocup eu de toate. Chiar daca mai face cate ceva, si e adevarat ca face mai mult decat alti soti care nu fac mai nimic, este insuficient.
Insa, cumnea, si el considera ca nu fac mare lucru...
ETC. , ETC.
Sotul - vine pe la 19,00-23,00 in functie de probleme - merge cu mine la cumparaturi in week, isi mai calca o camasa, se spala pe el, mananca, isi spala farfuria dupa ce mananca, se uita la televizor, raspunde la intrebarile fetitei, se joaca cu ea.
Ti se pare ca se compara???
Mihaela, mama Karlei
Problema e clar la voi, si probabil ca nu e de azi-de ieri. Copilul a vazut, si e normal sa reactioneze.
Eu una ma vad in ambele posturi - si in programul tau (doar ca eu iau foarte rar copilul de la gradi, si nu aspir in fiecare zi), dar si in programul sotului tau (am zile in sir cand ajung acasa la 22.00, chiar la 23 nu stiu daca am ajuns vreodata). In rest, le face sotul meu.
Greseala lui este ca iti spune (sau chiar si considera!) ca tu nu faci nimic, sau nu faci suficient. Statutul de mama si sotie nu vine impreuna cu cel de sluga in casa. Ceea ce face / crede el, nu e corect. Greseala ta este ca te enervezi, in loc sa cauti o solutie la asta. Eu una i-as fi pus un papuc pe spinare si il lasam flamand cateva zile, si apoi am fi vazut noi ce are fiecare in indatoriri...
Cel mai important lucru insa este sa nu ajungeti sa faceti lucruri care sa ii dauneze copilului. Spun asta din perspectiva unei mame de fetita sensibila.
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza
mikim spune:
quote:
Problema e clar la voi, si probabil ca nu e de azi-de ieri. Copilul a vazut, si e normal sa reactioneze.
Greseala lui este ca iti spune (sau chiar si considera!) ca tu nu faci nimic, sau nu faci suficient. Statutul de mama si sotie nu vine impreuna cu cel de sluga in casa. Ceea ce face / crede el, nu e corect. Greseala ta este ca te enervezi, in loc sa cauti o solutie la asta.
Eu una i-as fi pus un papuc pe spinare si il lasam flamand cateva zile, si apoi am fi vazut noi ce are fiecare in indatoriri...
Cel mai important lucru insa este sa nu ajungeti sa faceti lucruri care sa ii dauneze copilului. Spun asta din perspectiva unei mame de fetita sensibila.
Sa stii ca am mai facut si eu "greva" si am incercat mai multe moduri de a-l mai responsabiliza, sa zic asa, de a-l determina sa se implice mai mult. Daca nu gatesc nu zice nimic, isi face niste oua sau cartofi prajiti si nu comenteaza.
Cu curatenia e alta problema, el face cu mine in week, daca nu pleaca la serviciu. De cea din timpul saptamanii nu poate fii vorba.
Tocmai pentru ca am tacut mereu, vrand sa evit vreo cearta, ma simt acum frustrata. El de uneori imi da dreptate dar spune ca e obosit si nu poate sa-mi ofere mai mult...
Nu stiu ce sa mai zic. Asa scriind aici imi e teama sa nu fac din mine o martira, pe el un puturos si un ignorant, pe fetita o plangacioasa, si pe noi o familie certareata si nefericita...
De asta am si postat intrebarea. Vreau sa stiu daca si in alte familii sunt contradictii, pe aceeasi tema sau pe care altele, cum reactioneaza copiii, cum pastrati armonia in familie.
Eu acum, dupa ce am citit ce mi-ati scris,
stiu ca trebuie sa fiu mai tandra cu sotul, chiar si in fata fetitei, sa simta ca ne iubim mult, ca amandoi o iubim pe ea foarte mult. Poate, uneori, mai ales in ultimele 2 luni, am uitat ca asta e mai important decat o casa bec de curata.
In ultima vreme am si avut parte de o mare suparare care m-a afectat nespus. Fetita a avut niste probleme, a fost diagnosticata cu astm si i s-a dat un aparat de care imi era tare groaza cand vedeam prin filme (de ex. in serialul Lost), si cu o urata alergie la acarieni care m-a inspaimantat de-a dreptul. Poate m-a simtit si ea si nu a stiut cum sa reactioneze.
Imi pare rau. Ii iubesc foarte mult si nu vreau sa fiu o mama rea si nici o sotie rea.
Dar nici statutul de "sluga", ca asta fac toata ziua dupa ce ajung acasa, nu ma implineste prea mult. Pentru ca nu sunt ajutata nu mai am timp deloc pentru mine si, pe langa mama si sotie, sunt si eu femeie.
Mihaela, mama Karlei