cum ne imbunatatim calitatea vietii?
sotul meu si cum mine ne iubim mult, altfel nu am fi rezistat atat impreuna la cate certuri si discutii avem.
majoritatea pleaca de la nimicuri. am vrea tare mult amandoi sa o mai rarim cu starile tensionate din familie, constientizam faptul ca nu duc la nimic bun, nici pentru noi si mai ales pentru cel mic.
alaltaieri seara, dupa un placut moment intim, el mi-a pus o intrebare: "cum sa facem noi sa ne imbunatatim calitatea vietii?" este exlus aspectul material, nu ca o ducem stralucit, insa el se referea la calitatea vietii, la fericire si armonie in familie.
eu i-am raspuns, care se poate aplica la noi:"sa nu mai fim atat de tragici in discutii", el mi-a raspuns ca si asta poate fi o varianta dar ca de fapt se refera la acel "quality time" pe care eu il resping din principiu, ca e americanism (pls sa nu incepem cu discutii despre mine ca resping americanismele asta e - in schimb puteti sa ma criticati ca resping sinbtagma in sine.
deci va intreb pe voi care v-ati confruntat cu asemenea crize de familie mai mici sau mai mari, sau care v-ati pus problema asta la un moment dat, sa imi spuneti parerile voatre.
multumesc mult,
b
Raspunsuri
pisimuky spune:
Pitzinuca, ma regasesc oarecum in povestea ta. La noi, intr-o vreme, erau, asa cum zici, tu tot felul de discutii aprinse, din nimicuri. Nici mie nu-mi convenea mai nimic si se pare ca nici lui. Si doua zile liniste, una cu cearta, si tot asa. Discutiile astea insa, la noi, aveau un substrat - eu il banuisem pe el ca ar avea o relatie cu altcineva ( lucru nedemonstrat ) si nu-mi convenea mai nimic. Pana cand intr-o zi am zis in sinea mea STOP ca asa nu mai merge. Si daca-s mai iubareatza cu el si mai glumeata atmosfera e taaare destinsa... Plus sexul ( nu chiar in fiecare seara ca ne gandim si la aspectul calitativ dar oricum... ). Si la noi a amers desi, iti zic sincer, in perioada cu pricina chiar ma gandeam sa divortez ca nu mai pot avea cu el o relatie normala.... Incearca si tu, poate merge si la voi. Succes !
Mamica de nazdravan Rares si Mihnea
Good things last forever.
Victoria_mami spune:
Incercati, pur si simplu, sa fiti mai rabdatori si mai intelegatori unul cu celalalt. Cand iti 'creste tensiunea' si ai impulsul de a te lua de el, inainte de a deschide gura gandeste-te daca e, intr-adevar atat de grav ce a zis/facut/etc. incat sa merite sa ruinezi seara sau daca, in schimb preferi o seara linistita in care sa stati linistiti pe canapea urmarind un film impreuna si apoi sa adormiti imbratisati (nu tot pe canapea, se intelege). Si abia apoi deschide gura! Intre timp, o sa te calmezi.
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
Gabi_K spune:
Pitzinuca, poate de aceea va iubiti inca la fel de mult, pentru ca va certati. Certurile sunt neplacute pe moment, insa iese toata tensiunea din voi, va spuneti ce aveti pe suflet, si gata. Insa daca tot adunati problemele, si nu le discutati pe loc, asta poate duce la deteriorarea relatiei. Asta e parerea mea dupa doua casnicii esuate.
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
cristiama spune:
"certuri si discutii din nimic" hmmm...
Eu as spune ca nu exista, ca este ceva dedesubt, o problema nerezolvata, care erupe din cand in cand la suprafata, certurile izbucnesc DAR problema ramane tot nerezolvata.
Ati putea incerca varinta cu scrisul: eu cand sunt suaprata pe sot ii scriu cate o scrisoare, in care mai intai il asigur ca-l iubesc (fac asta ca sa stie ca nu il resping pe el ci doar o anumita atitudine, aspect) si apoi ii spun nemultumirea, eventual ii sugerez modalitati de a inbunatati/modifica ceva.
La noi la inceptul relatiei certurile erau toate din cauza soacrei, s-a rezolvat problema, nu mai exista certuri.
Iti tin pumnii sa reusisi sa gasiti DE CE va certati defapt.
pitzinuca spune:
multumesc de raspunsuri!
pisimuky - la sotul nu e schimbare de comportament, nu il banuiesc de nimic, noi asa am fost dintotdeauna... eu incerc sa fiu mai intelegatoare, mai buna, dar nu imi iese mereu...
desiree - ai dreptate eu sunt cea impulsiva, si in acelasi timp pana nu ii zic ce am de zis nu pot sta linistita pe canapea dar tot in acelasi timp dupa ce ne-am certat, intr-adevar nu mai putem sta linistiti pe canapea... uff!
cristiama - si eu ii scriam dupa certuri fff serioase, cate o scrisoare lunga, ma exprimam mai bine in scris; intre timp am renuntat: am zis sa incerc sa SPUN, dar nu merge, nu fac fata la discutii, niciodata nu reusesc sa il conving de ceva: pana la urma tot el ma convinge pe mine, eu merg l.a impacare, imi cer scuze, etc
gabi - interesanta abordare, nu m-am gandit asa niciodata...
astept in continuare sa imi spuneti si mie "smecherii" de-ale voastre ca sa fie veselie in famile, acasa, in cuplu
va pup,
b
Adrianai spune:
Acele nimicuri nu sunt chiar nimicuri. Probabil ca exista ceva mai adanc. Aveti amandoi nemultumuri cu privire la celalalt. Incercati sa discutati calm despre ce anume va nemultumeste si incercati sa faceti niste compromisuri.
Victoria_mami spune:
quote:
Originally posted by pitzinuca
desiree - ai dreptate eu sunt cea impulsiva, si in acelasi timp pana nu ii zic ce am de zis nu pot sta linistita pe canapea dar tot in acelasi timp dupa ce ne-am certat, intr-adevar nu mai putem sta linistiti pe canapea... uff!
Hmmm... tu esti sigura ca ai descris aici ce faci tu si nu ce fac eu??? Mai bine spus, ce faceam eu! In ultimul timp, cand ma supara cate ceva, plec din camera, ori vin la computer, ori ma duc in dormitor, iau cartea si citesc. Si iti spun sincer ca el apreciaza ca fac asa, mai ales ca stie cat ma 'costa', emotional vorbind, sa imi infranez impulsul de a 'urla' la el. Si cand vine langa mine e asa de 'dulce' si de dragastos si stam de vorba civilizat, fara crize de nervi (din partea mea), fara tipete (tot de la mine) si fara ca el sa se retraga si sa nu mai scoata o vorba. La mine merge si de muuuuult timp nu mai avem certuri in casa; acum avem discutii mature si civilizate si cand am terminat de discutat, ne pupam, ne imbratisam si suntem ok, nu suntem nici unul nici suparati, nici imbufnati, nici raniti, nici nervosi.
_
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
pitzinuca spune:
realizez ca si sotul meu ar dori sa cedez... de dragul lui. cred ca m-ar aprecia f mult daca as reusi sa fac asta... dar nu pot... as ramane EU suparata, mai bine el, nu? (aberez, de fapt sunt de acord cu tine si cu prima ocazie - sper cat mai indepartata - sa pot sa fac asta)
b