Stare proasta :-(
M-am tot gandit sa scriu, sa nu scriu....nu prea am cu cine sa ma sfatuiesc. Asa ca, cu putina stringere de inima imi scriu si eu pasul. Poate unii vor spune, ietete ce o fi apucat-o si pe asta? Nu stiu, sper sa gasesc macar cateva persoane cat de cat avizate care sa ma inteleaga si sa-mi dea un sfat, ceva...
De vreo 2 luni am o stare proasta, proasta, in general....
Am mai multe ofuri, ca sa zic asa: imi caut de ceva timp un alt job care sa imi dea satisfactia ca sunt utila, ca este apreciat ce fac, etc (pt mine astea nu sunt vorbe in vant, totusi petrecem 8-9 ore sau mai mult la servici, asa ca banuiesc ca e cel mai bine sa te simti util in orele astea - eu nu sunt genul care prefera sa frece menta toata ziua pe messenger) si nu il gasesc (jobul). Aici (la actualul loc de mca) simt ca nu imi mai este locul, ma timpesc, nu mai am ce invata, toti par dezinteresati, nu exista proiecte noi, daca firma merge si isi iau salariul, e ok pt ei.
Pe de alta parte s-au adunat alte intamplari urite: acum 4 luni a murit un var de-al meu, la 45 de ani de cancer, soacra mea e bolnava rau de cancer, nu se stie cat mai are de trait...
Probabil toate astea se aduna undeva in subconstient si rabufnesc si-mi imprima aceasta stare.
Sunt suparata si pe mine pt ca vreau sa slabesc, ma apuc de un regim, il tin 1-2 luni, slabesc 3-4 kile si nu stiu prin ce conjunctura iar ma arunc in dulciuri, care macar imi dau o satisfactie de moment.
Nu mai imi place de mine, imi vine sa pling, eu care eram o persoana pozitiva si optimista, nu mai ma recunosc.
Azi dimineata in timp ce conduceam masina spre servici mi-au venit lacrimile gandindu-ma unde ma duc. Am un sef foarte limitat dpdv intelectual, dar promovat pe alte considerente (nu ar fi singurul caz) cu care stau si in birou si caruia trebuie sa-i ascult ineptiile, minciunile si mirlaniile zilnic cateodata ma intreb cu ce am gresit? Sa trebuiasca sa imi petrec atitea ore din viata asa?
Ii multumesc lui Dumnezeu ca am o familie normala, ca imi sunt sanatosi cei dragi, parintii, si nu vreau sa-L supar cu gandurile mele posomorite.
Stiu ca nu le poti avea pe toate mereu ok in viata, dar nu ma recunosc, nu stiu cum sa ma remontez, sa ies din starea asta? Nu ma ajut cu nimic staruind in starea asta negativa, ba poate imi fac si mai rau.
A mai trecut cineva printr-o stare similara? Cum ati reusit s-o depasiti?
Pe mine ma sperie ca tine de ceva timp si nu reusesc sa trec de ea....
Multumesc pentru atentie si rabdare.
"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"
Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)
Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)
Raspunsuri
buggy spune:
Buna, Cred ca trebuie sa reusesti sa te aduni, sa iti stabilesti foarte clar ce anume vrei, care sunt prioritatile si sa te apuci de treaba pas cu pas. Incearca sa iti organizezi cumva timpul astfel incat sa poti sa mergi si la o sala undeva, sau la un curs in care sa iti imbunatatesti un anumit skill, incearca sa gandesti pozitiv si se va ivi cu siguranta si momentul in care vei reusi sa iti indeplinesti si obiectivele. Cu seful de la birou, poate ar trebui sa il privesti cu detasare si sa te concentrezi mai mult pe activitatea ta. Nu am idee cu ce te ocupi, dar daca pui putin suflet in ceea ce faci, cred ca te vei simti mai bine.
"Mi s-a spus si am uitat, am vazut si am inteles, am facut si am invatat" - Confucius
www.funscience.ro
roxanae spune:
Incearca sa te aduni,gandeste pozitiv si bucura-te de viata ca ai o familie minunata si sanatate.
vilma spune:
Esti in luna neagra, ce mai. Clar! Cred ca poti sa iesi din starea asta: indragosteste-te. Au plecat toti musculosii din raza ta vizuala?
Serios acum vorbind, cred ca daca cei din jurul tau ti-ar arata ca te apreciaza asa cum esti, n-ai mai stagna in criza asta. Si asta nu se intampla, draga mea, nici la tine, nici la mine. Cica avem si noi momentele noastre de glorie, pacat ca s-au intamplat deja. Asta-i din ciclul "curaj gaina, ca te tai". In fine, eu pentru self esteemul meu stii ce am facut? m-am mai inscris la o facultate si traiesc cu acest scop pe urmatorul cincinal, ca sa am pe ce sa ma concentrez.
Si mai ia si tu niste Cavit (prietenii stiu de ce...:))
simali spune:
M-am uitat la pozele tale si nu pricep de ce ai obsesia asta cu slabitul Arati foarte bine, ceea ce inseamna ca din cauza depresiei te si vezi cu cateva masuri mai mare. Sau poate vrei sa pozezi nud in Play Boy...
De la serviciu pleaca multe, din pacate. Am o colaboratoare care de curand a facut urmatoarea manevra:
- a anuntat pe toata lumea ca trebuie sa se opereze de pietre la fiere la Cluj;
- si-a "obtinut" un concediu medical de cateva saptamani;
- tot acest timp l-a dedicat "pescuitului" unui nou loc de munca (interviuri, etc.); Daca nu-si gasea se intorcea de unde a plecat, dar macar stia ca a incercat. Din fericire si-a gasit un alt loc de munca in acest interval.
alice
danat spune:
Multumesc fetelor pentru raspunsuri.
Sa va spun cum m-am mai binedispus ieri (poate vi se va parea aiurea, dar cred ca fiecare dintre noi are momente cand o mica bucurie ii face sa para viata mai frumoasa):
- dupa servici mi-am cumparat o geanta rosie, imitatie de piele dar care are un efect bestial, da bine si te binedispune cand o vezi. Azi dimineata cand mi-am schimbat din geanta anterioara in asta lucrurile, parca nici n uam simtit ca e marti 13
- seara m-am jucat si dragalit cu baietelul meu si asta ma remonteaza intotdeauna.
(cred ca lunea am cea mai proasta stare )
Vilma inteleg ca si tu ai momente ca ale mele...sincer nu imi trebuie tot timpul confirmari ale faptului ca cei dragi ma apreciaza, dar e adevarat, sunt momente in care asa ceva te-ar ajuta sa ridici barbia mai sus. Felicitari pt facultate! Si spor!
Eu recunosc sincer ca nu as mai putea s-o iau de la capat, sa mai invatz inca niste ani, am zis Doamne ajuta cand am terminat-o pe anterioara, aveam oroare de examene.
cat despre indragostit....ptiu, ptiu, piei ispita, stiiiu ca asta e o solutie sa iti fie bine in pielea ta, sa te simti stralucitoare, dar.... no thanks!
Simali tu esti dragutza, eu inteleg ca am nevoie de imbarbatare, dar am si eu oglinzi acasa, si NU, nu am intentii sa pozez in playboy Am incercat si eu ce a facut colega ta, cat am fost in CIC, intr-un alt loc sa gasesc un job, numai ca era ceva nesigur si am renuntat.
Buggy teoretic e ok tot ce spui, cu pusul in practica e mai greu Iar cu pusul sufletului, tocmai asta e una din bube: pun foarte mult suflet, si mi se poare ca sunt o extraterestra fata de majoritatea colegilor, care vin la servici sa-si ia banu', sa stea pe mess, nu se implica, daca iese, bine, daca nu, asta e....si le merge fiindca au trombon care prinde la sefi.
"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"
Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)
Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)
catrinelteodoru spune:
pai, hai s-o luam asha: moartea varului si boala soacrei tale sunt intamplari care te-au afectat si te afecteaza si, din pacate, nu cred ca poti face ceva sa te simti mai bine (sa te rogi, sa speri ca va fi bine, sa astepti sa treaca timpul poate)
dar serviciul ... de ce nu? ce te tzine acolo? crezi ca nu vei castiga aceeasi bani (sau de ce nu mai multi?) in alta parte? e o idee f buna sa-ti iei cateva zile de concediu si sa-ti cauti altceva ... macar o sa simti ca faci ceva, ca nu esti "victima" situatiei ... incearca sa te gandesti care sunt obstacolele din mintea ta impotriva ideii de schimbare a serviciului si sa incerci sa le demontezi
si eu sunt in cautarea unui alt loc de munca din acelasi motiv: vreau sa ma simt bine la serviciu, sa fac ce-mi place etc. si descopar ca unul din lucrurile care ma impiedica este frica de stresul din momentul de tranzitie (ca voi renunta la lucrurile bine stiute de aici, ca acolo voi da peste alte probleme, "mancatorii", "sapaturi", etc), lucrez de zor sa ma obisnuiesc cu ideea si sa-mi fac curaj sa fac pasul asta
mult succes si tie! daca iti dau lacrimile dimineata, cred ca chiar e timpul sa faci ceva
Zambeste-mi!
simali spune:
danat. Eu nu am incercat sa fiu draguta cand am vorbit de silueta ta. Daca uitandu-ma la pozele tare as fi observat ca trebuie sa slabesti nu as fi adus vorba de subiectul asta ca sa nu te stresez mai rau. Dar nu te-as fi mintit sub nici o forma.
Deci te rog sa ma crezi, kilogramele sunt in capul tau. Acolo unde crezi ca mai poti incapea in blugii din liceu pana la 60 de ani.
alice
roxi2004 spune:
danat - ca sa iti mai ridic un pic moralul - ai un super baietel care are nevoie de tine destinsa si total dedicata lui si nu gandurilor negre. E usor sa dai sfaturi - e mai greu sa le aplici... si eu sunt cam in aceeasi situatie .. Mult curaj si tarie.
mihaela_s spune:
Dana, stiu cum e...din pacate . Pe mine serviciul ma nemultumeste de cativa ani, dar cum stau intr-un oras mic, sansele de a ma "misca" sunt destul de mici. Iar in domeniul in care lucrez, e tot un "drac". Am incercat sa merg in alt domeniu, dar e cam greu daca nu ai experienta, probabil si varsta deja pune probleme, copiii la fel...asa ca am esuat pana acum in a-mi gasi un alt loc de munca.
Ok, cam ce am facut eu: am incercat sa nu las sa ma afecteze ceea ce e in jurul meu, la serviciu, imi fac in continuare treaba asa cum stiu eu si deocamdata ma complac in atare situatie, stiu ca la un moment dat va veni momentul sa zbor de acolo. Pe mine ma mai consoleaza si faptul ca toti colegii mei ar vrea sa plece, dar putini reusesc, asa cum spuneam, e greu.
Apoi am redescoperit o veche pasiune-fotografia. M-am inscris la cursurile foto la Scoala de Arta, nu e practic o scoala, invatam cand si cum vrem, avem o dupamasa pe saptamana ore si e o adevarata relaxare cand merg acolo. Abia astept zilele frumoase sa pot sa-mi umplu albumele cu fotografii de primavara!
Cred ca perioada de iarna e pentru toti o perioada in care vremea mohorata isi pune amprenta pe psihicul nostru, dar uite, a venit primavara! Inveseleste-te si fa plimbari dupamesele cu cei dragi, pentru mine asta e iar o relaxare, sa stau la aer si sa-mi admir copilasii. Aaaa, inca ceva: in fiecare we in iarna asta am fost undeva: ori la munte la zapada, ori am descoperit in Ungaria, aproape de noi, la doar 100 km un spa, unde ne relaxam cu totii. Nu stiu daca voi ati avea posibilitatea asta, dar pe mine m-a scos din iarna cu psihicul remontat.
Te pup.
Mihaela si fetele mele