Cum ne-am ales partenerul de viata?
Raspunsuri - Pagina 2
columbiana spune:
madalina,...si eu tot dupa citeva zile am spus da (de fapt eram la a treia intilnire); recunosc ca atunci am facut-o din ambitie, pentru a-i demonstra fostului, care dupa vreo trei ani inca tragana mariajul (eu aveam 30 de ani si ceasul biologic ticaia deja); a urmat socul socrilor, care totusi n-au reusit sa impiedice nunta.
acu' avem noua ani de casnicie, si n-am regretat niciodata, nici o secunda (eu cel putin- el macar n-a spus-o, daca o fi gindit-o vreodata 
)
danat spune:
Dupa feeling!
Intotdeauna cand am incercat, intr-o relatie, sa-l schimb pe cel care imi era partener, am esuat. Sosetele, chilotii se mai schimba, oamenii - niciodata!
Cu sotul meu nu ma cunoscusem de mult timp, dar am simtit dupa a 2-a sau a-3-a intalnire ca el e the only one! Poate ca fiind iesita dintr-o relatie luuunga, care scartaise muolt in ultima perioada, stiam mai bine ce-mi doresc pentru drumul vietii, aveam o idee mai clara despre ce fel de om imi doresc alaturi.
Vorba aia cu "alege-ti sotul cu care ti-ar placea sa-ti cresti nepotii" mi se pare foarte inteleapta.
Hai sanatate si iubire!
"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"
Dana 
mama lu'
Radu Stefan (Fecioras de 2003)
Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)
silvi_2005 spune:
Am ramas foarte placut impresionata citind raspunsurile voastre.Pana la urma deduc ca este o chesti de noroc amestecata cu uneori cu analiza atenta a celuilalt....mai ales daca te-ai ars o data.
Am ramas surprinsa sa aud de cupluri fericite care s-au casatorit asa de repede dupa ce s-au cunoscut.Eu una am asteptat sa treaca cele 12 luni dupa care se mai sedimenteaza sentimentele, trece nebunia feromonilor putin si reusesti sa vezi lucrurile mai limpede ( poate pentru ca am fost si eu patita)
Miss Parker foarte frumos a vb despre actualul sot, exact asta cred ca e esenta iubirii sa incerci sa il faci fericit, facand in sensul asta ceea ce are el nevoie nu ceea ce esti tu dispus sa faci...cum se mai intampla cateodata.
Nici eu nu cred in oameni care se schimba peste noapte cred ca unele trasaturi mai putin placute si potrivite cu ceea ce vrem noi le vedem de la inceput dar ceva...ne face sa dam lucrurilor o alta conotatie.Cred ca cel mai greu e sa vedem limpede atunci pentru ca suntem tentati sa vedem ceea ce vrem noi sa vedem, nu ceea ce este. Eu una analizand relatia mea esuata mi-am dat seama ca asa a fost in cazul meu.Adevarul e ca am vazut de la inceput tot ceea ce nu am mai putut tolera mai tarziu dar am trecut cu vederea, pentru ca vroiam sa fie totul perfect.
Va multumesc tuturor pentru raspunsurile sincere .
Silvi si bebe Alain 19.01.2006
Daca ceva se intampla o singura data, se poate sa nu se mai repete niciodata dar daca se intampla de doua ori, se va repeta sigur si a treia oara.
maru spune:
Eu trebuie sa recunosc ca la inceput sotul meu m-a enervat cumplit! Mi s-a parut badaran, fara maniere, si am acceptat o intalnire cu el sa ma razbun!
dragostea a venit dupa 6 luni la mine, la el mai devreme, ma asalta cu mesaje continand poezii eminesciene mai putin cunoscute, dar deosebit de profunde! Eu, nimic!
Cam la 6 luni, o prietena comuna m-a intrebat daca e ceva serios intre noi, pentru ca e si ea interesata
I-am cerut 2 saptamani de ragaz, si am inceput sa il studiez, ha ha ,sa il vad cu alti ochi!
Dupa 14 luni de la prima intalnire eram casatoriti cu toate ca nu toata lumea (ma refer la parinti) a fost de acord. Dupa 16 ani suntem impreuna, ne-am mai inmultit cu unu, dar "caruta "merge fara opinteli!
Ce m-a atras? la varsta aia cruda, fara minte? faptul ca era total opusul meu, pe cat eram eu de vulcanica pe atat era el de calm si echilibrat, pe cat eram eu de sarcastica pe atat era el de politicos si numai cu vorbe bune (nu numai atunci, ci si acum dupa atatia ani. Plus faptul ca nu ma plictiseam niciodata, nici acum!
pentru mine tare mult a contat si conteaza linistea din casa. parintii mei au fost agresivi cu noi, copiii, si intre ei, atat fizic si cat verbal, iar eu mi-am cautat un partener langa care sa am liniste, sa fiu eu, sa nu fiu nevoita sa ma joc un rol la cerere.
In anii astia m-am schimbat, sunt mult mai diplomata, el s-a schimbat, e mult mai deschis.
Nu regret, cred ca e una din cele mai bune decizii pe care le-am luat in viata! cel putin asa gandesc acum!
Doamne'ajuta!
smaranditza spune:
Foarte bun si interesant subiect; mai ales pentru cei care au de luat decizii in acest sens.
Intr-adevar, citind pe aici despre diverse probleme in casnicie, m-am intrebat si eu: "dar cand l-a luat nu l-a vazut??? nu s-a gandit???"
Nu doar din cele citite pe forum, ci si din experienta de pana acum, observ cateva lucruri/greseli care se fac frecvent inainte de casatorie. CAteva exemple:
- sunt fete mai deschise, vorbarete, sociabile, vesele, care se simt atrase de baieti mai retrasi, tacuti (poli opusi...). La inceput, asta li se pare ca o completare, ca un echilibru in relatie. Insa, de multe ori dupa casatorie,(nu generalizez!) tocmai de aici pornesc certurile: el nu stie sa comunice (si...doar...comuincarea sta la baza relatiei, nu?), nu stie sa isi arate dragostea, rar ii spune ce simte pentru ea, este prea inchis, prea tacut....etc. Brusc, ceea ce a fost vazut ca avantaj, ca o completare, se dovedeste a fi un maaare neajuns in relatie.
- sunt fete retrase, nu prea vorbarete, calculate, atrase de polul opus: barbatii sociabili, glumeti, care sunt mereu in centrul atentiei, care se poarta dragut si finut cu toata lumea, adevarati gentelmani. Eh, dupa casatorie...din nou este o rasturnare de situatie. DA, i-au placut barbatii de gashca, dar nu ii mai place cand gashca se aduna la ea in sufragerie pana dupa miezul noptii.
E greu sa vezi cum tipul "sociabil si glumet" cam intrece masura, mai ales cu damele, in mod repetat, in prezenta ta sau nu;
-sunt insa si fete cu un temperament puternic/vulcanic, care aleg barbati pe masura (pentru ca pe cei slabi i-ar distruge incet dar sigur!). Doua pietre tari, care se accepta asa la inceput, isi admira reciproc "taria", care dupa casatorie este redefinita, capatand apelative de la incapatanare stupida pana la... descrierea gradinii zoologice.
Da, sunt casatorii care functioneaza absolut PERFECT chiar daca sunt poli opusi, iar calitatile raman cu adevarat calitati/valori si dupa casatorie (asa este la noi!)
Ca sa nu ma intind prea mult: sunt lucruri care se pot schimba pe parcursul casniciei, dar nu trebuie sa pornesti cu gandul de a-l schimba pe celalalt si de a-l modela dupa tiparul tau.
Daca-l vezi ca se tine de fusta mama-sii, ca ii mamos pana-n maduva oaselor, cum mai poti accepta sa si traiesti in casa cu mama -soacra??? Oare nu e clar deznodamantul???
Si exemplele ar putea continua...
Acum, cum mi-am ales eu partenerul de viata -alegere pe care am facut-o acum 6 ani si nu am regretat nici o clipa. 
Pentru ca inima mi-o lua razna mult prea des, indragostindu-ma tot la 2-3 saptamani, am decis ca nu se mai poate asa.
Pe scurt: imi placeau doar catvea lucruri la fiecare dintre ei, dar...neesentiale pentru o relatie durabila. Cele cu adevarat importante lasau muuuuuuuult de dorit. Dar, pana sa analizez si cu mintea (nu doar cu inima) s-au scurs multe lacrimi si nopti nedormite.
Asa ca, am decis intr-o zi sa imi fac o lista; o lista in care sa scriu cateva calitati pe care musai trebuie sa le aiba "viitorul". In acest fel, puteam sa analizez mai "la rece" fiecare caz, si sa vad daca are rost sa ma mai consum sau nu. E clar ca din toti "stimabilii" nici unul nu a corespuns listei. 
Initial, lista a fost intocmita in graba, din dorinta de a-mi limpezi trairile si de a avea cat de cat o stabilitate in sentimente. Cu timpul insa, am tot adaugat noi si noi "cerinte" pe lista, pana...am ajuns la 30!!! Ma ingrozeam eu singura cand imi priveam lista, si prietenele care stiau de ea, ma vedeau deja fata batrana. Dar, intotdeauna am vrut mult de la viata, am avut asteptari mari, si...am primit pe masura.
Cand eram in facultate mi-am intalnit viitorul/actualul sot. eram intr-un cerc de prieteni, si cu cat ne cunosteam mai mult, cu atat intelegeam ca este perfect. CA indeplineste lista!! Ca...IL IUBESC!!! In tot acest timp, el era topit dupa mine, dar nu spunea nimic. In final, a facut primul pas, eu al doilea, si acum...suntem impreuna.
PS: Din cele 30 de "calitati" de pe lista, bineinteles ca nu erau la fel de importante toate. Eu imi doream ca macar 20 din ele sa aiba. Si le-a avut! 27!
Stiu ca pentru unii e o kestie deplasata toata treaba cu lista mea, dar pe mine m-a ajutat enooorm; in special pentru ca eu tin la casatorie, la familie, nu sunt pentru divort (decat in cazuri extreme) si am vrut sa ma casatoresc o data...si bine!
Ficusia spune:
quote:
Originally posted by MissParker
era tacut, necomunicativ - eu l-am considerat profund (in realitate el nu prea avea ce sa comunice
descrierea se potriveste actualului mei partener
chiar sint in dilema
silvi_2005 spune:
Smaranditza, tare mi-a placut postarea ta.
Cam asa cred si eu ca stau lucrurile, cand suntem tineri nu stiu de ce opusul ne atrage cel mai mult, eu personal am fost asa si recunosc.Nu stiu cum faceam dar acum privind in urma vad ca reuseam sa fac cele mai nepotrivite alegeri
Cand mi-am ales partenerul de viata insa am considerat ca cel mai important este sa ne intelegem si respectam reciproc si sa simt acel climat de liniste de care aveam atata nevoie. Nu cred ca as fi rezistat cu cineva care sa mentina in permanenta o stare de tensiune.... avem mai multi prieteni care au astfel de relatii.
Nu pot sa spun ca nu sunt fericiti sau ca nu se inteleg pentru ca nici unul nu a afirmat asta dar au cateodata niste replici care ma fac sa raman masca.Nu inteleg de ce nu pot sa isi spuna aceste lucruri in particular sau de ce nu pot sa o spuna mai frumos daca tot e domle` iubire mare.
Silvi si bebe Alain 19.01.2006
Daca ceva se intampla o singura data, se poate sa nu se mai repete niciodata dar daca se intampla de doua ori, se va repeta sigur si a treia oara.
mihuta spune:
Intotdeauna am avut, asa, un ghimpe de invidie pentru cei/cele care au avut acel "feeling" ca el/ea e 'the one'.
Ce-i drept eu ma bazez mai mult pe logica si ratiune decat pe feeling, desi probabil ca acest feeling apare tot ca o intuitie in spatele careia se afla criterii de evaluare rationale.
Noi ne-am casatorit la 4 ani de cand ne-am cunoscut si de cand locuiam impreuna, dar am avut si eu si el dubiile noastre. Pur si simplu am considerat (eu, cel putin ) ca e o decizie pe care trebuie sa o luam, intr-un sens sau altul.Am realizat ca nu sunt genul de om care sa se simta in siguranta sa ia o asemenea hotarare pe baza unei intuitii. Sau sa se indragosteasca la prima vedere. Sau la a 3 a intalinire.
Sotul meu a fost insa singurul alaturi de care m-am putut vedea o viata intreaga. Ca posibilitate, nu ca garantie.
" You must be the change you want to see in the world" Gandhi
Elise spune:
L-am ales... pentru ca de el mi-a placut, nu de altcineva.
N-am facut liste, calcule, prognoze, analize comparative: de fapt, cind ne-am cunoscut nu m-am gindit nici un moment ca o sa ajungem la casatorie. Mai ales ca eram ferm convinsa sa nu ma marit vreodata.
So... a fost atractie, "marea dragoste".
Credeam ca impreuna darimam si muntii, nu exista nimic ce nu putem face. M-am mai linistit intre timp 
, mai am momente in care imi vine sa imi iau cimpii, insa daca asta se intimpla in conditiile in care la baza relatiei a stat o dragoste ca in povesti, imi dau seama cum ar fi fost dupa 5 ani cu cineva pe care nici macar nu l-as fi iubit.
Atunci mi-as fi luat campii sigur.
Nu cred ca "iubirea vine in timp", in timp vine doar obisnuinta si plictiseala.
Cel putin la mine.
Nu sint genul sa prefer sa o duc bine cu cineva indiferent ce simt pentru el - mai devreme sau mai tirziu as ajunge sa ma plictisesc sa o duc bine da' singura.
Asa ca sint ok cu alegerea de atunci, alta fara acest liant ar fi fost un fiasco.
Elise & BBLisa
Adrianai spune:
Dragoste nebuna si oarba. Abia apoi am aflat cat de incapatanat poate fi. Dar ne adaptam....