Prea mult "mami"

Buna ziua tuturor,
Am o mica problema si nu stiu cum s-o rezolv.
De un an copilul are un "nou tati" - eu - care nu stie cum sa-l ajute sa capete incredere in el.

Dragos are 12 ani impliniti luna trecuta. Este un copil timid dar invata bine, este cuminte si respectuos.
Mama lui are 38 de ani iar eu 28.

Dragos ma vede mai mult ca un big brother - asa il simt chiar daca el imi spune tati cateodata lucru pe care nu il impun.

Primele luni de locuit impreuna au fost un pic dificile. Seara plangea ca el doarme singur in camera iar noi in alta. Se plangea mereu ca uraste camera lui, ca mai bine era cand dormea cu "mami".
Au mai fost si altele care in timp s-au rezolvat de la sine.
Acum dupa un an au ramas cateva mici probleme.
Cand vorbesc mai mult timp cu mami a lui vine repede sa se bage in discutie doar ca sa fie si el prezent lucru pe care il inteleg perfect. Atatia ani de "el si mami" si deodata apare intrusul intre ei. Cred ca trebuie sa am rabdare si am dar nu reusesc sa-l dezlipesc putin de ea.
Absolut toate deciziile pe care trebuie sa le ia incep cu "Maamiiii, ce sa fac?!!!". Am discutat de zeci de ori, eu cu el, ea cu el, noi cu el. Spune ca este de acord si nu se supara dar nu se intampla asta. A doua zi uita tot si MAMIIII apare iarasi.
In schimb imi spune ca "noi suntem barbati si mami e femeie deci noi trebuie s-o ajutam si sa fim mai puternici!". Si cand aud asta inima mi-a ia razna. Ce pacat ca nu face lucrul asta mai des.

Un sfat sau doua mi-ar folosi foarte mult. Stiu ca este un drum lung dar nu conteaza. Eu sunt dispus sa-l parcurg.
So, cum sa-l scap macar putin de aceasta dependenta de MAMI.

Va foarte multumesc pentru orice sfat.

Lemoni spune:

Boro ,greul a trecut aproape pt ca are 12 ani,inca putina rabdare si numai v-a fi asa de dependent de mami.Toti sunt asa pana la o anumita varsta .La el inteleg este putina gelozie, probabil ca nu vrea sa o piarda pe mami si cred ca uneori pt el este o competitie, incearca sa il incluzi in tot cea ce faci cerei opinia,si asigura-l mereu ca nimeni nu ii va lua locul in sufletul mamei, ca el va fi mereu pe primul plan.
Succes si ma bucur ca esti un tatic bun.

Boro spune:

Multumesc pentru raspuns.
Eu ii acord atentie dar nu l-am inclus pana acum in tot ce fac acasa. Cateodata ii cer sa ma lase cateva ore sa-mi termin treaba si apoi ne apucam de altele. Cred ca asta ii suna cam dur lui.
Cea mai grea treaba pe care o vad este interesul lui fata de sport. El iubeste fotbalul iar eu nu-l suport si nu prea stiu cum sa rezolv asta. Se intampla des sa deschida cate o discutie despre echipe si jucatori iar eu nu am raspunsuri. Imi pare rau dar eu am crescut cu atletism, tenis si calculatoare (aici am noroc pentru ca ii place sa-i explic cum se seteaza un program sau cum sa navigheze pe net).
Cred ca trebuie sa invat despre fotbal pana la urma...

irina2000 spune:

quote:

---

Initial creeata de Boro

Cred ca trebuie sa am rabdare si am dar nu reusesc sa-l dezlipesc putin de ea.

---

Uite asta e problema... de ce sa incerci sa il dezlipesti de ea???? Tu trebuie sa te comporti de asa natura incat el singur sa fie in echilibru pentru a fi capabil in limite normalesa se dezlipeasca usurel de ea si sa isi doreasca si sa fie fericit cu independenta dobandita!
Parerea mea... copilului II ESTE FRICA! Si ii este frica pentru ca stie ce a fost cu "fostul", stie cum a fost singuri fiind, si NU STIE ce va fi si abia aici incepe mare lui anxietate. Cu cat tu vei fi mai apropiat de el sufleteste si va primi feedbackuri pozitive despre tine (din ce faci vizavi de le, vizavi de mami, vizavi de lumea LOR-pentru ca tu ai intrat in lumea lor) si te va putea include in lumea lor, cu atat nu va mai sta agatat de mama. Cam asta e......un singur lucru...sa iti fie drag ca si propriul copil restul vine de la sine!Si daca tie drag iti va place si fotbalul pentru ca ii place lui si cand vezi ca e fericit tu esti fericit si asta conteaza!
Pupici la tatici curajosi!

Witchie spune:

Boro, cred ca mamicile de adolescenti te pot ajuta mai mult. Eu nu am copil atat de mare, dar cred ca va dura o vreme pana cand pustiul vostru te va accepta. Trebuie doar sa nu lasi asta sa iti ocupe prea mult mintea. In curand, baiatul va avea interese pe care doar tu ca tata i le poti lamuri/incuraja/satisface. Fa click pe linkul de mai sus si intreaba-i si pe parintii care sunt in aceeasi etapa de varsta cum trebuie procedat.
Important e ca ai bunavointa, asta e o nota buna pentru tine. Succes.

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Am buba!...

Boro spune:

Multumesc tuturor pentru sfaturi si link :)

Principesa spune:

Boro, in primul rand felicitari pentru atitudinea disponibila si pentru capacitatea de introspectia.
Din pacate sau poate din fericire, modul in care tu pui problema nu este foarte eficient. Si o problema bine formulata e pe jumatate rezolvata.
Pentru ca problema nu este la copil, nu este la tine, nu este in relatie dintre tine si el, ci problema este in relatia cu mama, intretinuta in acest fel de mama.
Ca in majoritatea familiilor monoparentale in care baiatul creste cu mama, el ajunge sa isi asume, cu acordul mamei, rol de partener si protector. Si daca el, de un an de cand existi tu in viata acestei familii nu a renuntat la aceasta dependenta de mama, inseamna ca mama o alimenteaza.
Adica mama trebuie sa faciliteze si sa stimuleze autonomia copilului, si sa intareasca rolul si pozitia ta. Adica atunci cand o solicita pt lucruri pe care el in mod normal ar trebui sa stie sa le faca, mama nu trebuie sa mai raspunda. Si oridecate ori este posibil sa ii spuna ca aceasta este o treaba masculina si ca tu esti mai in masura decat ea sa il ajuti.
Daca doresti, pot dezvolta ipotezele emise.



Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

Boro spune:

Principesa ai pus punctul pe I. Mereu ii spun Mariei (mama lui Dragos) sa nu-i mai rezolve orice problema si sa il lase pe el sa se descurce. De foarte multe ori i-am atras atentia. Eu nu accept ca la 12 ani s-o lase pe mami sa-i ridice bicicleta pe trotuar, acuma nu mai face asa ceva dar o facea. O inteleg si pe Maria ca l-a crescut singura si moare de dragul lui dar trebuie sa inteleaga ca va ajunge barbat. Trebuie sa se obisnuiasca cu rezolvatul problemelor de unul singur.

Mi-am propus sa-mi fac un program mai special. Cum se mai incalzeste vremea il voi lua la tenis (ca tot spune ca vrea) cu mine, cumnatul meu si fratele mai mare asa sa fie intre barbati ca ani de zile a stiut numai mami si bunica.

Sper sa ma duca mintea sa-l indrum cum trebuie. Mie imi plac copiii foarte mult, sunt topit dupa nepotul de 3 ani si cel de 6 luni dar imi este un pic teama de Dragos, recunosc, imi este frica sa nu-l indrum gresit in vreun fel.

Gabi_K spune:

Boro, si eu asta ti-as propune. Vezi ce-l intereseaza pe Dragos, si in functie de asta faceti programe impreuna. Doar voi doi. Intre timp incearca sa comunici cat mai mult cu el. In rest... da, e normal ca Dragos sa se comporte asa, sa fie mamos. Si e normal sa ia decizii cu ajutorul mamei. Insa e greseala mamei daca nu-l invata independent macar in chestii minore. Dar asta este treaba lor, o chestie intre mama si fiu. Cand vor fi pregatiti amandoi, baiatul va fi mai independent:)

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Principesa spune:

Boro, aici este vorba de nevoia de autonomie, indiferent de apartenenta la sex. Si o fetita are nevoie de autonomie si nu pentru ca trebui sa isi rezolve problemele singura ci pentru ca autonomia conditioneaza o buna imagine de sine si implicit interactiunea cu ceilalti.
Deci si un barbat si o femeie au nevoie sa fie autonomi, nu? Doar ca normele sociale sunt mai tolerante cu o femeie dependenta decat cu un barbat dependent, desi la baza este aceeasi problema.
Iar faptul ca un barbat trebuie sa isi rezolve problemele singur este o prejudecata extrem de nociva pentru ambele sexe, o prejudecata care ii invata pe barbati si isi ascunda nevoile si emotiile si sa fie un fel de roboti abilitati pentru rezolvarea de probleme.
Oricum pana ce mama lui nu accepta dezvoltarea lui fireasca si maturizarea lui, va fi greu



Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita