Despre empatie
Raspunsuri - Pagina 2
giulia71 spune:
Foarte bine zis!
M-a uns la suflet
...
quote:
Originally posted by irina2000
Subiect frumos...
Sa fii empatic presupune sa te pui in pielea celui de langa tine si sa traiesti atat cat poti tu ca fiinta umana ceea ce el traieste intern. Ce ai face tu in situatia celui de langa tine, ce simte, cum ar vrea el sa fie ajutat. In empatie nu e loc de judecati de valoare sau centrare pe propria persoana.
Empatia o gasesti la omul regular dar si in cazuri psihopatologice atipice. Eu as fi putin atenta cu cei care vi se par empatici la suferintele voastre (va intelg bine, va cred, sunt sufletu si inima voastra).
Pentru cel in suferinta cea mai importanta nevoie este cea PRIMORDIALA a lui insusi si nu cea care in mod logic rezolvata ar duce la oprirea suferintei.
Persoanele empatice stiu sa distinga aceasta nevoie primordiala a individului la momentul dat.
In limbaj popular se spune "stiu ca citeasca persoana"
Aceasta conexiune empatica este centrata PE CEL IN SUFERINTA, el este cel care trebuie ajutat si nimeni altcineva!
Persoane psihopatologice insa folosesc aceasta conexiune "empatica" pentru a se ajuta PE ELE INSELE (pentru ca practic pentru ele insele cel mai in suferinta este numai EU-INSAMI, chiar daca nu constientizeaza acest lucru). Folosec empatia pentru obtinere de informatii si avantaje de la cel aflat in necaz.
Si cu acest tip de individ trebuie sa aveti mare grija!
Sa va dau un caz: femeie 40 de ani singura divortata intr-o tara straina copil cu handicap, contacte sociale putine, probabil datorita situatie o oarecare doza de depresie, servici stabil, pozitie sociala buna, salariu bun, piata de locuri de munca slaba!
Cazul A: relatie empatica corecta...focus pe nevoiile subiectului, sustinere morala, cautare se solutii la nevoile clientei
Cazul B: relatie emaptica patologica....afla nevoiile subiectului, speculeaza conexiunile si utilizeaza informatiile FOCUSANDU-SE PE PROPRIA PERSOANA! In cazul de fata, subiectului nostru nu ii placea rutina serviciului, se speculeaza aceast lucru se induce posibilitatea altui loc de munca mai bun (putin probabil de gasit in contextul in care este subiectul), femeia renunta la servici, pozitia este ocupata de o ruda a psihopatologului empatic, ACESTA FIINF PRACTIC SCOPUL DEMERSULUI EMPATIC DE LA BUN INCEPUT.
AVETI MARE GRIJA CUI VA DESCHIDETI SUFLETUL!
Dear Lord, I pray for Wisdom to understand my man; Love to forgive him; And Patience for his moods. Because, Lord, if I pray for Strength, I'll beat him to death. AMEN
mami de Calin rasfatzat:)
irina2000 spune:
quote:
Originally posted by irina2000
Subiect frumos...
Sa fii empatic presupune sa te pui in pielea celui de langa tine si sa traiesti atat cat poti tu ca fiinta umana ceea ce el traieste intern. Ce ai face tu in situatia celui de langa tine, ce simte, cum ar vrea el sa fie ajutat. In empatie nu e loc de judecati de valoare sau centrare pe propria persoana.
Empatia o gasesti la omul regular dar si in cazuri psihopatologice atipice. Eu as fi putin atenta cu cei care vi se par empatici la suferintele voastre (va intelg bine, va cred, sunt sufletul si inima voastra).
Pentru cel in suferinta cea mai importanta nevoie este cea PRIMORDIALA, a lui insusi si nu cea care in mod logic rezolvata ar duce la oprirea suferintei.
Persoanele empatice stiu sa distinga aceasta nevoie primordiala a individului la momentul dat.
In limbaj popular se spune "stiu ca citeasca persoana"
Aceasta conexiune empatica este centrata PE CEL IN SUFERINTA, el este cel care trebuie ajutat si nimeni altcineva!
Persoanele psihopatologice insa folosesc aceasta conexiune "empatica" pentru a se ajuta PE ELE INSELE (pentru ca practic pentru ele insele cel mai in suferinta este numai EU-INSAMI, chiar daca nu constientizeaza acest lucru). Folosec empatia pentru obtinere de informatii si avantaje de la cel aflat in necaz.
Si cu acest tip de individ trebuie sa aveti mare grija!
Sa va dau un caz: femeie 40 de ani singura divortata intr-o tara straina copil cu handicap, contacte sociale putine, probabil datorita situatie o oarecare doza de depresie, servici stabil, pozitie sociala buna, salariu bun, piata de locuri de munca slaba!
Cazul A: relatie empatica corecta...focus pe nevoile subiectului, sustinere morala, cautare de solutii la nevoile clientei
Cazul B: relatie emaptica patologica....afla nevoiile subiectului, speculeaza conexiunile si utilizeaza informatiile FOCUSANDU-SE PE PROPRIA PERSOANA! In cazul de fata, subiectului nostru nu ii placea rutina serviciului, se speculeaza aceast lucru se induce posibilitatea gasirii altui loc de munca mai bun (putin probabil de gasit in contextul in care se afla subiectul), femeia renunta la servici, pozitia este ocupata de o ruda a psihopatului empatic, ACESTA FIIND PRACTIC SCOPUL DEMERSULUI EMPATIC DE LA BUN INCEPUT.
AVETI MARE GRIJA CUI VA DESCHIDETI SUFLETUL!
Am editat greselile omisiunile de litere!
DARAEL spune:
quote:
Initial creeata de Andrada
Cum invatam sa fim empatici?
A
Ceri oamenilor cel mai greu lucru de pe Pamant – sa fie mai buni, mai generosi, mai intelegatori.... cu alte cuvinte sa-si schimbe Inima.
“Cum” intrebi ? Tehnicile sunt cunoscute din cel mai vechi Trecut – sunt aratate in Toate Marile Carti ale Omenirii si cuprinse in toate religiile.... dar cine are bunavointa de a le descoperi, cine are taria de a le urma ?
Sunt intrebari eterne pot spune.....
Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
www.geocities.com/dara2el/" target="_blank">27 grame de Sanatate pura
MissParker spune:
Am citit in mai multe carti ca empatia se invata in cea mai frageda copilarie, prin oglindirea sentimentelor adultului de referinta din viata copilului. Adica daca mama este rece, distanta sau violenta, copilul va invata cel mai probabil ca asta e modul de a ne raporta la ceilalti oameni; copiii care sunt "altoiti" sau batuti, neglijati si tratati cu indiferenta, vor integra atitudinea parintilor, reprimand si refuland propria lor suferinta si ajungand mai tarziu la fel de indiferenti ca si parintii lor fata de suferinta si durerea altora. Din cauza orbirii emotionale care ii impiedica sa-si vada propria lor suferinta reprimata (care le-ar provoca angoase existentiale), ei refuza sa se sensibilizeze si fata de durerea altora.
Un exemplu actual: George W. Bush. Tocmai citesc "Bush on the couch" (Bush pe canapea), scrisa de un psihiatru american. Am aflat de acolo ca Barbara Bush era o femeie foarte rece, distanta, complexata, obsedata de disciplina si frustrata de faptul ca sotul ei era mereu plecat si ea trebuia sa aiba singura grija de copii, drept pt. care se purta foarte indiferent cu acestia. George era copilul cel mare, iar sora lui, Robin, a murit de leucemie la 3 ani. Lui George i s-a spus abia dupa moartea surorii lui ca aceasta fusese bolnava, in rest in familia Bush nu se vorbea despre sentimente. George a crescut intre raceala cronica a mamei si absenta tatalui, si-a reprimat suferinta de copil, iar rezultatul il vedem acum: paranoia, grandomania, alcoolismul, bigotismul (religia fiind un substitut pt. alcool ca metoda de anestezie a angoaselor), extremismul, falsul sentiment de omnipotenta (dovada imaturitatii), intoleranta totala fata de opiniile care difera de ale lui, iar mai presus de toate furia latenta si sadismul, lipsa empatiei fata de alti oameni, el vede totul numai alb-negru: oamenii sunt fie aliati, fie dusmani, cale de mijloc nu exista, iar "dusmanii" trebuie eliminati fara mila (dupa ce sunt creati de el insusi si de mintea lui bolnava).
Astea sunt consecintele unei copilarii lipsite de iubirea si empatia parintilor.
Cat despre "cum invatam sa fim empatici", experienta mea personala este ca empatia la maturitate se invata intotdeauna dinspre inauntru inspre inafara, adica trebuie mai intai sa ne descoperim propriile noastre suferinte si dureri refulate, sa nu le mai negam, ci sa le recunoastem si sa le suportam constient si abia apoi vom deveni sensibili si la durerile altora. Asta se invata intr-o terapie buna.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
cristiama spune:
Eu nu-mi puneam prea des intrebarea, cine e empatic, de ce?
Nici nu mi se parea important....pana cand, ei sigur pana cand ai o problema si unii inteleg, altii nu. Unii sunt buni cu tine, altii cruzi, fara sa o faca rautacios, pur si simplu "nu se pun in pielea ta".
Dupa ce am pierdut a 2-a sarcina, discutii cu doua amice de-ale mele:
- una din ele a incetat sa-mi mai povesteasca de nazdravaniile copilului ei de 1,5 ani, o vreme cat sa-mi revin, am vorbit de plante, soacre, etc.
- cealalta care-mi imprumutase niste carti despre sarcina, ma intreba cum mi-au placut cartile si ma indeamna, staruitor, sa le citesc ORICUM!!!! Hei, tocmai am pierdut o sarcina, plang la toti copii parasiti de la TV, cum sa citesc carti despre evolutia sarcinii?
Culmea e ca nici nu o facea cu rautate!!!
Andrada spune:
Flaviuta cu totii, cred, ca avem de invatat. Chiar daca sentimentul exista, a ti-l asterne in cuvinte care sa ajute pe celalalt e alta poveste.
Si eu (ca si magnolia si myrrha) cred ca nu e niciodata prea tirziu sa invatam sa fim empatici.
Miss parker, mesajul lui cristiama, para sa valideze parerea ta ca empatia vine dupa ce ai apreciat-o pe propria piele.
Darael, m-am referit in special la cei care au deja intentia sa ajute, cei care vor sa vina in intimpinarea cuiva in durere, cei care posteaza la subiectele in care se cere ajutor si sustinere.
Cumva jumatate de problema e rezolvata
.
Irina2000, nu stiu (vad ca ceilalti au reusit) de ce mi-e greu sa inteleg ce vrei sa spui. Crezi ca ai putea reformula (nu cred ca sint obisnuita cu limbajul de specialitate).
anaisanais asa e nu sintem toti empatici, sint insa multi care incearca dar nu stiu exact sa "ghiceasca" ce ar avea nevoie celalalt, de aceea e minunat ce spuneai tu despre imbratisarea aia. Sint sigura ca atit e nevoie citeodata,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
irina2000 spune:
Andrada,voi incerca sa iti explic,nu am vrut nici pe departe sa apara ca limbaj de specialitate cu nici o relatie care poate rezulta din aceasta...asa ca sa iti voi spune inca doua povesti.
A fost odata ca niciodata un OM (si culmea e ca e barbat, femeile se spune ca sunt mult mai empatice ca barbatii) si de cand il stiu eu (cunoscut personal) a facut si face numai bine celor cu care intra in contact, buni sau rai, omul asta ii ajuta sa treaca greul, asa s-a nascut perfect empatic cu cei de langa el (i-am cunsocut parintii batrani acum, niste oameni minunati) empatie care si-a deszvolat-o in timp si pe care A ALES (putea sa aleaga si invers )sa o foloseasca NUMAI pentru binele celui de langa el, atent si grijuliu sa nu raneasca cu o vorba sa un sfat, daca ar fi sa foloseasca sutele de infomatii care le are de la diferitii oameni ( de la diverse nivele socio-politice si economice) cu care a fost in contact si care simtindu-se datori il roaga sa ii lase sa il ajute PE EL PERSONAL ar fi on the top, insa el prefera sa ramana asa, cel care a fost si e un om simplu, ajutand pe oricine si asta ii ofera libertatea de a fi el insusi impacat cu sine si cu altii! Si a fost si e E UN OM FERICIT!
Eu personal sunt atat de mandra ca e ROMAN!
A doua poveste este povestea unei femei care este polul opus al utilizarii emapatiei, nascuta intr-o familie in care empatia cu cel de langa tine era folosita pentru a scrie rapoarte si note informative,crescuta in spiritul cultivarii empatiei cu oamenii pentru a afla, a informa si utiliza relatiile si informatiile obtinute, grativificarea serviciilor fiind pe masura atat materiala cat si ca fun in timpul tineretii, cu timpul aceasta devine un stil de viata. Aceasta este partea machiavelica a unei relatii empatice. In timp acest tip de emaptie de tip ONLY FOR ME poate scapa de sub controlul insusi a individului care o utilizeaza sau a celor care cred ca "e folositoare". Devine o stare patologica.
Acestia sunt oamenii de care trebuie sa te feresti. Marea nenorocire este ca prin natura ei si accesul rapid la avantaje de tot felul , tinde sa fie invatata mult mai repede si utilizata ca atare iar in familiile in care asemenea comportament apare acest tip de empatie devine un stil de viata si va fi invatat si de copii..acesta e marele necaz din pacate.
DARAEL spune:
Andrada - stiu ca la acea “jumatate” te refereai.
Dar ei / ele nu pot sa ajute cu Adevarat- nu pot arata empatie pentru cel in suferinta - decat daca ajutorul lor este total dezinteresat, plin de Iubire, Intelegere, Bunatate si Intelepciune.... si aceasta nu se poate obtine decat prin schimbarea Inimii.
Daca cel care ofera ajutorul nu poate darui Iubire, daca vorbele sale nu sunt pline de Intelepciune..... atunci apar sfaturi lipsite de Intelegere cum a primit cristiama, chiar daca intentia a fost de a ajuta....
Oricum, cel ce ofera sfaturi, aici sau oriunde altundeva, este bine ca sa le ofere „invelite” in Bun simt si Buna cuviinta. Chiar daca nu vor fi cele mai potrivite, se va evita macar ca ele sa raneasca.
Pace tuturor 
!
Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
www.geocities.com/dara2el/" target="_blank">27 grame de Sanatate pura
zepellina spune:
quote:
Originally posted by DARAEL
Oricum, cel ce ofera sfaturi, aici sau oriunde altundeva, este bine ca sa le ofere „invelite” in Bun simt si Buna cuviinta. Chiar daca nu vor fi cele mai potrivite, se va evita macar ca ele sa raneasca.
Pace tuturor
Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
www.geocities.com/dara2el/" target="_blank">27 grame de Sanatate pura
Asa este.
Eu imi amintesc perfect din copilarie cum tata, mereu ne "sensibiliza" la anumite intamplari, si ne "taia" avantul de a judeca nefiind in situatie. Il respect pt asta, dar tot asa , simt cum de multe ori mi se umple ochii de lacrimi pentru diferite intamplari. La cele cu moartea copiilor, nici eu nu am putut sa raspund, cred ca durerea e atat de imensa incat nu am stiut ce sa spun.
zepellina
MissParker spune:
Andrada, mai exista si un alt aspect, pe care eu l-am trait pe propria mea piele si pe care in ultimii cativa ani am inceput sa-l descifrez.
Exista oameni cu o capacitate de empatie scindata: se pot pune in pielea altora, se pot identifica usor cu suferinta altora, avand intelegere si compasiune si putand consola mereu pe altii, insa sunt orbi in fata propriei suferinte, pe care o bagatelizeaza in spatele unei masti de autosuficienta, incercand sa-si ascunda propria vulnerabilitate.
Eu de exemplu aveam un cârd de "prietene" si cunostinte carora le faceam "terapie" ore in sir la telefon, ridicandu-le moralul si facandu-le infuzii cu optimism, aveam intotdeauna sfaturi bune in aproape orice situatie, in schimb fata de propria mea durere eram oarba si ma minteam cu maiestrie ca totul era ok in viata mea (cel mai clar exemplu este referitor la fostul meu sot, ma minteam atat de bine incat toata lumea credea ca eu aveam casnicia perfecta si toti au fost socati cand au aflat de despartire).
Dupa 3 ani de terapie incep sa inteleg cum functioneaza aceasta orbire emotionala fata de propria persoana. Un copil sensibil care se simte neglijat emotional va descoperi foarte repede (1) ca nu se poate baza pe parintii lui pentru a-si umple rezervorul afectiv (deci va invata sa-si reprime propriile nevoi) si (2) ca se asteapta si se pretinde de la el ca EL sa umple rezervorul sufletesc al parintilor lui, ramasi imaturi din acest punct de vedere (deci va invata sa dea fara sa ceara nimic in schimb si sa caute criteriile de validare personala in exterior, in loc sa le caute in interior).
Asta ar fi "reteta" codependentei: ne definim propria valoare prin "bunavointa" altora (care ne folosesc pt. ca ne lasam folositi), ne simtim bine (pe moment) numai cand ne sacrificam pentru altii (carora ulterior le purtam pica inconstient), ne simtim "iubiti" numai cand oferim altora ceva (ce iluzie amara), nu realizam ca noi suntem unitatea de masura in ce priveste propria bunastare sufleteasca si inconstient ne agatam de altii in speranta ca ei ne vor face fericiti si tot asa.
Empatia se poate invata. Prin introspectie, invatand sa ascultam dincolo de cuvinte, invatand sa vedem ce se ascunde in sufletul fiecarui om (dar mai ales in sufletul nostru) ne putem sensibiliza atat pentru suferinta noastra cat si a altora.
Cu cuvintele lui Aldous Huxley, "Cu totii am fi mai buni, mai blanzi, daca n-am uita, daca ne-am aduce aminte ca fiecare din noi poate fi ranit la fel de usor, ca ratiunea evidenta pentru care ne aflam pe aceasta lume este aceea de a iubi si a fi iubiti."
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.