Despre empatie

Sint destule mesaje pe forum care fac apel la empatia, simpatia si sentimentele noastre. Sint situatie triste, pierderea cuiva drag, dureri fizice si psihice, boala, singuratate. Dar printre toata aceasta afectiune si durere revarsata catre cel in durere, intilnesc mesaje spre limita opusa. Citeva exemple:
-la subiectul cu mama care isi pierduse copilul, enorm de multe mesaje cu intrebarea (absolut stupida!!) cum poti indura (ca si cum femeia respectiva ar fi avut de ales), si continuat cu" ma duc sa imi iau copiii in brate...etc.
-la subiectul cu o alta mamica indurerata-copilul ei era diagnosticat cu o boala cronica citeva mamici intreaba simptomele, se asigura ca pruncii ei nu au boala respectiva, dupa care parasesc subiectul fara vreun alt cuvint.
- un alt subiect in care o mamica spunea ca nu ii place ca baiatul ei sa fie numit dupa boala pe care o are, au navalit citeva mesaje ridiculizindu-i sensibilitatea (altii isi exagerau propriile afectiuni ca sa isi faca propria situatie mai impresionabila decit a femeii cu subiectul dupa care afirmau ca nu se simt lezati sa fie numiti dupa afectiunea lor).
Si exemplele sint multe, mult prea multe. Daca e adevarat ca nu ne nastem cu empatie si ca nu stim sa fim alaturi de cineva in durere, cum invatam totusi sa nu mai ranim.
Cum invatam totusi cind scriem sau ne adresam cuiva in durere sa ne orientam gindurile si sensibilitatea spre cel in durere si sa nu ne mai intoarcem spre noi tot timpul?
Cum invatam sa fim empatici?
A


www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

flaviutza spune:

Io se pare ca mai am inca de invatat...ma regasesc in ceea ce ai spus tu mai sus. cu mentiunea ca am intrebat am intrebat de cum se poate preveni, si nu m-am gandit sa ma asigur ca plodu n'are. eu is asa de avida de informatie ca citesc si intreb despre tot,dar asta nu e o scuza. cum am citit subiectu' cum glont mi-a venit in cap ce-am intrebat

Nu stiu daca empatia se invata...sau o ai din nascare,mai mult sau mai putin. uneori nu ne dam seama ca gafam si nu suntem empatici. uneori ,eu personal, nu pot sa ma transpun in situatie(decesul unui copil,etc) si din acest motiv evit raspunsul pt ca efectiv nu stiu ce sa scriu...

de 10 subiectul tau....cum il votez ca nu reusesc

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

magnolia spune:

Interesant subiect , Andrada!Eu cred ca sunt persoane care se nasc empatice(vezi exemple de diverse terapii complementare , care se bazeaza , de fapt pe capacitatea de empatie-rezonanta cu pacientul, de ex;magnetoterapia , cristaloterapia , meloterapia , bioenergia etc-poate nu am sesizat toate aspectele importante, scuze!), dar este o si o calitate care se poate deprinde , prin exercitiu , asa cum inveti mila , dragostea , politetea , limba chineza...Sa ma scuze forumistele care traiesc in Asia...Am spus chineza pt ca , probabil , e mai greu de invatat empatia ca limba engleza , dar nu e imposibil , si sunt convinsa ca ABSOLUT ORICINE o poate invata , daca-si doreste cu adevarat acest lucru.. Sigur , pt. unii e mai usor ( ca limba engleza , de ex.) , iar pentru altii , nmai dificil( ca limba franceza , de ex.), dar , pana la urma , sunt mii de occidentali care vorbesc fluent chineza , japoneza , coreeana ,irlandeza. asa ca , vorba americanului. ., nevar sei nevar!( Never say never!- in traducere libera.) Concluzia este ca absolut oricine , daca isi doreste acest lucru , poate deveni empatic , daca nu chiar SIMPATIC!- ceea ce e , dupa parerea mea , de 1000 de ori mai dificil!

buggy spune:

Eu cred ca ne nastem si credeti-ma ca nu este neaaparat un lucru extraordinar. Eu am un nivel de empatie ridicat si va pot spune din propria experienta ca poate as fi fost mai linistita daca era un pic mai scazut. La facultate ni s-a facut un test psihologic pentru talentele actoricesti si acolo mi s-a confirmat acest lucru. Nu mai zic ca tot in facultate a fost lucrata si dezvoltata aceasta capacitate in fiecare dintre noi.
Ce mi se intampla ( involuntar) observ un batran cersetor pe strada si fara sa vreau gandurile-mi zboara catre viata lui, mi-l imaginez copil alaturi de parinti, apoi tanar in scoala sau intr-un cadru social alaturi de diferite iubite, imi imaginez apoi momentul cand isi face casa lui, familia lui , are copii- credeti-ma am impresia ca viata lui mi se desfasoara prin fata ochilor pana in prezent cand automat trec in locul lui si simt ce simt el si cad intr-o depresie ingrozitoare. Lucrurile se intampla rapid, intr-o secunda si este groaznic.Daca sunt cu cineva nu pot sa nu exclam"iti dai seama ca batranii acestia au viata lor, copilaria lor, povestea lor, ca noi toti si uite cum au ajuns" . La fel patesc si cu animalutele, simt ca imi transimt trairile lor si cand citesc pe forum, vizualizez cel putin 75% la suta din situatia respectiva si apoi fara sa vreau, gandurile mele construiesc la nesfarsit.
Si tot asa, merg pe strada, vad o fata ingandurata cu capul in jos mergand grabita pe strada parca si ma simt in pielea ei, ii vad camera,casa, cumva preocuparile. De cele mai multe ori imi dau seama si incerc sa pun frana, adica e destul de controlabil dar niciodata cand e vorba de suferinta in jurul meu.
"Mi s-a spus si am uitat, am vazut si am inteles, am facut si am invatat" - Confucius
www.funscience.ro

diana21 spune:

Empatia merge mana-n mana cu inteligenta emotionala...e un subiect care a inceput sa ma fascineze de curand...Va recomand carte "Inteligenta Emotionala", scrisa de Daniel Goleman, ed. Curtea veche. Nu toti oamenii au capacitatea asta, asa ca nu cred ca e ok sa judecam pur si simplu. Este ca si cum i-ai cere unui elev cu IQ sub medie sa participe la olimpiade de matematica.

Ianca Printesica si Super Mamica

Ianca Nasturica
Poze mai vechi


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii

Dialoguri strumfesti

columbiana spune:

sunt si pe forum si in viata reala insa, destule exemple de empatie prost manifestata (nu stiu exact cum s-o numesc);
de ex: persoana care exclama la adresa cuiva bolnav/sau parinte/prieten/apropiat de cineva bolnav sau cu handicap @ vai saracu/ vai saraca/ cum rezisti/ cred ca ti-e greu/ etc@, sau atunci cind un parinte isi manifesta temerile in legatura cu o posibila afectiune a copilului su curg raspunsuri de genul @ nu are nimic, stiu eu pe x, y in situatie si n-a avut nimci in final@; in felul asta inducem parintelui respectiv sugestia ca totul va fi bine, cind de fapt suntem departe de a avea cunostinte fundamentate in domeniu;

mai exista si extrema, cind oricum ne-am adresa in legatura cu o afectiune/sensibilitate a cuiva apare un interlocutor ce da nota tendentioasa celor scrise, chiar daca cel ce a asternut pe hirtie cuvintele uneori nepotrivite era departe de rele intentii.

sa o ajutam pe Emma
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=79512&whichpage=1

myrrha spune:

Cred ca empatia se invata cind esti mic (si mama iti cere sa te pui in locul unui copilas sarac si sa ii dai ceva de-al tau) si are intr-adevar de-a face cu inteligenta. Copiii au o crusta de egoism (care presupun ca tine de nevoia de supravietuire cit sint inca dependenti) care e inlaturata prin educatie...

Intr-un fel, din acest motiv m-am simtit copil pina foarte tirziu - pentru ca ramasesem cu un egoism infantil (sa fiu cea mai buna din clasa, sa am cele mai cele lucruri etc, cu un fel de indiferenta la sentimentele celorlalti) Iar prietena mea cea mai buna mi se parea matura inca din gimnaziu...

Da, empatia se invata prin educatie. Si nu e niciodata prea tirziu.

mami de Agatha (21.08.06)

tlaura spune:

La fel ca si Buggy, si eu am o sensibilitate mai accentuata fata de alte persoane si de ce li se intampla; si eu construiesc o poveste in jurul personajelor si situatiilor din viata neplacute si intodeauna ma intreb ce as fi facut sau ce as fi simtit in locul lor.
Intotdeauna plang cu lacrimi amare cand aud de moartea unui copilas si aproape ca simt nebunia pe care o simte orice parinte in acest, cel mai nefericit eveniment prin care ar putea trece un om.
Eu nu prea scriu la aceste topicuri, pentru ca nu pot; cuvintele, desi stiu ca uneori pot alina un pic, mi se par goale si fara sens. Durerea imi este foarte mare si nu ma pot exprima.
Ma rog la Dumnezeu ca aceste tragedii sa nu se mai intample niciodata, si sa faca bine toti copii bolnaviori de pe acest pamant, sa fie alaturi de parintii lor (care dupa parerea mea sunt niste sfinti) si sa le aline suferintele!


www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

anaisanais spune:

Cred ca sa fii empatic inseamna nu sa nu pui intrebari, chiar daca, in anumite contexte, ele par de-a dreptul prostesti,ci sa tii un om in brate(desi poate il vezi prima data)si sa-l lasi sa planga pana''sare camesa de pe el'', fara sa te gandesti ca tocmai ti-a murdarit cea mai buna haina/bluza/ camasa; sau sa-ti aduci aminte de oamenii pe care i-ai cunoscut de-a lungul drumului tau in viata si care, dintr-o cauza sau alta, nu mai sunt acolo, dar sa-ti aduci aminte cu mare drag de ei si ochii sa se umezeasca; sau , de ce nu, sa intrebi un om aflat intr-o mare durere:Cum pot sa te ajut, sau sa ai rabdarea sa-l asculti, indiferend cat de dezlanat iti povesteste si indiferent de cate probleme ai tu in acel moment, dar sa-i acorzi toata atentia ta atunci si sa-l tii de mana.
Unii oameni stiu sa faca aceste lucru si, inca, intr-un mod firesc, altii invata sa le faca ,si exista si categoria care nici nu face firesc, nici nu invata, dar nici nu este interesata de aceste lucruri.Din pacate, nu putem sa fim toti empatici!

coraly spune:

Eu nu cred ca se invata, ci te nasti cu ea. Din pacate, nu am cunoscut multe persoane empatice, desi eu sunt una.
Buggy, si eu ma intristez cand privesc batranii... De altfel un vi mai vechi al meu este sa fac destui bani ca sa construiesc un azil.

Coraly si Sergiu (3 ian 2005)

poze

irina2000 spune:

Subiect frumos...
Sa fii empatic presupune sa te pui in pielea celui de langa tine si sa traiesti atat cat poti tu ca fiinta umana ceea ce el traieste intern. Ce ai face tu in situatia celui de langa tine, ce simte, cum ar vrea el sa fie ajutat. In empatie nu e loc de judecati de valoare sau centrare pe propria persoana.
Empatia o gasesti la omul regular dar si in cazuri psihopatologice atipice. Eu as fi putin atenta cu cei care vi se par empatici la suferintele voastre (va intelg bine, va cred, sunt sufletu si inima voastra).

Pentru cel in suferinta cea mai importanta nevoie este cea PRIMORDIALA a lui insusi si nu cea care in mod logic rezolvata ar duce la oprirea suferintei.

Persoanele empatice stiu sa distinga aceasta nevoie primordiala a individului la momentul dat.
In limbaj popular se spune "stiu ca citeasca persoana"

Aceasta conexiune empatica este centrata PE CEL IN SUFERINTA, el este cel care trebuie ajutat si nimeni altcineva!

Persoane psihopatologice insa folosesc aceasta conexiune "empatica" pentru a se ajuta PE ELE INSELE (pentru ca practic pentru ele insele cel mai in suferinta este numai EU-INSAMI, chiar daca nu constientizeaza acest lucru). Folosec empatia pentru obtinere de informatii si avantaje de la cel aflat in necaz.
Si cu acest tip de individ trebuie sa aveti mare grija!

Sa va dau un caz: femeie 40 de ani singura divortata intr-o tara straina copil cu handicap, contacte sociale putine, probabil datorita situatie o oarecare doza de depresie, servici stabil, pozitie sociala buna, salariu bun, piata de locuri de munca slaba!

Cazul A: relatie empatica corecta...focus pe nevoiile subiectului, sustinere morala, cautare se solutii la nevoile clientei

Cazul B: relatie emaptica patologica....afla nevoiile subiectului, speculeaza conexiunile si utilizeaza informatiile FOCUSANDU-SE PE PROPRIA PERSOANA! In cazul de fata, subiectului nostru nu ii placea rutina serviciului, se speculeaza aceast lucru se induce posibilitatea altui loc de munca mai bun (putin probabil de gasit in contextul in care este subiectul), femeia renunta la servici, pozitia este ocupata de o ruda a psihopatologului empatic, ACESTA FIINF PRACTIC SCOPUL DEMERSULUI EMPATIC DE LA BUN INCEPUT.

AVETI MARE GRIJA CUI VA DESCHIDETI SUFLETUL!