Perceperea realitatii(uneori dure) de catre copil.
Perceperea realitatii(uneori dure) de catre copil. | Autor: flaviutza
M-am gandit de doua ori inainte sa pun subiectul pe hartie..nu vreau sa fie inteles in sensul "iar una care se lauda cu odrasla" , cine se confrunta cu asa ceva (cred ca toti la un moment dat) stie cat de greu de rezolvat este o asemenea situatie.
Pe scurt. se intampla deseori ca, la tv, in viata de zi cu zi, copilul sa se confrunte cu situatii mai putin fericite. fie ca vede un cersetor la colt, un accident cu morti la stiri, un copil cu handicap la gradinita, etc. problema e ca, uneori, nu sunt pregatiti,maturizati suficient cat sa inteleaga o asemenea informatie, intelectual, emotional . si atunci apar situatii urate.
va dau cateva exemple din ce ni se intampla nou, cam de vreo 5-6 luni incoace.
Copilul a fost de vreo doua ori la cimitir, era mica,pana in doi ani la tatal meu, bunicul ei. i s-a explicat , de catre maica-mea ca tataie e la Doamne Doamne etc. mai pe la doi ani jumate, copilul meu devine subit interesat de acest subiect. a vazut o pisica moarta pe strada. inconstienta de mine i-a spus simplu "a murit". "da, ca si tataie meu" . i-am explicat si eu, din nou, cum m-am priceput,cu tact. Credeti-ma, nu m-am gandit ca intelege mare lucru.
Insa....vede pestele fript pe farfurie si nu-l mananca, pt ca "a mulit".floarea ofilita " a mulit" si ea. am ascuns toate pozele cu tataie(stiu...dar intelegeti) ,dar totusi cand mai moare cate o floare in vaza sau un pui la rotisor ma mai ia din nou la intrebari " da' cum e in posa daca el nu e pe Pamant" si altele. printre care una de nu am mancat doua zile. cat a fost viroza, s-a vorbit in parc de copii care au murit. si va rog raspundeti la intrebarea(nu va spun pe ce ton serios) "si copiii mor?"
parca o uitase pe asta cu moartea...dar veni zilele trecute alta si mai bomba. stiti emisiune "Vreau sa fiu mare vedeta?" nu dati cu rosii, de la editia numarul trei o vedem (cam zece ,douazaci minute din ea) dimineata in reluare. i-a placut nespus, dansa si incerca si ea sa cante. numai ca in finala a aparut baietelul orb.fara sa spun nimic, doar ce o aud: "mami , copilul ale ochii ticati.i-au cazut ote asa pi jos si s-a spalt" eu tampita de mine ,fara sa ma gandesc, ii spun ca da, nu vede , ca la el e intuneric tot timpul, asa l-a nascut mami lui. de atunci copilul meu nu suporta intunericul. Am gresit mult la faza asta, stiu, nu ma judecati, va jur ca nu mi-a trecut o secunda prin cap ca poate sa inteleaga asa ceva ,ea, copilul care uneori zici ca inca e bebe cand se scalambaie si isi vara degetele pe gat ca aia de 6 luni.dar ii e frica ,nu vrea sa sting lumina, ma mai intreaba daca ei i se pot strica ochii, ii mai verifica in oglinda sa vada daca sunt acolo, nu cumva i-au cazut. ii inchide sa vada cum e sa nu ai ochi si ma face sa intru in pamant.
azi a a vazut un nene muncitor murdar in salopeta si i-a intins covrigul ei, oftand" Of, Doane,Doane...e salac, nu ale banii di papa" . eu am mai dat bani sau vreun covrig,mar la tigancile cu sugari in brate...iar fara sa ma gandesc o secunda...
Ma intreb, si va intreb...cum putem sa prevedem asa ceva? cum sa rezolvam problema. ce Dumnezeu poti sa-i explici la un copil de nici trei ani?
V-ati confruntat cu situatii din astea(sunt convinsa ca da). cam care ar mai fi alte situatii gen asta, sa stiu sa ma pazesc??
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
Raspunsuri
magnolia spune:
Draga Flavia , intamplarea ( sau ironia soartei) , face ca eu sa-ti raspund prin prisma prinmului meu copil , care acum , stii bine , are 8 ani . Noi vedeam des copii cersind (locuim langa o catedrala greco-catolica) , vedeam si copii cu handicap, iar el a fost tot timpul obisnuit sa dam acestor copii , din putinul nostru , sau din alocatia lui , o mica suma de bani , sa le amelioram viata... Catalin stie , inca de la 3 ani , ca sunt copii care nu vad , sau care nu pot merge ( in carucior cu roti) , si lui ii este mila de ei si merge si ii saluta , vorbeste cu ei si le da cate 50 000 de lei , sau cat avem la noi , sau macar cate un corn , sau o eugenie , depinde cat putem.Eu cred ca ai nostri copii trebuie , pe cat posibil , obisnuiti cu realitatea ( cum spui tu) dura , pentru ca ei vor trai in aceasta realitate , si , zic eu , e mai bine sa constientizeze aceste probleme si sa rezoneze spiritual la aceste nevoi , decat sa treaca pe langa ele si sa le neglijeze...Ca , daca dorim copii realizati din toate punctele de vedere , ar fi pacat sa neglijam acest aspect...
Luna1 spune:
Flaviutza ai un copil tare frumos si sensibil sufleteste. Sa-ti traisca.
Asta cu moartea e un subiect sensibil e adevarat, insa cu cat il tratezi tu mai normal cu atat si copilul il acepta mai usor facand parte din realitate. Tu nu doresti sa ii ascunzi aceste realitati caci cu cat le va afla mai tarziu cu atat mai greu de acceptat.
Daca ii vorbesti natural cand intreaba de moarte, fara sa faci comentarii de genul "pisica saraca a murit, bunicul saracu a murit", la fel de natural va accepta si ea evenimentul. Mai greu e sa raspunzi la intrebarea legata de copiii care mor. Sincer inclin spre adevar insa nu stiu cum il poti spune fara sa faca o obsesie.
Legat de baietelul orb, a fost greseala ta ca ai facut comentariul legat de intuneric. Ar fi trebuit de fapt sa spui doar atat "da, baietelul e orb, nu poate vedea". Concluziile le tragea ea singurica cu puterea ei de intelegere.
Relitatea de zi desi poate fi cruda, trebuie acceptata. Covrigul dat in continuare (asa invata fetita ca poti face fapte bune) si raspuns sincer pe intelesul ei la comentariile legate de saracie. Nu trebuie facute comentarii de genul "vai bietii oameni dorm in frig, etc" pentru ca tu astfel ii creezi imaginea automat negativa. Practic comentariile ei vin din cele auzite la tine.
Luna 
17 sapt+ Cosmin
magnolia spune:
Cu tot respectul pe care il am pt. Luna , imi permit o mica observatie :nu cred ca Flaviutza a gresit cand i-a spus fetitei ei ca acel copil s-a nascut cu cecitate , aceasta a fost realitatea , si , oricat de greu ar parea , e mai bine sa spui unui copil adevarul decat sa-l minti... La urma urmei , ce putea ea sa-i spuna Alexiei, ca acel copil a vazut pana la x ani , si apoi nu a mai vazut nimic?Cu ce era mai usor de acceptat pt. copil realitatea?Cred ca ideea pe care dorea Flavia sa o popularizeze era ca , indiferent de situatia in care te gasesti , e bine ( sau de dorit) sa intinzi o mana de ajutor celor defavorizati de soarta...Eu , cel putin ,asta am inteles...
flaviutza spune:
Magnolia, le-am facut inconstient. nu m-am gandit ca ar intelege ceva din asta, sincer!!! nu pare genul de copil meditativ, matur si nu e,dar se pare ca ma insel. uite de exemplu am o cunostiinta cu un baietel de-o seama, matur pt varsta lui de te crucesti. ei, la ala ma asteptam sa inteleaga, da nu si la fi-mea care scoate cu degetele scuipilici din gura si isi intinde pe fata sau pe mobile!
si nu, Luna, pe bune tonul nu a fost afectat. nu-i spun cu parere de rau "vaaai, baietelul orb" . i-am explicat ca la catedra,impersonal, intelegi? cam asa ii explic multe lucruri dar o sa incerc sa le evit pe astea mai..triste.
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
Andrada spune:
Flaviuta si eu am un copil care tinde citeodata sa fie sensibil. Acum e mai mare (6 ani) si e mai usor pentru el sa inteleaga, dar intodeauna am incercat sa ii canalizez sensibilitatea satisfacindu-i interesul.
Cind a vazut lucruri impresionabile i-am explicat totul pina la molecula
de ce se intimpla, cum se intimpla si ce simt oamenii respectivi si mai apoi am discutat de ce putem face dupa care am parasit subiectul total.
In cazul fetitzei tale ai putea sa incerci sa ii explici cum se intimpla cu defectele fizice totul pe tonul de la biologie daca poti. In momentul in care ai pronuntat intuneric chiar daca pe ton normal, ai facut o apreciere subiectiva, pentru ca in cazul dat, pentru copilul respectiv nu exista notiunea de intuneric pentru ca nu exista cea de lumina.
Nu te feri sa dai explicatii si nu lasa subiectul sa mai continue atunci cind nu se mai poate face nimic sau cind explicatiile s-au epuizat.
Probabil ca fetitza ta imprumuta ceva din sensibilitatea si atitudinea ta sau a cuiva apropiat, e f important insa, zic eu, pentru oameni si asta se invata de la virste mici, sa se detaseze de evenimentele pe care nu le pot controla.
succes,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
flaviutza spune:
Andrada...sensibila sa fie!? eu stiu? se poate...
Da, exact cum ai spus, ca in manualul de biologie,(eu am spus mai sus: ca la catedra, ca la scoala) i-am dat explicatiile(exceptand gafa cu intunericul)
problema ei este ca se transpune ea in situatie..v-am spus ii e frica sa nu piarda ochiul, asta e beleaua.de ASTA ii e frica de intuneric. ma pune sa aprind lumina sa vada daca mai are ochii la locul lor.va imaginati asa ceva? e de rasu-plansu,credeti-ma!!! asa vad eu ca vede ea lucrurile. banui ca auzind si de faza cu copiii morti de viroza si intrebarea pusa...iti dai seama ce i-o fi trecand prin cap?!
Empatie, nu?! sau ma insel?
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
Andrada spune:
Empatie, exact numai ca fetitza ta e putin incremenita in aceasta "empatie". Si un motiv ar putea fi faptul ca la aceasta virsta copiii tind sa inteleaga mai usor prin experimentare. care in cazul de fata (moarte, durere...etc) nu se poate. Si atunci e momentul sa invete sa inteleaga cu "mintea" si apoi sa treaca mai departe. Asta cu "trecutul peste" e cea mai importanta,
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Luna1 spune:
Magnolia m-ai inteles gresit, nu m-am referit la faptul ca trebuia sa o minta ci la cuvantul INTUNERIC introdus in context. Asa cum spunea si Andrada e un comentariu subiectiv. Iar copilul in momentul in care a auzit intuneric si-a inchipuit probabil cum i-ar fi ei pe intuneric o viata intreaga. Trebuia sa-i spuna doar realitatea asa cum este ea "copilul e orb, nu vede". Asa si-ar fi format singura parerea, ce anume nu vede baiatul etc.
E greu sa explici moartea, insa uite am intalnit cazuri in care copilului i se spune "nuuuu, nu mori tu, nici mami, nici tati etc". Cred ca e o greseala mai mare. In acelasi timp exagerarea explicatiilor e iar o greseala.
Ieri fiu-miu ma intreba daca el mai e in viata in 2012. Am ras si i-am zis ca da, l-am intrebat de ce. Vroia doar sa calculeze in ce clasa va fi. Insa pentru el moarte e ceva natural si normal. Cel putin asa o trateaza. Asta pentru ca de la prima intrebare despre moarte i-am explicat ciclul normal al lucrurilor, ne nastem, crestem, facem copii, copiii nostri cresc, fac copii, si abia atunci cand nepotii sunt mari batranii mor.
Luna 17 sapt+ Cosmin
lucia3 spune:
noua la craciun ne-a murit o prietena foarte apropiata cu care fiica-mea se obisnuise ca si cu o sora.in momentul cind am auzit de ... am inceput disperata cu telefoanele fara sa-mi dau seama ca ea ma aude(are 5,5 ani).prima reactie a ei a fost de ,,uitat in gol,, apoi eu am deschis subiectul cam fortat(pt ca atunci cind o intrebam ce are zicea ca nimic desi din ochii ei se vedea contrariul).i-am spus ca toti murim cind vom fi batrini,ca mergem in cer si pina atunci trebuie sa aprindem luminari pentru cei dusi.
intr-o seara mi-a zis ca sa aprindem o luminarica pt ca in cer e intuneric si ca prietena noastra a murit ca e batrina(desi face diferenta intre virste)
de atunci n-am mai deschis subiectul si m-am multumit ca a inteles ceva si nu a continuat cu ,,dar de ce..''
simali spune:
quote:
Catalin stie , inca de la 3 ani , ca sunt copii care nu vad , sau care nu pot merge ( in carucior cu roti) , si lui ii este mila de ei si merge si ii saluta , vorbeste cu ei si le da cate 50 000 de lei , sau cat avem la noi , sau macar cate un corn , sau o eugenie , depinde cat putem.
quote:
Copii cu nevoi speciale nu au nevoie sa fie priviti CU MILA de alti copii de varsta lor. Si nici de pomana societetii nu au nevoie. Nu ar trebui sa invatati copiii cu aceasta atitudine. In loc sa spuneti "copilul cutare nu vede, saracul" sau "vai, bietul baietel, e in carucior, da-i 5 lei", mai bine a-ti insista pe ceea ce au acesti copii "speciali" cu adevarat SPECIAL.
- "baiatelul nu vede, dar vezi, in ciuda acestui lucru el reuseste sa se descurce foarte bine pentru ca si-a dezvoltat alte simturi. De pilda aude mai bine decat tine."
- "da, acel copil are nevoie de un carucior ca sa mearga, dar vezi, desi el pare putin diferit, in relitate este un copil lafel ca tine, un copil cu care poti fi prieten, cu care te poti juca."
Poate ca daca voi, parintii a-ti reusi sa vedeti persoanele cu handicap ca pe niste persoane asemenea voua, nici copiii nu ar mai fi atat de ingrijorati.
Socrul meu a avut un accident grav si este de multi ani in carucior. Este un luptator extraordinar si un om de o rara inteligenta. Ne intrebam mereu de ce Vladut, baietelul nostru nu pare sa observe ca bunicul este in carucior, ca nu are picioare, ca are nevoie de proteze, etc. Eram ingrijorata ca nu intraba nimic si intr-o zi am deschis cu prudenta discutia:
- Tu ai observat ceva deosebit la bunicul? Ceva care-l face diferit de noi, ceilalati?
- Da. El nu are picioare, dar are niste piese (protezele) ca sa mearga. Ca un robotel. Daca nu are o piesa, pui alta in loc si-l repari.
Am inteles atunci cu cat firesc pot privi copiii probleme care adultiolor li se par grave. Am putea invata cu totii de la ei.
alice