amintiri din copilarie...

Eram mic- 4 ani cred. Venise la noi un coleg de-al mamei mele care se pricepea la zugravit. Tipu' era un nene gras, cu mustata, tare glumetz si plin de bancuri. Mama imi spune sa stau cu nenea sa vad ce face (cum zugraveste) eu am inteles sa sa fiu atent sa nu ia ceva.
La un moment dat vazand ca stau cu ochii pe el ca pe butelie, shuglubatul ma intreba:
- Ce faci, de ce nu te duci sa te joci?
- Stau cu tine sa nu furi ceva!

petruta spune:

Da' dresat mai erai ?!

Petruta & bb Mihai

simi spune:

Cred ca si eu tot vreo 4 ani aveam, mergeam cu trenul, eram numai cu mama, cind un nene a venit, s-a asezat in compartiment cu noi, pe bancheta din fata noastra. Si-a scos omul ziarul si s-a pus picior peste picior si s-a pus sa citeasca. Eu, cu voce tare: Mama, dar ce par mare are nenea asta pe picioare!. Mamica, saraca, m-a inghontit un pic ,iar eu, tot cu voce tare : Da de ce ma ciupesti? Tu nu vezi ca are par ?...

Danza spune:

Mama era studenta cand m-a nascut. Cand aveam vreo 2.5 ani m-a luat cu ea la Kiev (acolo isi facuse studiile) sa ma duca la circ, sa ma arate prietenelor ei etc. In fine, ramasem in urma mamei si m-am pomenit singura un pic pe holul caminului si cum erau fff multi studenti straini, m-am intalnit cu un negroteu. Am inceput sa urlu disperata "Mama, dacu " Maica-mea zice ca era sa lesine cand a auzit tipatul meu, si cand a iesit nenea "dacu" incerca sa intre in vorba cu mine, ma tot intreba ceva, dar eu nu intelegeam rusa pe atunci. Mamei i s-a facut rusine, dar noroc ca nenea nu cunostea romana, asa ca nu a inteles cum l-am botezat eu!

Cu drag,
Dana, mamica lui Danuz - 1 an si 9 luni pe 20 iunie
Album:http://www.yamafoto.com/?ref=6599

camelia-daniela spune:

Eu cred cä aveam vreo 5 ani...tata era profesor de sport si mä lua mereu cu el la scoalä. Stäteam intr-un sat de lingä Bucuresti si trebuia sä mergem in fiecare dimineatä cu acestä masinä pinä in satul urmätor, la scoala generalä...
Bineinteles cä masina era plinä cu copii, care mergeau la scoalä si cu profesorii care veneau de la Bucuresti...era unul, profesor de francezä, pe care il chema Stan si care de cite ori mä vedea, mä stringea de fälcute, dar destul de tare!!!
e mine mä cälca pe nervi, iar cind il vedeam, incercam mereu sä "dau coltul"...ei bine...in dimineata aia, m-a väzut, si-a fäcut loc printre copii, m-a strins IAR de fälcute si m-a intrebat zgiindu-se la mine: "ce mai faci dräguto?"...la care eu, plinä de furie, am strigat cit m-a tinut gura: " Da mai lasä-mä bäi Stane in pace!!!!!"
Tata nu mai stia unde sä se ascundä de rusine!!!...dar nu pot sä spun, ce räzbunatä m-am simtit cind am auzit pe toatä lumea rizind....cä ne cunosteam toti intre noi.

DanaRosu spune:

Dana
And, yes, I am a blonde!