Verisorul cel rau
Raspunsuri - Pagina 2
valicalin spune:
incearca sa raresti vizitele pt ca altfel n-o sa faci nimic.copiii au tendinta de a se lua unul dupa altul si ceea ce ii interzici aia face.am si eu o nepotica de 4 ani jumate ,care cu toata ca fiul meu de 3 ai jumate nu prea se joaca tot din cauza comportamentului ei:tipa,se tavaleste pe jos,nu asculta deloc..tot a capatat obiceiul sa tipe ,de la ea.
flaviutza spune:
Mai dar de ce sunteti atat de sigure ca obiceiul prost il are de la un copil "rau"? si cum catalogati "rau" un copil care , prin prisma varstei, 4 ani nici macar nu realizeaza bine ce face? nu e tocmai constient ca nu e frumos sa tipi, ca daca dai doare. empatia de-abia apare la 4 ani.
uite va dau un exemplu trait de mine, si daca MI-HA mai citeste forumu va poate confirma. doua fete, a mea de vreo 1,8 luni, a ei de 2,2 luni. a ei o tupaia la un anumit moment dat pe a mea. cum si cand i se parea necesar. dar mai ales cand maica-sa schita vreun gest de afectiune vis- a - vis de a mea. era rea? voi, cel putin tu, Florina, asa ai fi gandit sunt sigura. rea, din moment ce ti-o pocneste periodic. ei bine, nu mi-a trecut never prin cap asa ceva.
Mai mult...peste aproximativ 8-9 luni , situatia cu totul alta. a mea dadea in a ei cu aceesi periodicitate , si cam in aceleasi conditii. adica de cel putin 3-4 ori pe intalnire, cu sau fara motiv.curat copil prost crescut si rasfatat!!
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
florinad spune:
Va multumesc tuturor ca m-ati ajutat! Faptul ca m-am destauinit voua m-a ajutat foarte mult. Intre timp am avut o discutie cu cumnata mea. Chiar ea a inceput discutia, spunandu-mi ca nu mai stie ce sa se faca cu el, ca este asa de rau. Nu-l poate bate ca ii este mila de el. Si eu am spus ca nu trebuie sa-l bata ci sa-l pedepseasca, sa-l puna la colt, sa-l priveze de calculator, de televizor, etc. Si mi-a spus ca de pus la colt a incercat si a spus baiatul ca-i place, ca si la gradinita il pun la colt si-i place, ca nu are voie sa vorbeasca dar poate sa se strambe si sa faca tot felul de mutre. Iar in alt fel daca-l pedepseste a spus ca incepe sa ulre prin toata casa si se tranteste si o trezeste pe fetita mai mica, care are doar cateva luni. 
Nu-mi place sa-i prea dau sfaturi, pentru ca recunosc si eu cateodata fac cum cred de cuviinta cu copilul meu, nu stii niciodata daca ce faci e bine sau rau. Dar am obtinut un rezultat bun si anume ca pot sa ma implic putin in educatia copilului ei, bineinteles in limite mici pentru ca nici unei mame nu-i convine sa se bage cineva in educatia copilului. Chiar am avut ocazia si am obtinut rezultate bune cu el, pot sa spun. Bina, nu am fost pusa sa-i rezist in unele din crizele de isterie si nici nu cred ca as putea, nefiind mama lui, dar totusi cat de cat il mai temperez. Si chestia e ca-mi dau seama ce usor s-ar putea intoarce pe calea cea buna. Si e adevarat ca el atrage atentia asupra lui. Parintii lui nu prea se joaca cu el, se uita tot timpul pe Cartoon Network si se joaca pe calculator.
Va dau dreptate si incerc sa nu-mi mai lovesc copilul peste gurita sau manute, pentru ca stiu si eu ca nu e bine, dar zilele trecute m-am scapat din nou. Statea langa mine si asa dintr-o data s-a apucat sa urle. Eu fiind adepta unui comportament linistit, la noi in casa toata lumea vorbeste calm, fara urlete, m-am speriat si din reflex, fara sa-mi dau seama l-am articulat peste gurita. Si de fiecare data imi promit ca nu se mai intampla.
Poate ca asa pare ca dau vina doar pe varul lui, pentru comportamentul fiului meu, dar daca as vedea o rautate "originala", adica scornita de el, as zice ca el este devina, insa toate gesturile si toate prostiile sunt copiate la indigo. Cred ca are putin talent actoricesc, ca chiar ma mira ca la varsta lui poate sa imite atat de bine, nu doar vorbe si exclamatii dar si tonalitatea vocii, accentul si gesturile, tot imita. Si sincer, imi vine greu sa cred ca un copil cu temperament sociabil, poate sa devine, fara nici o influenta din exterior, terorist.
Pe de alta parte, ceea ce nu mi-a placut niciodata la el, este ca are tot timpul nevoie de afectiune sau mai bine zis de atentie. Nu prea pot merge cu el nicaieri in vizita pentru ca nu ma lasa sa povestesc nici 5 minute: mami hai sa ne jucam, iar daca nu-i dau atentie incepe sa intoarca lucrurile prin casa ca sa-mi atraga atentia asupra lui. Nu are rabdare nici 15 minute sa stea intr-un loc. Poate imi dati o idee cum sa procedez ca sa-l invat ca atunci cand mami vorbeste cu cineva el sa stea cuminte, macar o perioada.
J G spune:
Florinad imi pare rau sa-ti spun dar daca continui sa-l lovesti (si lovitul peste fata este cred cel mai agresiv tip de lovitura) trebuie sa te astepti ca el, la randul lui sa raspunda cu violenta. Eu nu te condamn pentru ca si mie imi vin piticii uneori si-mi vine sa dau cu copilul de pamant - si cred ca tuturor ne vine - dar pe mine personal ma opreste teama ca si ea imi va raspunde la fel! Daca vrei iti trimit o carte primita de la o prietena draga de aici de pe forum ca sa vezi de unde vine acest "reflex" de a lovi copilul inainte sa te gandesti macar!
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
florinad spune:
JG, sunt convinsa ca acest gest a fost un reflex, pentru ca nu am realizat ce am facut decat dupa a fost infaptuit. Stiu ca se spune ca ajungi sa-ti cresti copilul in modul ai fost si tu crescut. Nu pot sa spun ca ai mei m-au batut des, dar au mai fost momente cand au aplicat si metoda asta. Inca mai tin minte cureaua si faptul ca odata imi luam parul din cap cu mina dupa ce m-a paruit mami odata. dar paruiala de genul asta s-a intamplat numai odata, in rest, cate o lingura de lemn peste fund sau cureaua. Tin minte ca in clasele primare o colega de-a mea (care era foarte indrazneata, n-as putea spune obraznica) ii spunea invatatoaei ca parintii ei nu au batut-o niciodata simie mi s-a parut atat de absurd. Si imi mai dau seama ca atunci cand sunt stresata si frustrata ma manifest asa ca, eu asa zic ca sunt o persoana destul echilibrata, insa problemele de zi cu zi ne determina sa ne comportam atat de ciudat si sa ne revarsam asupra celor care nu se pot apara si mai rau, despind de noi. Dureros! Acum dupa ce va ascult imi este atat de rusine de mine si am mustrari de constiinta pentru ce am facut, pentru ca pentru nimic in lume nu as vrea ca copilul meu sa sufere din cauza ca eu nu am fost o mama buna sau sa-i umbresc copilaria, desi vad ca chiar asta fac. Sau mai rau: sa fac din el un om asa cum nu as vrea sa fie - fara personalitate si plin de inhibitii. Daca crezi ca in cartea aceea scrie altceva decat stiu eu, am scris mai sus, te rog fa-ma sa intru in posesia ei. Multumesc!
Cristina_C spune:
Florina, nu te mai invinovati. Acum important este ca ai constientizat lucrul asta si pe viitor n-o sa-i mai aplici corectii fizice baiatului. Cat despre "verisorul cel rau", la urma urmei te poti apropia sufleteste de el mai ales ca sunteti rude, ii poti vorbi parinteste sau ca de la matusa la nepot. Spune-i ca nu-ti place sa-l loveasca pe baiatul tau si ca, din contra, ar trebui sa-l protejeze pentru ca sunt veri.
Obiceiurile urate se transmit repede de la copil la copil, poate si verisorul copie obrazniciile altora si e la fel de adevarat ca un copil se poate obraznici din senin, fara exemplu negativ. Dar, cu vorba buna si cu mult tact din partea ta si a mamei lui, cred ca poate fi "cumintit", ca orice copil de altfel.
Cristina
BEST OF ROBERT
Cresc...