Nu pot sa accept
Raspunsuri - Pagina 2
giulia71 spune:
Elise , ca de fiecare data bine zis!
mami de Calin rasfatzat:)
coraly spune:
Buggy, exact asa simt si eu. Nu m-am obisnuit si nu ma pot resemna cu ideea de moarte, a mea si a celor dragi. Nu am reusit sa-mi accept conditia de muritor, din pacate. Si nu stiu ce e de facut. Cred ca mai nimic, inafara de a descoperi elixirul tineretii 
Coraly si Sergiu (3 ian 2005)
poze
Gabbriela spune:
buggy asta e realitatea, vrem nu vrem trebuie sa o acceptam.
nu sc mai mult ca sunt si eu suparata si deprimata
Sanatate si numai bine 
Nicole mami lui www.babiesonline.com/babies/j/julianleonardo/" target="_blank">Julian
www.freewebs.com/gabbriela_nicole/" target="_blank">
Never discourage anyone...who continually makes progress, no matter how slow. - Plato
lilianasoare spune:
Of, Madalina, m-am cutremurat cand ti-am citit povestea. Imi pare atat de rau! Iti admir forta interioara si intelepciunea 
Cei care au modele de urmat in familie sunt cei mai bogati mostenitori
lilianasoare spune:
Am primit pe mail ceva care mi-a placut si care are, intr-o oarecare masura, legatura cu subiectul. Uite o portiune din mesaj:
"Daca mi-as putea trai din nou viata ...
M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi…
As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara…
As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult…
As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata.
As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu.
Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui.
N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat.
As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba.
As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata.
Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai...
Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte…
Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face…
In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc
Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat…
Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile."
Cei care au modele de urmat in familie sunt cei mai bogati mostenitori
lilianasoare spune:
Oops, tot eu. Mesajul era pentru alt topic, dar asta e, nu-l mai mut, ca cine stie ce tampenie mai fac. Scuze.
Cei care au modele de urmat in familie sunt cei mai bogati mostenitori
anaisanais spune:
quote:
Originally posted by lilianasoare
Oops, tot eu. Mesajul era pentru alt topic, dar asta e, nu-l mai mut, ca cine stie ce tampenie mai fac. Scuze.
Cei care au modele de urmat in familie sunt cei mai bogati mostenitori
De ce crezi ca mesajul era pentru nalt topic? Eu zic ca se potriveste foarte bine si aici!
lucia3 spune:
nu ma ingrozeste moartea cit faptul ca se poate intimpla brusc.intr-un sfirsit am acceptat moartea parintilor mei,bolnavi fiind,al bunicilor ca erau in virsta dar de craciun am pierdut un om foarte drag care avea doar 28 de ani.
de atunci mi-e groaza ca totul se poate termina intr-o clipa
Alex2 spune:
"Murim...ca maine
E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, in vreme ce vom putrezi.
Atata soare, Doamne,-atata soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sa fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim..."
M-am gandit de multe ori la clipa aceea, cand vrand-nevrand va trebui sa predau inventarul si trec pe lumea cealalta.
Si mai ales m-am intrebat deseori daca acel moment va fi acum, azi, cum ma voi simti ? Voi accepta linistit, calm, impacat cu soarta ? Sau voi prostesta vehement ?
La inceput raspunsul venea cam asa: "nu, nu vreau sa mor acum. Nu sunt pregatit, n-am aflat secretul vietii." Mai tarziu, am devenit mai concesiv, spuneam:"da, pot sa mor azi.", desi ar fi de dorit "sa mai traiesc cateva zile" ca sa dovedesc si mai mult.
Acum sunt complet impacat si linistit, daca m-ai intreba azi cum stau ti-as spune ca sunt gata oricand, nu mai mi-e teama si nu mai am nevoie de amanari si derogari. Mi-a luat multi ani ca sa ajung aici, la aceasta stare de vindecare a sufletului si pot sa spun ca a meritat. Fiecare zi acum este un dar in plus, si multumesc ptr. fiecare noua sansa care mi se da, fiecare noua zi in care ma re-trezesc la viata este un dar minunat, unic.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
zepellina spune:
Foarte frumos , Alex
zepellina