Paciente optimiste si gravi dr.Tutunaru(27)

cocodutz spune:

alexela, imi pare tare rau ca nu reusesti sa ramai, si eu trec prin aceleasi sentimente.am 23 ani si tot la medicover mergeam si eu, numai ca mi am dat seama cat de putin interesati sunt doctorii de acolo...asa ca vreau si eu sa merg la doctorul tutunaru, daca poti sa mi zici cum ai facut tu, sa aflu si eu de ce nu am ramas pana acum. nu pot sa spun deci daca am sau nu problema ta, mai intai tre sa ajung la doctorul asta.
iti doresc multa multa bafta, stiu ce nseamna sa ti doresti un bebe...

Avalon spune:

quote:

---

Originally posted by dana vio

quote:

---

Originally posted by Avalon

Si eu... in ziua 21 (adica a 6-a dupa ovulatie) ce analiza as putea sa fac? Ca atunci nu detecteaza nici aparatul o valoare hcg...

---

Implantarea are loc la 7-10zile DPO.
Ce analize vrei in ziua6 ?

---

era o intrebare retorica

Nicole31 spune:

Asa cum ma asteptam, rezultat: 1. Nici o suparare, abia astept ziua de maine!
Zeno, te si aici!

ana_id spune:

buna fetele,
pentru ca eu consider ca asa este corect am sa va spun la ce concluzie am ajuns......deocamdata o sa o las balta cu bb pentru ca pur si simplu am obosit.va rug sa ma scoateti pentru moment de pe lista si sa ma primiti doar in calitate de invitata pentru ca acum nu mai are nici un rost......pur si simplu nu mai pot, nu mai am puterea sa o iau de la capat.daca DD va considera ca merit, ma gandesc ca imi va da pana la urma si mie un bb , daca nu .....voi adopta.
am luat aceasta decizie dupa multe nopti de plans, dupa mult zbucium, multe pachete de tigari, in fine....
explicatia este destul de simpla: nu sunt, asa cum a scris draga de Kora la prima sarcina pierduta ci la a 4-a.
1) ian 2002------bucurie mare, lacrimi, zambete, zbor deasupra norilor
mai- 14.05.2002-ora 16.30- control ginecologic
- ora 23- la baie pt o portie de dat la rate...incepe hemoragia, soc, disperare, fuga la cantacuzino( se afla doar la 3 minute de unde stau eu).concluzia.....aort spontan....copilul era mort de o sapt si eu foarte aproape de septicemie(aproape 40.000 de leucocite in sange la momentul avortului).Pt sa sangeram abundent si am intrerupt-o pe d-na dr. Dumitrescu de la masa , aceasta a hotarat ca nu e nevoie sa -mi faca anestezie si ca atare am suportat totul pe viu, cu admonestari ca....i-am patat ciorapii de 1 mil cand a tasnit sangele .Sotul meu a intrat peste ea si i-a promis ca daca ma mai aude macar o data urland, pentru ca trecusem de stadiul de tipat, o strange de gat.
s-a supartat si m-a lasat asa......i-am cerut sa ma lase acasa pt ca nu imi puteam inchipui ca ma pot lasa pe mana ei pentru ingrijiri....am ajuns acasa...4-5 zile de febra, cheaguri , normal, din nou chiuretaj petru ca " eu nu am fost cuminte si nu am stat potolita si nu a putut sa ma curete cum trebuie.urmarea: amenoree timp de 1 an si jumatate.
2004- feb- sarcina, deja stiam lectia asa ca fug repede la doctor, analize, nebunii..stat la pat, renuntat la tigari, cafea...imi venea sa ma sui pe pereti dar totul pt bb.Ecografii...bb nu e bine, dar mai stam.....sarcima oprita din evolutie...chiuretaj...de data asta curat, fara dureri cu un mare om, dl doctor paru care m-a facut sa trec mi departe prin vorbele bune si modul cum s-a comportat.
2006--- intarziere la CM-nu-mi fac probleme, cateva zile acolo nu se intampla nimic......incepe ...hemoragie abundenta, eu ma simteam foarte rau..ma duc la dl doctor care nu stia cum sa-mi spuna....avort spontan.m-am blocat.mi-a spus ca totul e ok, sa stau linistita ca trecem noi si peste asta.
martie2007-intarziere 10 zile.....teste-probabil o sa radeti de mine dar cred ca am facut peste 20---unele pozitive de-a dreptul, unele negative, unele abia vizibil pozitiv.....nici macar nu am indraznit sa-i spun sotului, mai ales ca eram toata ziua pe fuga pt ca incepusem lucrarile de amenajare in casa.....si-a dat seama cand stateam seara , vorbeam si eu stateam cu mana pe burtica. a marit ochii si a intrebat: ce ascunzi acolo?n-am sa-i uit niciodata privirea, ochii plini de lacrimi si neincrederea.....e bb?
cateva zile mai tarziu.....oboseala si un sentiment ciudat....ma miscam mai usor, sanii s-au desumflat....eu plangeam tot timpul si pt ca supa era nesarata.
control.....sarcina oprita din evolutie.
va rog sa ma credeti, nu mai pot.
voua va tin pumnii si va doresc sa aveti puterea sa mergeti mai departe, sa tineti in brate bb atat de mult dorit.
aveti toata admiratia mea pentru forta cu care treceti peste toate obstacolele, greutatile.....
eu m-am saturat pentru moment de analize, teste, griji.
va pup.
diana

mmc_nd spune:

ana_id, Iyoana, m-ati impresionat cu povestile voastra. Sa va dea Bunul Dumnezeu putere sa treceti peste toate si, cand sa considera EL ca este bine, un BB in brate!

Eu am reusit sa obtin un raspuns la telefonul dr.T, dar era Ramona. Mi-a zis sa vin maine dimineata la 7.30 la etajul II cu toate actele si sa-l caut pe dr.T sau pe unul din rezidenti. Ufff, cred ca incep sa am emotii...

Nicole31, iti tin pumnii maine, sa ne dai de veste ce-ai facut. Multumesc pentru detalii!

Alexela spune:

Corina,
bine ai venit printre noi!!!
Incep prin a-ti ura BAFTA!!! Si, de fapt, inainte de toate, iti dau un sfat, care desi poate sa para un cliseu, pentru mine este extrem de valoros: sa nu incetezi niciodata sa ai incredere in Dumnezeu!
Asaaa... Acum sa incep povestea mea...
Eram absolut convinsa ca nu avem nici o problema, si asta pentru ca amandoi suntem credinciosi si amandoi ne dorim foarte mult un copil... Buuunnn, am avut nunta in septembrie (a fost fffff frumos!!!), inainte mi-am facut toate analizele care m-ar fi asigurat ca voi putea dduce sarcina fara probleme. Adica toxoplasma, rubeola, citomegalovirus, hepatita, etc. In fine, dupa nunta am plecat in Maldive, in luna de miere, ffff frumos, relaxare totala, tot ce ne puteam dori. Deja ne gandeam cum o sa ii spunem bebitzului ca a fost conceput pe o insula din Oceanul Indian... Ok... Ne-am intors in tara, chiar in ziua aia mi-am facut test si, evident, a iesit o singura I... Am fost fff tristi amandoi, eram parca dezamagiti... Am zis, totusi, ca, din cauza emotiilor de la nunta, mi s-a dereglat CM si probabil ca nu am prins ovulatia in luna de miere... Luna urmatoare, CM mi-a intarziat cam 10 zile... Alte emotii, alta dezamgire cand am vazut o singura I pe test... Am continuat si de data asta fara sa ne punem intrebari, aand incredere ca, poate, nu a venit inca momentul... Luna urmatoare, adica in decembrie, mi-a venit din nou, de data asta oricum nu ne facusem sperante prea mari... Apoi, in ianuarie ... pauza totala!!! De-atunci am inceput sa ma ingrijorez, pt ca de obicei, chiar si cu cateva zile intarziere, totusi imi venea. Am fost si mi-am facut o BetaHCG, evident, a iesit o valoare f mica. Deci nu eram! Mi-am facut ecografie la Medicover (mi-era frica sa nu am, ca sora mea, ovare micropolichistice), acolo dr mi-a zis ca e totul perfect si ca, dupa cum vede ovarele, urmeaza sa imi vina in maxim o saptamana. A mai durat o luna pana mi-a venit!!! Asa mi-am dat seama ca ceva nu e, totusi, ok! Intre timp, dr la care mergeam, de la medicover, imi spunea sa nu-mi fac griji, ca sunt tanara, ca mai am timp, ca daca nu a trecut un an de cand incercam si fara rezultat, sigur nu e nici o problema... In fine, prostii din astea! Atunci mi-a zis sora mea (care merge si ea tot la Tutunaru) ca poate n-ar fi rau sa merg si cu sotul la o spermograma... Si ne-am dus!!! Si asa am aflat ca la el era o problema destul de mare... Mobilitate foarte redusa (10%), pe baza de stres. Iti dai seama... A fost un soc foarte mare pt amandoi, cu greu am reusit sa trecem peste, era o situatie nasoala... Ne-am hotarat sa mergem la Tutunaru. El ne-a recomandat sa mergem la un dr homeopat, am mers chiar a doua zi, i-a dat tratatemnt sotului, si acum, sambata, tb sa repetam spermograma... Sa ne tii pumnii!!!
Intre timp, pe mine m-a chemat la monitorizare pt ovulatie... Cand, ce sa vezi, vorba lui Tutunaru, ovarele mele sunt ca in Senatorul Melcilor... Adica nu fac nimic!!! Si la stadiul asta sunt acum!
Astept sa imi vina CM, pentru ca mi-a dat sa fac niste analize in Z2, dupa care merg din nou la monitorizare, si, in functie si de rezultatele analizelor, o sa vedem ce e de facut!!!
Cam asta e povestea mea, pe scurt... sau nu prea...
Eu te sfatuiesc sa mergi cat de repede poti la Tutunaru, este un medic extraordinar si eu imi pun toate sperantele in el, pt ca chiar cred ca o sa reusim pana la urma sa depasim etapa asta!!! Nu te baza pe medici care iti spun ca ESTI TANARA, MAI AI TIMP, pentru ca doar TU poti aprecia daca esti sau nu prea tanara ca sa ia copii. Du-te sa iti faci un set complet de analize (daca vrei, eu pot sa iti trimit maine o lista cu analizele pe care mi le-a recomandat mie, pt ca acum sunt la servici si nu am foaia la mine, si poti mergela IDS, pe Dorobanti sa le faci, pt ca Tutunaru lucreaza cu laboratorul asta), du-l si pe sot (sau prieten!!!) sa isi faca o spermograma (tot la IDS, miercurea sau sambata) si du-te la Tutunaru cu toate rezultatele o data. Oricum, dupa cum ai citit pe forum, el nu va fi in tara de pe 16 pe 24 sau 26 martie, asa ca nu cred ca il mai prinzi acum. Deci ai timp sa iti faci analizele, daca prinzi si Z2 din CM, cu atat mai bine!!!
In rest...
Roaga-te la Dumnezeu sa te ajute!
Si daca crezi in rugaciuni, iti mai dau un sfat. Cauta pe net acatistele Sfantului Parinte Stelian si al Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si fa-le timp de 40 de zile. Ori tu, ori sotul (sau prietenul!!!) si incearca sa mergi, cel putin o data in astea 40 de zile, la slujba Sfantului Maslu (miercurea, la ora 17). Eu asa fac, desi nu am reusit inca sa ajung la slujba. Si de maine, timp de 9 marti, o sa ma duc si la Biserica SF. Anton, sa ma rog sa ne ajute Dumnezeu!
In speranta ca te-am putut ajuta, daca mai pot sa te ajut cu ceva, imi poti scrie si pe mail (este trecut l aprofilul meu), sau, daca vrei si ai timp, ne putem chiar si intalni, poate chiar maine, daca vrei si tu sa mergi la Sfantul Anton. Astept un semn de la tine si sa dea Dumnezeu sa ti se implineasca acest vis suprem, visul de a fi mama!
Cu tot dragul, si pe tine si pe toate Tutunicile!!!

Alexela

Iyoana spune:

Off Diana, pana mai de curand credeam ca sunt cea mai nefericita femeie de pe pamant...M-am inselat! Durerea poate ajunge cote si mai mari! Imi pare nespus de rau de durerea voastra, nu vreau decat sa iti spun ca respect dorinta ta de a te opri si ca va doresc la amandoi sa treceti peste asta! off, nu prea am cuvinte...multa sanatate si putere, poate!
Iar de meritat...nu cred ca asta vrea Dumnezeu sa ne spuna, ca nu meritam, ci poate altceva...
poate trebuie sa ne mutam la forumul de adoptii, sunt atatia copii fara parinti...Nu stiu, poate ne intalnim acolo...

iyoana

KoraPop spune:

ana_id trebuie sa existe o explicatie pt tot ceea ce ti s-a intamplat,e greu de spus ceva acum...dar privestetotusi partea buna a lucrurilor si anume faptul ca tu poti ramane insarcinata...eu cred ca pe langa alte analize care ar trebui sa le faci ,un tratament adecvat de sustinere a sarcinii chiar cu spitalizare daca e nevoie in primele luni si repaus aproape total la pat ai reusi...dar acum stiu ca vrei sa te linistesti asa ca te si te asteptam oricand pe aici unde intotdeauna vei gasi o vorba buna, un sfat si un sprijin care oricat de infim ar parea poate totusi ar conta uneori...
Nicole31,mmc_nd fetelor va tin pumnii stransi la laparo,sa veniti cu cate un verdict cat mai bun!

Bun venit noilor fete si mult succes!

Kora

CARPE DIEM!

lucialu spune:

Si eu sunt dragelor alaturi de voi!!!Sa de-a Dumnezeu sa fie totul bine si sa va ia lacrimile de pe obraji cu un bb in brate!
Va pup si multe si stranse imbratisari!
Domne multam' ca este forumul asta si putem sa ne adunam pe aici!


nu mor caii cand vor cainii...

maria08 spune:

Iyoana, Diana: Nu sunt cuvinte.....stiu ca va este foarte greu.....dar mai stiu ca sunteti puternice si veti lupta in continuare.....iar Bunul Dumnezeu va va rasplati suferinta. Va imbratisez! Suntem alaturi de voi!
Kora: Bafta pentru marea intalnire!
Va pup!