nu vorbeste la 3 ani,ce sa fac cu el?
Raspunsuri - Pagina 8
flaviutza spune:
ei, nu e sugestiva treaba cu cercurile. 70% trebuie sa faca ,pt ca unele capacitati apar mai devreme, altele mai tarziu. uite la noi prima poezie a aparut la 2,9-10 luni. dar nu are relevanta,atat timp cat restul ii ok.
iti spun si tie acelasi lucru: imitarea verbala, adica tu spui "a-pa" si el repeta trebuia sa fi aparut deja. e o etapa precursoare a limbajului spontan(vede apa si exclama: apa!). abilitatea asta apare undeva intre 12-18 luni. interesul si posibilitatea de a repeta la cerere un cuvant simplu de doua silabe.
uite, baietelul lui Belle vue, care prefera sa mai stea putin la nivelul de cuvant-fraza. bag mana in foc ca e in stare sa repete un cuvant de doua silabe la cerere, in cel putin 40% din cazuri. asa e Belle vue??
daca a ajuns la doi ani si nu e in stare sa repete la comanda doua silabe in macar 40% din cereri, atunci e de studiat. repet, la doi ani, nu la trei!
or fi cazuri de copii care nu imita verbal un cuvant simplu de doua silabe la doi ani, dar sunt atat de rare incat nici macar nu intra la socoteala. majoritatea acestor copii din pacate si la 3 ani se afla in aceeasi oala.
alta e situatia celor care ,din diverse motive(mediu bilingv, fiecare cu ritmul sau, etc) raman la stadiul de cuvinte fraza(cuvinte cu inteles de propozitie, de exemplu un "MAMA!!" poate insemna , in functie de context, -mami ia-ma in brate
-mami mi-e frica de catel etc
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
belle_vue spune:
E tare rau, kiwwy, ca n-ai sustinere si ajutor din partea sotului. Asta sigur ca ingreuneaza lucrurile, mai ales cand e vorba de ceva atat de serios ca problema pe care o dezbatem. Faptul ca admiti dificultatile cu care se confrunta fiul tau si incerci sa-l ajuti nu inseamna ca-l desconsideri, dimpotriva. Asta unii oameni n-o inteleg. Sigur ca trebuie sa ai incredintarea ca puiul tau e cel mai cel dintre toti, si cred ca toti parintii o au intr-un fel sau altul -- dar asta nu inseamna sa ignori situatiile si contextele in care copilul are nevoie de ajutor.
Nu cred ca matusa sotului tau a vorbit la 5 ani si apoi n-a avut nici un fel de probleme -- fiindca pana la 5 ani se fixeaza regulile sintaxei, multi copii scriu si citesc deja la varsta aia (in UK si intreg spatiul Commonwealth scoala incepe la 5 ani!) asa ca daca un copil nu vorbeste pana atunci e clar o cauza neurologica sau neuro-motorie etc si de foarte multe ori intarzierea nu va putea fi recuperata total.
Flaviutza, Alexia e cu 6 luni mai mare decat Theodor -- ea cand si-a dat drumul la vorba? Theodor a vorbit pe o pasareasca foarte complicata devreme (la 8-9 luni), credeam ca o sa vorbeasca rapid -- dar noi am locuit in Franta pana la 15 luni ale lui, unde a auzit deci o a treia limba. N-a vorbit altceva decat pasareasca pana pe la 2 ani, cand a zis "nu" si a inceput sa denumeasca organele fetei (in engleza, ca e mai usor) si apoi a asimilat si alte cuvinte. Are spirit de observatie si de imitatie dezvoltat si incearca de multe ori sa repete cuvintele pe care i le spunem -- dar de cele mai multe ori le spune gresit, chiar cuvinte simple. Ma gandesc ca aici e de vina si problema de auz, fiindca confunda "c" si "g", "b" si "p" etc.
Oricu, ultimele postari ale Flaviutzei suna incurajator pt noi si chiar am nevoie de un pic de incurajare zilele astea.. Asa ca un mare multumesc!
flaviutza spune:
Belle vue, exact asa si ALEXIA. a gangurit devreme, a ras in hohote la 2 luni, a inceput silabe simple gen tatataa, mamamama fara adresa la 5 luni. la 10 luni primul cuvant cu adresa "cuciii" la cutu(catel) cand vedea vreunul. in rest, o pasareasca interminabila, de la 8 luni incoace. cu mimica,gesturi complexe,intonatie..ce mai, ziceai ca vorbeste o alta limba inteleasa numai de ea.
la doi ani cred ca avea in repertoriu foarte multe cuvinte, insa numai cuvant fraza, la fel, in schimb stia sa denumesca aproape orice,spus stalcit rau. de exemplu "cafofel, tecada(telecomanda)". daca incerca propozitii ii iesea numai pasareasca. propozitii simple , doua cuvinte pe la doi ani si 3 luni, o "rupere" brusca la 2,5 ani si vorbit cat sa spun "gata, i-a cam prins din urma pe restul " la doi ani si noua luni.
eu am pornit cu imitarea verbala . la inceput sunetele, apoi cuvinte bisilabice, apoi cuvinte, apoi cuvinte mai complicate. dupa, sa repete doua cuvinte dupa mine. apoi o propozitie simpla.
la noi in afara de n-are nik, esti nebuna, unu singur ne-a zis ...hmm..poate..o usoara alalie verbala. asta pt ca i-am demonstrat ca stie multe cantecele, poezii, dar nu le poate reda decat daca spui tu si te opresti brusc. atunci continua ea dou-trei cuvinte si iar trebuia sa-i spui tu.
in schimb, memorie f buna, mai ales vizuala, motricitate fina si grosiera f dezvoltata, intelegere f dezvoltata si un vocabular complex ca volum de cuvinte, dar "nelegat" la vremea aia. acusi a prins restul grupului din urma si pot sa spun ca vad destul de rar copii care vorbesc mai bine ca ea, dar acusi pot fi si cu miile, ca nu mai mai intereseaza comparatia(nici inainte nu ma interesa comparatia propriu zisa,decat ma speria oleaca)
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
flaviutza spune:
aaa, si acusi mai recita pe pasareasca, mai tine monologuri interminabile pe pasareasca in fata oglinzii, da din maini , face grimase, etc...dar mai rar, si ce-i drept daca o intreb ceva se opreste si-mi raspunde in ...romana!
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
eliza_p spune:
quote:
Originally posted by kiwwy
Eu nu mai inteleg nimic,sotul meu m-a jignit profund azi...cand i-am spus ca ar fi cazul sa il vada ai alti medici pe fiul nostru,ca nu este normal ,la varsta de 3 ani sa nu isi doreasca sa imite ,sa spuna ceva....in final ne-am certat foarte urat,s-au spus cuvinte foarte dureroase...a zis"ce fel de mama esti tu cand il faci pe fiul tau autist,sau cu elemente de autiusm?"i-am spus ca ar trebui sa ii faca testul portage,sau sa se mai documenteze putin, sa citeasca si ce spun oamenii de stiinta,sau cei care au dovezi,in schimb el imi spunea de matusa lui ca a vorbit la 5 ani,ca este in prezent medic, si este ceva ereditar.Am incercat sa ii spun ca eu vreau sa imi ajut copilul,indiferent cum este,daca este,prefer sa fac ceva constructiv,ca asemenea atitudine nu este posibila,la varsta lui.
Nu mi se pare normal ca un tata sa ii spuna fiului mic,zi de zi "bate-l pe fratele tau,trage-i una"-nici macar in joaca.
Cred sincer ca toata vina apartine sotului meu,care il lasa sa faca ce vrea pe cel mic,absolut ce vrea,de la mazgalit intregii pereti,pana la aruncat de pe balcon cu obiecte.
Cel mic obtine de la el tot,nemaiputandu-i oferi sansa sa se exprime,sa spuna ceva...
Am sa mai scriu,dupa ce fac testul.
cezara
Imi pare rau sa-ti spun, dar sotul tau are perfecta dreptate. Si daca ai de gand sa continui tot asa, ai sa-ti alienezi familia in scurta vreme. Esti frustrata si-ti reversi frustrarea asupra lor. Chiar nu observi? Spui ca faci psihologie...
Pana una alta, vad ca te enerveaza sotul ca-l vezi prea calm. Nu mai provoca astfel de discutii, ca cea de mai sus. gandeste-te cum ii pica copilului sa va auda certandu-va astfel din cauza lui si abtina-te.
eliza_p spune:
quote:
Originally posted by kiwwy
Sa stiti ca am incercat si varianta cealalta:sa nu ii dau nimic,sa nu reactionez la nimic din ce imi arata,dar rezultatul a fost pe masura:plangea ca nu il bag in seama,apoi se izola intr-un colt singur si se juca.Nici vorba sa il determin sa spuna ceva.
Daca de exemplu sunt in bucatarie,si vine la mine,imi arata sticla de apa,si pune degetul pe ea,in sens sa ii dau sa bea,iar eu il intreb"vrei apa ingeras?,spune:ma-ma vreau apa,a-pa!"repet de cateva ori,iar el se enerveaza,daca nu ii dau la timp ce vrea,nici nu mai vrea apa,se duce de acolo,tranteste usa,si nu mai vrea sa bea,nu mai vrea nimic.Acest comportament ma enerveaza,el ,daca nu obtine ce vrea in timp,se crizeaza si nu mai vrea acel lucru.
cezara
Copilul nu se enerveaza pentru ca nu-i dai la timp ce vrea ci pentru ca-i ceri sa vorbeasca! Insistentele astea nu rezolva nimic, dimpotriva, duc numai la frustrare, dupa cate bine vezi. Daca nu ma crezi, cand mai cere apa aratandu-ti cana roaga-l sa te astepte putin sa te speli pe maini inainte si ai sa vezi ca daca nu-i ceri sa vorbeasca va avea rabdare.
Eu iti garantez ca gresesti enorm cu comportamentul tau. Arata-i afactiune si intelegere si mai asteapta putin, vorbeste-i cat mai mult, citeste-i povesti, explica-i diverse lucruri fara sa-i mai ceri direct sa pronunte un cuvant sau altul. Ai putea sa-l inveti alfabetul spre exemplu, chiar sa si scrie; de ce nu? Insista pe ceva ce poate face si nu-i mai "scoate ochii" cu orice prilej pentru ca nu vorbeste inca! Si acorda macar un pic de credit si medicilor care l-au consultat pe micut si celor care au mai avut in familie astfel de cazuri ca sa te mai linistesti un pic.
columbiana spune:
quote:
Originally posted by eliza_pquote:
Originally posted by kiwwy
Eu nu mai inteleg nimic,sotul meu m-a jignit profund azi...cand i-am spus ca ar fi cazul sa il vada ai alti medici pe fiul nostru,ca nu este normal ,la varsta de 3 ani sa nu isi doreasca sa imite ,sa spuna ceva....in final ne-am certat foarte urat,s-au spus cuvinte foarte dureroase...a zis"ce fel de mama esti tu cand il faci pe fiul tau autist,sau cu elemente de autiusm?"i-am spus ca ar trebui sa ii faca testul portage,sau sa se mai documenteze putin, sa citeasca si ce spun oamenii de stiinta,sau cei care au dovezi,in schimb el imi spunea de matusa lui ca a vorbit la 5 ani,ca este in prezent medic, si este ceva ereditar.Am incercat sa ii spun ca eu vreau sa imi ajut copilul,indiferent cum este,daca este,prefer sa fac ceva constructiv,ca asemenea atitudine nu este posibila,la varsta lui.
Nu mi se pare normal ca un tata sa ii spuna fiului mic,zi de zi "bate-l pe fratele tau,trage-i una"-nici macar in joaca.
Cred sincer ca toata vina apartine sotului meu,care il lasa sa faca ce vrea pe cel mic,absolut ce vrea,de la mazgalit intregii pereti,pana la aruncat de pe balcon cu obiecte.
Cel mic obtine de la el tot,nemaiputandu-i oferi sansa sa se exprime,sa spuna ceva...
Am sa mai scriu,dupa ce fac testul.
cezara
Imi pare rau sa-ti spun, dar sotul tau are perfecta dreptate. Si daca ai de gand sa continui tot asa, ai sa-ti alienezi familia in scurta vreme. Esti frustrata si-ti reversi frustrarea asupra lor. Chiar nu observi? Spui ca faci psihologie...
Pana una alta, vad ca te enerveaza sotul ca-l vezi prea calm. Nu mai provoca astfel de discutii, ca cea de mai sus. gandeste-te cum ii pica copilului sa va auda certandu-va astfel din cauza lui si abtina-te.
cind are dreptate, cind o descurajeaza sa caute cauzele intirzierii de vorbire? geez
; e atit greu de inteles oare ca vorbirea intirziata (dupa 3,5-4 ani) este un semn clar a unei disfunctionalitati, a unei tulburari de dezvoltare?
eu datorita unor sfaturi ca cele de mai sus si a incompetentei din medicina romaneasca am pierdut timp pretios in recuperarea copilului.
copilul poate intr-adevar sa nu aiba nimic, dar nu e mai bine sa incercam sa aflam, sa avem niste garantii competente in privinta asta?
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by eliza_pquote:
Originally posted by kiwwy
Eu nu mai inteleg nimic,sotul meu m-a jignit profund azi...cand i-am spus ca ar fi cazul sa il vada ai alti medici pe fiul nostru,ca nu este normal ,la varsta de 3 ani sa nu isi doreasca sa imite ,sa spuna ceva....in final ne-am certat foarte urat,s-au spus cuvinte foarte dureroase...a zis"ce fel de mama esti tu cand il faci pe fiul tau autist,sau cu elemente de autiusm?"i-am spus ca ar trebui sa ii faca testul portage,sau sa se mai documenteze putin, sa citeasca si ce spun oamenii de stiinta,sau cei care au dovezi,in schimb el imi spunea de matusa lui ca a vorbit la 5 ani,ca este in prezent medic, si este ceva ereditar.Am incercat sa ii spun ca eu vreau sa imi ajut copilul,indiferent cum este,daca este,prefer sa fac ceva constructiv,ca asemenea atitudine nu este posibila,la varsta lui.
Nu mi se pare normal ca un tata sa ii spuna fiului mic,zi de zi "bate-l pe fratele tau,trage-i una"-nici macar in joaca.
Cred sincer ca toata vina apartine sotului meu,care il lasa sa faca ce vrea pe cel mic,absolut ce vrea,de la mazgalit intregii pereti,pana la aruncat de pe balcon cu obiecte.
Cel mic obtine de la el tot,nemaiputandu-i oferi sansa sa se exprime,sa spuna ceva...
Am sa mai scriu,dupa ce fac testul.
cezara
Imi pare rau sa-ti spun, dar sotul tau are perfecta dreptate. Si daca ai de gand sa continui tot asa, ai sa-ti alienezi familia in scurta vreme. Esti frustrata si-ti reversi frustrarea asupra lor. Chiar nu observi? Spui ca faci psihologie...
Pana una alta, vad ca te enerveaza sotul ca-l vezi prea calm. Nu mai provoca astfel de discutii, ca cea de mai sus. gandeste-te cum ii pica copilului sa va auda certandu-va astfel din cauza lui si abtina-te.
Eliza, unde are dreptate sotul? cand ii spune celui mic "bate-l pe cel mare?" cand spune "ce mama ii aia care isi banuie copilul de autism?" fa-ma pls sa inteleg.
doi: tie ti se pare NORMAL ca la 3 ani copilul sa nu spuna nici macar APA , sa nu imite verbal cuvinte bisilabice mama,tati,papa ?
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
flaviutza spune:
Eliza uite cum sta treaba . tu ai mai spus undeva ,tin eu minte parascovenii de genul copilul de 6 luni duce la gura de plictiseala si trebuie olecuta pedepsit , si arunca pe jos de 10 ori jucaria cu scopul de a fi ridicata de mama si inapoiata tot din plictiseala si iarasi trebuie oleaca pus la punct.
ia sa ne spuna ANA STROE cum e cu jocul asta reciproc .( copilul arunca jucaria, stie si asteapta sa o ridice mami pt a o arunca din nou) si cat de mult se bucura un parinte atunci cand copilul autist ajunge la aceasta performanta, dupa ore si ore de munca.....
Sa ma scuzi , Eliza_p dar NU sti ce e ala autism, ce e aia intarziere pervaziva de dezvoltare, cand exista suspiciunea unei probleme de acest gen daca ti se pare normal sa nu imite verbal la 3 ani, asa ca...ai auzit tu de Blaga si copilul lu'vecina.
nici eu nu sunt , nici pe departe specialist in asa ceva. dar faptul ca am citit mult pe tema, si cred (cu lipsa crasa de modestie, shame on me) ca se vede ca am citit, pot sa discut cu fetele. nu stiu cat ajuta umila mea parere, dar sigur nu strica si informatiile date nu sunt eronate.
eu nu incerc sa va nelinistesc, fetele..dar ,dupa ce am bagat la cap atata informatie, nu pot sa stau si sa va zic "stati calme".
din contra...peste tot m-am lovit de informatia "daca as fi inceput la primul semn ca ceva nu e ok..." .uite, Ana poate confirma, probabil e mai citita, mai experimentata in domeniu. de fapt a spus asta cu cateva randuri mai sus...
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
columbiana spune:
flaviuta, 
pentru tine si toti parintii luptatori.
stiu ca e greu, uneori imposibil de acceptat pentru parinti, mai ales pentru barbati (ce tatic nu se viseaza jucind fotbal, sporovaind, etc cu baiatul lui) un copil cu deficientze; exista o succesiune a fazelor prin care trece parintele, prima e negarea; ne spunem noua insine @ ei lasa, al meu nu are de fapt simptomele, daca x are copilul bolnav isi imagineaza ca toti sunt asa, dar al meu nu e...@ si putem avea dreptate...dar in acelasi timp exista varianta sa nu....
in Romania se stie putin despre autism; imaginea autistului este a copilului izolat in lumea lui, ciudat, incapabil sa interactioneze si sa vorbeasca.
despre fiul meu am mai scris aici pe forum; a inceput sa vorbeasca pe la patru ani, cu ajutorul terapiei ABA, a ortofonistului si al nostru(pe la doi ani spunea apa, tata, apoi s-a oprit...n-a mai spus nimic); in Romania toti ma asigurau ca e inteligent; este! dar asta n-a exclus tulburarile autistice de dezvoltare;
are sapte ani acusi, e in clasa normala, se joaca, invata bine, ii place matematica, vorbeste romana, franceza si ceva engleza; intr-o saptamina de vacanta in Dominicana a prins din zbor, de la personal si din desene animate vreo 10 cuvinte in spaniola, nu le-a uitat nici acum;
are o memorie fenomenala; acum e in Romania: ajuns la ai mei a povestit cu lux de detalii drumul, dupa o vizita de o zi la ferma parintilor mei stia numarul animalelor (cite oi, cite vite, citi porci, cite giste, etc), ce culori...
dar
nu intreaba niciodata de ce murim, de ce crestem, de ce e noapte dupa zi, etc....pentru el lumea se rezuma la lucruri concrete, palpabile, matematice, memorabile; asta il face diferit; si rigiditatea, lipsa ipocriziei, a adaptabilitatii sociale....
a primit acasa de la o prietena buna o jucarie; sotul imi spunea ca i-a explicat prietenei mele, calm si senin, ca el si-ar fi dorit mai mult alta (care era pe ambalaj), de alta culoare, etc; apoi i-a spus sa plece, de ce mai statea daca l-a vazut deja si au facut schimbul de cadouri 
; aici ignoranta traduce drept rasfat reactia copilului; de fapt autismul, lipsa intelegerii jocurilor sociale e cauza.
asta e una din formele autismului;
citeam mai sus despre x ca e medic, chiar ca n=a vorbit decit tirziu; nu exista nici o legatura; medicina in final e o profesie care are a face cu capacitatile intelectuale; intirzierea vorbirii atinge mai degraba inteligenta emotionala, pe care din pacate societatea din Romania n-o ia in considerare;
se tot da exemplul geniilor: blaga, einstein; ca parinte, eu mi-am dorit mereu un copil normal si fericit...si niciodata un geniu. oi fi eu defecta...