nu vorbeste la 3 ani,ce sa fac cu el?

kiwwy spune:

Raspuns:daca ii cer ceva imi aduce,din camera cealalta,ii spun si raftul,de exemplu,si tot imi aduce ce ii cer,dar chestia cu repetatul....nu vrea sa repete absolut nimic ,dar nimic..
Daca este vorba de autism,de ce nu au spus medicii nimic?De ce m-au asigurat ca totul e ok.?sunt incompetenti,sau eu ma speriu degeaba?
Nu mai inteleg nimic,parca traiesc intr-un vis urat....in ultimul timp nimic nu ma mai bucura ca mama....copilul leu are febra iar,dupa o saptamana de antibiotice....Totul este aiurea,atatea probleme incat nu mai rezist.
De 3 ani de zile nu lucrez...stau cu el,dar nu vad nici un progres,si mi-e frica,el se imbolnaveste foarte repede....cine va avea grija de el atunci cand ma voi hotari sa lucrez?
la cine sa mai apelez oameni buni,la ce specialisti? aici in tara asta sunt doar incompetenti?nu pot diagnostica un copil,daca are probleme?

Iertati-ma dar am ajuns la disperare

eliza_p spune:

Eu cunosc 3 cazuri de copiii care au inceput sa vorbeasca dupa 4 ani si toti au recuperat rapid. Iar cand au intrat la scoala vorbeau exact ca si ceailalti copii, si asta fara ajutorul vreunui logoped. Deci eu te-as sfatui sa nu disperi pentru ca nu-i cazul.
Ce conteaza la ce varsta incepe sa vorbeasca? Crezi ca-si va trece in cv realizarea asta? atata vreme cat vezi ca ai un copil normal (doar te-au asigurat medicii), care interactioneaza normal cu ceilalti copii(ai vazut cu ochii tai), nu-ti mai fa atatea griji.
Mai mult, am impresia ca acesti copii, cu cat insisti mai mult pe langa ei sa repete un cuvant, cu atat refuza mai categoric sa-l rosteasca stiind ca nu-l spun bine.
Cel mai bun lucru pe care-l ai de facut acum este sa-i dai pace baietelui macar o perioada. Relaxati-va si comportati-va cu el de parca nu ati observa ca stalceste putinele cuvinte pe care are curajul sa le spuna. si veti vedea cum, incetul cu incetul, isi va da drumul...

ainia spune:

Baietelul meu cel mare, Andrei, cand avea un an zicea "papa", "pa" si "pa-pa"(la revedere). Noi ne bucuram ca zice, ne gandeam ca va vorbi repede...Si s-a oprit...La 2 ani jumatate in afara de aceste cuvinte mai zicea extrem de putine (mami, tati, pipi).Nu eram atat de stresata de problema vorbirii cat eram de grijile pe care altii (si se gasesc, slava Domnului) si le faceau, gen: "Vai, nu vorbeste pana la varsta asta? Du-te cu el la logoped! Du-te cu el la un psihiatru! Ceva nu e in regula! Copilul are o problema!" Din cauza lor devenisem disperata, doream ca Andrei sa inceapa sa vorbeasca sa taca din gura oamenii astia binevoitori!!!El se ducea la cresa de la 1 an jumatate, era in colectiv, insa nu vorbea...Pampersi nu mai purta de la 1 an si un pic, de mancat manca singurel, doar vorbitul era o problema.La cresa a fost si tot timpul bolnav, de, primul an in colectivitate...La un moment dat, cam prin luna februarie eram, a facut amigdalita cu puroi si am facut in luna aia vreo 50 de injectii cu antibiotic pentru ca nu ii mai trecea...si nu l-am mai dus la camin.In schimb, vreo 2 luni mai tarziu am fost 3 saptamani la Slanic-Prahova si am facut tratament cu aerosoli si cu ultraviolete in gatut. Ce vreau sa spun e ca acoloera foarte cuminte, manca singur la restaurant, isi punea singur mascuta de la aparatul cu aerosoli, se intindea pe pat si deschidea singur gurita cand faceam ultraviolete( si avea 2 ani si 4 luni), intelegea tot, insa nu vorbea. Cred ca o cauza ar fi putut fi si faptul ca el mereu era bolnav...Tratamentul de la Slanic i-a facut superbine , asa incat in toamna cand s-a dus de data asta la camin, nu la cresa, nu mi s-a mai imbolnavit si d-abia acolo si-a dat drumul la vorba( cam de la 3-3ani jumatate in colo vizibil) , incet-incet. Am avut probleme cu anumite sunete pe care nu le putea pronunta - f, v, l si bine-nteles r- insa cu timplul le-a invatat. Acum are 6 ani, merge la logoped in cadrul gradinitei de la 4 ani si a facut mari progrese.Acum ii punem sa mai taca pentru ca vorbeste continuu. Se observa ca a vorbit mai tarziu, pentru ca vorbeste un pic mai rar( probabil ca sa se auda cum pronunta), insa e perfect dezvoltat din punct de vedere intelectual si, cum ai spus si tu despre copilul tau , are o memorie vizuala foarte bine dezvoltata.
E foarte bine ca vrei sa il duci la gradinita - copiii invata multe lucruri tot de la copiii.E foarte bun si logopedul, insa la varsta asta nu stiu cat de multe poate face...O sa ramai surprinsa sa vezi cate progrese va face datorita copiilor!
Iti doresc numai bine si multa rabdare si putere!


Lavinia
pozele mele Andrei (25.01.2001) Tea si Rares (12.07.2006)
franturi din viata

flaviutza spune:

quote:

---

Originally posted by eliza_p

Eu cunosc 3 cazuri de copiii care au inceput sa vorbeasca dupa 4 ani si toti au recuperat rapid. Iar cand au intrat la scoala vorbeau exact ca si ceailalti copii, si asta fara ajutorul vreunui logoped. Deci eu te-as sfatui sa nu disperi pentru ca nu-i cazul.
Ce conteaza la ce varsta incepe sa vorbeasca? Crezi ca-si va trece in cv realizarea asta? atata vreme cat vezi ca ai un copil normal (doar te-au asigurat medicii), care interactioneaza normal cu ceilalti copii(ai vazut cu ochii tai), nu-ti mai fa atatea griji.
Mai mult, am impresia ca acesti copii, cu cat insisti mai mult pe langa ei sa repete un cuvant, cu atat refuza mai categoric sa-l rosteasca stiind ca nu-l spun bine.
Cel mai bun lucru pe care-l ai de facut acum este sa-i dai pace baietelui macar o perioada. Relaxati-va si comportati-va cu el de parca nu ati observa ca stalceste putinele cuvinte pe care are curajul sa le spuna. si veti vedea cum, incetul cu incetul, isi va da drumul...

---

Eliza_p, cazurile de care vorbesti tu, probabil sunt copii care spuneau cuvinte separate, gen cuvant-fraza. si-au " dat drumul" dupa 4 ani ,adica au inceput sa vorbeasca fluent,nu???

sau spui ca n-au scos nici un cuvant nici macar mama papa pana la 4 ani si au vorbit brusc?? ca mie mi-e greu sa cred, desi probabil ca se poate intampla, dar aia sunt exceptii de exceptii...

ca regula, la 3 ani trebuie sa vorbeasca ceva...minim. normal e sa vorbeasca binisor, pocit, fara reguli gramaticale prea bine respectate. de fapt, si mamicile pot sa confirme, la 3 ani, mai ales cei ce vorbesc o singura limba , deja vorbesc bine.

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

flaviutza spune:

quote:

---

Originally posted by kiwwy

Raspuns:daca ii cer ceva imi aduce,din camera cealalta,ii spun si raftul,de exemplu,si tot imi aduce ce ii cer,dar chestia cu repetatul....nu vrea sa repete absolut nimic ,dar nimic..
Daca este vorba de autism,de ce nu au spus medicii nimic?De ce m-au asigurat ca totul e ok.?sunt incompetenti,sau eu ma speriu degeaba?
Nu mai inteleg nimic,parca traiesc intr-un vis urat....in ultimul timp nimic nu ma mai bucura ca mama....copilul leu are febra iar,dupa o saptamana de antibiotice....Totul este aiurea,atatea probleme incat nu mai rezist.
De 3 ani de zile nu lucrez...stau cu el,dar nu vad nici un progres,si mi-e frica,el se imbolnaveste foarte repede....cine va avea grija de el atunci cand ma voi hotari sa lucrez?
la cine sa mai apelez oameni buni,la ce specialisti? aici in tara asta sunt doar incompetenti?nu pot diagnostica un copil,daca are probleme?

Iertati-ma dar am ajuns la disperare



cezara

---

Cezara, daca bebe intelege si coopereaza, mai mult ca sigur ca si comunica prin gesturi,expresii corporale, io zic ca te stresezi degeaba!!

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Gabi_K spune:

Kiwwy, la ce fel de centru mergeti voi?
Oricum ce ai povestit despre gradinita, mi s-a parut o.k., eu cred ca baietelul tau e pur si simplu un copil care n-are chef sa vorbeasca:)
Voi in ce zona locuiti? Noi mai iesim in parcuri in Rogerius, poate ne intersectam:)

Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

belle_vue spune:

Noi avem probleme similare, Theodor are 2 ani si 4 luni si foloseste circa 30 de cuvinte, majoritatea pronuntate prost. E insa bilingv si intelege comenzi in ambele limbi, iar cuvintele pe care le foloseste sunt deasemenea in ambele limbi (de regula, il alege pe cel mai usor de spus: de ex zice eye, ear -- in loc de ochi, ureche, dar mana in loc de hand). Merge la gradi de 3 luni si acolo a mai invatat cateva cuvinte noi. E un copil foarte sociabil si in afara de cazurile in care nu are el chef (si ne arata prin lombaj corporal chestia asta), e atent la ce-i spunem. Se imbraca singur (sosete, pantaloni, tricou), mananca singur in mare masura, se spala singur pe dinti, pe fata, pe maini, pe corp (partea din fata). Dar nu vorbeste, sau foarte putin comparativ cu alti copii de varsta lui.

I-am facut un test de auz recent (mi s-a parut, desi aparent aude bine, dar nu pare sa distinga intre consoanele b si p plus ca a inceput sa fie cam zgomotos in ultima vreme. Si se pare ca nu aude bine cu urechea medie. In schimb urechea interna e ok. Testul trebuie repetat, dar presupunerea facuta a fost ca are "glue ear", care nu stiu cum se traduce in romana, dar inseamna un lichid in urechea medie, care trebuie drenat. Pt asta, se face o eperatie prin care se pun niste drene mici de tot din silicon, care cad de la sine in circa un an cand copilul creste. Multi copii au mici probleme de auz la un moment dat in decursul primilor 7-10 ani, unele se rezolva de la sine altele nu, dar cu cat sunt luate in considerare mai repede cu atat e mai bine pt ei. Eu sper ca in cazul nostru asta sa fie toata problema....

kiwwy spune:

M-am gandit ca ar fi problema cu urechea interna,dar el aude bine,chiar cand stau cu spatele la el,si ii vorbesc la distanta,ii vorbesc soptit,iar daca e ceva amuzant rade,daca ii pun o intrebare raspunde cu "da "sau da din cap in semn de "nu"daca nu il avantajeaza intrebarea.
Eu nu mai stiu ce sa cred,am si eu aici cativa vecini,care m-au asigurat ca au vorbit tarziu,dupa 3 ani,ca parintii lor i-au dus la tot felul de medici,dar pe mine asta nu ma linisteste....cand e vorba de copilul tau,nu stii ce sa mai crezi.
Va spun sincer,el nu vorbeste chiar nimic,nu spune mama vreau aia,imi arata,ma trage de maneca,ma duce unde doreste el,daca ii cer ceva,imi da,dar nu vrea sa spuna nimic.

In ce consta testul de auz?Mie mi-a spus cineva ca daca are polipi,s-ar putea sa nu poate vorbi,nu stiu ce fel de legatura exista,dar asa am auzit,voi stiti ceva despre asta?

Gabi,eu merg la un centru de recuperare cu el,in spatele stadionului ,pe Traian Lalescu,este gratuit,eu am ales sa il duc pe fiul meu acolo pentru ca mi-am prelungit inca un an de sedere acasa cu copilul,bineinteles ca am avut motive,nu vorbea,si avea degetele in plus.L-am dus acolo pt.ca am considerat ca e bine pt. socializarea lui,ca mai cunoaste copii,dar cei din centru nu lucreaza cu copiii din case cu cei din familie.Asa ca tot singur este si acolo.Sincera sa fiu,fetele sunt foarte amabile,dar nu vad absolut nici un progres din partea fiului meu.
Noi stam in centrul orasului,langa tribunal,dar daca vrei si ai timp ne putem intalni o data,ca mama mea sta in Rogerius(langa Profi)
Numai sa se vindece fiul meu ca este bolnav,racit chiar de ieri.
Voi imi recomandati un medic neuropsihiatru?cum se obtine o sedinta la el?prin medicul de familie?stie cineva?

Cristina_C spune:

kiwwi, sunt unele semne care iti arata ca polipii sunt inflamati: respira mai mult pe gura decat pe nas, noaptea sforaie in somn.

Lichidul acela din ureche ramane dupa o otita medie - otita medie seroasa. Uneori se reabsoarbe singur, alteori e nevoie de interventia descrisa de belle_view. Uneori la aceasta operatie de urechi sunt extrasi si polipii. Polipii foarte mari impiedica aerisirea urechii si lichidul acela persista acolo, ceea ce duce in timp la diminuarea auzului. Daca asta se intampla in primii ani ai copilului,e afectata si vorbirea tocmai pentru ca nu aude bine ce i se spune.
Poti merge si la ORL ca se elimini posibilitatea asta. Ceri o audiograma, de fapt spui ca vrei sa i se verifice auzul si o sa aleaga ei testele potrivite.



Cristina

BEST OF ROBERT
Cresc...

belle_vue spune:

Testul de auz pe care l-am facut aici a constat in verificarea auzului unor seturi de sunete, cu diferite frecvente si la diferite intensitati. Sunetele erau asociate cu aparitia unor jucarii -- copilul sta in mijlocul camerei la o masuta fata in fata cu un asistent care vorbeste cu el, ii capteaza atentia cu diverse joculete si obiecte simpatice, iar pe lateral sunt niste cutii cu jucarii mai mari care fac diverse chestii amuzante. Atunci cand se aude sunetul respectiv, se aprinde lumina in cate o cutie laterala si apar (corespunzator diverselor sunete) un catel, o mainuta, un raton (asta in cazul clinicii la care am fost noi). Copilului i se indica o data sau de doua ori aparitia jucariei (care e simultana cu sunetul), iar apoi se asteapta din partea lui ca atunci cand se aude sunetul respectiv sa se intoarca spre jucarie -- fiind bineinteles laudat atunci cand o face (deci asociere imagine-sunet si apoi incurajare a perceperii asocierii).

De asemenea, se fixeaza un fel de casca de walkman pe cap, mai exact in spatele urechii, care verifica reactia urechii interne la acelasi set de sunete.

Cu un aparat special (cam ca un telefon mobil mai mare) se masoara si lergimea canalului auditiv (dar la Theodor n-a fost posibil fiindca avea ceara in urechi si ne-au recomandat sa-i punem cate o picatura de ulei de masline de 2-3 ori /sapt).

Theodor a auzit pana la o anume intensitate a sunetelor, dar apoi nu le-a mai perceput cu organul auditiv extern/mediu, insa cel intern le-a detectat pe toate. Era insa racit, cu nasul infundat, asa ca au spus ca e nevoie sa repete testul pt a se asigura de stabilitatea rezultatelor. El raceste des, ce-i drept. N-a avut niciodata otita sau alte probleme cu urechea, dar tot canalul nas-gat-urechi e in legatura si infectii in nas si in gat a tot avut...

Si despre Theodor ziceam ca aude bine, aude si vorbitul in soapta si sunetele la distanta (se uita dupa avioane etc) -- dar uite ca in realitate nu e chiar asa. Eu ma bucur ca nu e afectata urechea interna, fiindca cea medie/externa se poate corecta relativ usor.

Nu stiu care e legatura intre polipi si vorbire, stiu insa ca nu prea se mai recomanda operatiile de polipi, fiindca se refac oricum, si oricum dispar de la sine o data cu inaintarea in varsta...

Pot sa-ti recomand o carte despre asta, e o lucrare americana si o buna parte din ea se refera la pasii care sunt de urmat in cadrul sistemului de sanatate american pt a obtine ajutor in situatiile in care intarzierea vorbirii la copii e patologica. Cartea se numeste "The Late Talker: What to Do If Your Child Isn't Talking Yet" si e scrisa de Marilyn C. Agin, Lisa F. Geng si Malcolm Nicholl. O poti comanda pe Amazon -- stiu ca e destul de scump din Romania, cu taxele de expeditie, dar e o posibilitate. O alta varianta ar fi un articol care rezuma o parte din argumentele cartii, la adresa de web (pui www in fata):

contemporarypediatrics.com/contpeds/article/articleDetail.jsp?id=132720

Sper sa-ti fie de folos.

Si eu sunt destul de frustrata, uneori de-a dreptul disperata de dificultatile de comunicare cu fiu-meu, de faptul ca nu ne poate transmite mai nimic din experienta lumii pe care o face la varsta la care totul e nou si interesant, de faptul ca nu pot sa-i transmit prea multe din ceea ce gandesc si simt pentru si despre el in general (desi pe astea probabil ca le simte si el oricum) si in atatea si atatea situatii particulare... Nu e deloc usor...