4 martie 2007 - 30 de ani de la marele cutremur
Raspunsuri - Pagina 3
dana d spune:
Aveam aproape 10 ani si de atunci am ramas marcata de noaptea aia. Chiar daca initial nu m-am speriat ca nu stiam ce se intampla, m-a speriat poate mai mult reactia mamei mele care era ingrozita si o vedeam rugandu-se si inghinandu-se desi nu facea asta mai niciodata (pe vremea aia). dar stiti cum e omul, isi aminteste de Dumnezeu numai in situatii crtitice.
Eram singure acasa, tatal meu era internet in spital cu o criza de colica renala iar sora mea de nici 2 ani statea pt cateva zile la nasha noastra undeva langa Bucur Obor. Eram in zugraveala si toata casa era data peste cap si mobila stransa.
Ne culcasem ca filmul ala nu parea interesant si abia adormisesm cand am simtit-o pe mama agitata. cand m-am trezit dea binelea am simtit leganarea blocului. Stateam la et 8 si dormeam cu fata (picioarele) la geam. ma uitam la geam si aveam impresia ca din cand in cand vad linia orizontului cand se apleca blocul. Stateam si stau si acum parintii mei, la marginea Bucurestiului in ultimul rand de blocuri inalte din Sud asa ca vedam campul pana departe. Nu cred ca era real ca ne aplecam spre pamant dar asta mi-a ramas intiparit in minte toata viata.
Cand s-a terminat ne-am dat jos din pat si ne-am dus la bucatarie sa strangem cioburile de pe jos, abia apoi am iesit afara dar nu ca sa fugim de cutremur ci ca sa alergam cca 10-15 km pana la nasha mea sa vedem daca sora mea e in siguranta. Acum cand sunt mama imi dau seama ce a fost in sufletul mamei mele pe drumul ala. Imi amintesc ca ma tara dupa ea si nu mai puteam de oboseala, cred ca nu am mai mers niciodata atat de mult pe jos. Am trecut pe langa spitalul Victor Babes si am vazut ca salonul tatalui meu era in picioare dar mamica nici macar nu si-a tras sufletul, avea un singur gand sa-si vada copilul teafar. Am vazut de departe blocul nashei mele, abia atunci mamica a mai slabit pasul si am putut sa privesc si sa fiu tare impresionata de statuia aia care era in parcul de la Bucur: Un taran de la 907 imens care arata cu pumnul la cer. Mi-am inchipuit cum a facut statuia aia in timpul cutremurului cu pumnul spre cer si am fost profund impresionata. Mi-a parut tare rau cand au demolat statuia aia...
Blocul nostru nu a avut decat crapaturi fine dar blocul nasilor era facut praf. Era mai nou, abia dat in folosinta, si avea/ are multi pereti interiori din BCA subtire, bagai mana dintr-o camera in alta.
Imi amintesc ca ne-am culcat la nasa dar nu puteam sa adorm de frica. Pe la ora 2 am simtit o zgaltaitura iar a doua zi am auzit ca fusese o replica.
Fetele mele
andacos spune:
MIKI,si eu imi aduc aminte de acel Sorin care a stat multe zile sub darimaturi si pe care l-au scos in viatza pina la urma!Si acum vad parca momentul respectiv,imi aduc aminte ca in toate ziarele existente puteai citi de acest moment!(ca a fost la furat asta chiar ca nu stiu).
Si de Zimnicea imi amintesc ca exact cuvintele astea s-au folosit"a fost rasa de pe fatza pamintului!"
Si de blocul de la Scala care s-a prabusit,si unde si-a gasit sfirsitul Toma Caragiu!
Si de "raposatul" care se plimba printre darimaturi!
Dana
angelp spune:
fiind destul de mic si la ora aceea dormeam cutrmurul de atunci nu l/am simtit....poate si din cauza ca in brasov a fost mai slab decat in alte rti...Mi/a ramas doar atat in minte ca tatal meu ne trezise si urma sa coboram afara de la etajul 3....in timp ce coboram baiatul vecinilor de vizavi cobora si el in fata noastra si era in pielea goala,...ulterior am aflat ca il scosese maica/sa urgent din cada...
in schimb toate celelalte cutremure care au urmat le/am simtit din plin
cateva victime in urma acelui cutremur le gasiti in articolul de aicihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Cutremurul_din_1977
Marox spune:
Eu aveam 4 ani si eram la bunici la Tg Mures. Acolo nu prea s-a simtit. Imi amintesc ca iesisem din baie si vedeam cum se misca patul cu bunicul. Tata era in delegatie la Alba Iulia, nici acolo n-a fost ceva spectaculos. In schimb mama era in Bucuresti. Plecase la cinema, la filmul "Satra". De-abia a reusit sa iasa din cinematograf, povestea ca era de cosmar, intuneric bezna, lumea care urla, o caramida i-a cazut pe umar. A ajuns acasa si a vazut ca era totul in picioare. Am avut un noroc chior pt ca unda de soc n-a rasturnat biblioteca peste soba de petrol (pe care mama, inconstienta, o lasase aprinsa). Soba, fiind fixata in perete nu s-a miscat.
Imi aduc aminte ca peste citeva luni am fost la manastirea Curtea de Arges. Vazind turnurile bisericii putin inclinate am intrebat, naiva, daca sint asa din cauza cutremurului!
Cintareata Doina Badea a murit la Scala. Toma Caragiu nu locuia acolo. Alexandru Bocanet venise la el in vizita, s-au repezit pe scari...acestea s-au prabusit...i-au gasit la citiva metri de iesire 
. Se pare ca au gasit paharele intacte pe masa...daca n-ar fi incercat sa iasa... Sotia lui Toma Caragiu a scapat cu viata pt ca plecase sa plimbe catelul.
Ramonika spune:
nu am ce sa povestesc, ca nu eram nascuta, m-am nascut la un an si ceva dupa, in oct 78. doar ce am mai auzit de la parinti.
Ramonika
si pisicile Vladutz
Bubulina Maritza Fulgushor
doinabita spune:
Eu imi amintesc bine, caci aveam 15 ani!Stateam la Suceava, locuiam la etajul 4.Tocmai iesisem de din baie, reusisem sa ma imbrac, cand a inceput sa se clatine totul.Se misca blocul, era din placi, parca se miscau peretii, se auzea un sunet ingrozitor...sinistru.In secundele acelea eram debusolati, am deschis usa la hol, lumea fugea ingrozita pe scari...stiu acum ca nu era bine ce faceau.Aveam multe flori in apartament, cazusera destule...nu am iesit sa fugim, nu ca eram informati ca nu e bine sa cobori pe scari in asemenea momente, ci pentru ca era un haos general, tipete , strigate, frica...Am coborat afara dupa ce s-a oprit.Imi amintesc , ca am stat in strada multe ore, era frig, lumina se luase, se ascultau stiri la radiourile de la masini.A fost groaznic...
Redati-mi viata!
Putin cu putin se aduna marea...
vilma spune:
Apropo de iesit din casa, imi aduc aminte ca si noi am fi vrut sa iesim, dar n-am putut, in timpul cutremurului yala si zavorul nu s-au mai putut deschide. Tata m-a luat in brate si l-am auzit, pentru prima si singura data, spunand Tatal Nostru. Nu eram foarte speriata. Dupa ce s-a terminat, fratele meu mai mare a plecat impreuna cu gasca sa vada ce s-a intampalt prin cartier si cand s-a intors, ne-a povestit ca Alimentara nu mai are nici un geam intreg. In rest, prin casa n-am avut pagube, mai rau a fost la cel din '86.
danat spune:
quote:
Originally posted by dana d
................
Stateam la et 8 si dormeam cu fata (picioarele) la geam. ma uitam la geam si aveam impresia ca din cand in cand vad linia orizontului cand se apleca blocul. Stateam si stau si acum parintii mei, la marginea Bucurestiului in ultimul rand de blocuri inalte din Sud asa ca vedam campul pana departe. Nu cred ca era real ca ne aplecam spre pamant dar asta mi-a ramas intiparit in minte toata viata.
Fetele mele
Si eu stateam cu ai mei la et.8, intr-un bloc inalt din Balta ALba, din acela turnat de sus pina jos, pe sistem japonez, si chiar asa era! Blocul s-a balansat atit de mult incat vecinii de la casele de vis-a-vis ne-au spus ca se ondula blocul ba intr-o parte, ba in cealalta, ca o nuia. Sotul meu, care locuia si el la et 10 intr-un bloc identic ca si constructie, dar din Dr Taberei, mi-a povestit ca fiind in camera isi aminteste si acum cum era de socat ca se inclina blocul si i se parea ca vede strada de linga bloc pe geam.
E ingrozitor! Au mai dat si astia zeci de reportaje zilele astea la tv...brrrrr!
"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"
Dana
mama lu'
Radu Stefan (Fecioras de 2003)
Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)
monalac spune:
of!!!bine ca a trecut si ziua de ieri si n a fost niciun cutremur....un seismolog zicea la tv ca pana in 2010 sg n o sa fie niciun cutremur de intensitate mare.dupa,mai vedem,a spus tot el...
Rufus spune:
Nu eram in Bucuresti, am avut noroc. Eram la un concurs sportiv in Cluj, cazati la et.6 in hotel Napoca. Acolo nu a fost o grozavie, desi s-a simtit binisor.
Grozavie mi s-a parut furtuna ce a urmat in acea noapte (s-au rupt pomii de pe marginea Somesului de vant), drumul de peste 20 de ore inapoi in Bucuresti si ruinele la care ma holbam cand am ajuns acasa, plimbandu-ma prin oras.
A fost o catastrofa, si gandul ca o pot trai din nou, ma cam demoralizeaza...
poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007