un suvenir.....spart
Raspunsuri - Pagina 4
Luna1 spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
imi sta pe varful limbii sa ii spun sa inceteze cu comentariile "Cosmin, zi te rog ,altfel nu-ti dau nu stiu ce", "spune multumesc" etc. Eu stiu ca din bun simt nu atragi atentia copilului altuia mai ales de fata cu parintele.
quote:
Nu cred ca adevaratii prieteni nu trebuie sa-i spuna nimic copilului tau de fata cu tine. Prietenia intre adulti nu poate functiona daca fiecare adult nu are dreptul sa se comporte cu copilul celorlalti ca si cum ar fi copilul lor. Si asta fara ca nimeni sa se ofuscheze.
Eu cred ca micutii trebuie sa-i aculte pe toti adultii din grupul respectiv si trebuie sa se supuna TOTI acelorasi reguli. Cred ca prietena ta de fapt vrea sa te ajute cu Cosmin si nu sa te supere. Ea se implica putin in educatia lui facand echipa cu tine. Acum intrebarea este daca tu vrei sa faci echipa cu ea.
alice
Scuza-ma ca te intreb tu ai copii? Fara nici o umbra de ironie.
Cum adica copilul trebuie sa aculte toti adultii din grupul respectiv? Pai ce cand l-am nascut adultii respectivi au avut vreu participare? Participa cu ceva material la cresterea lui? Si daca eu ii spun copilului ca nu e frumos sa...scoti limba (doar un ex) si un adult din grup scoate limba la el, copilul meu ce mai pricepe? Si cum sa se comporte cu copilul meu de parca ar fi al lor? Pai daca ei decid ca la al lor sa-i dea o palma la fund (ca bataia e rupta din rai in unele familii) sa-i dea si la al meu? Si eu ce sa fac sa ii las ca au aceleasi drepturi si vor sa ma ajute?
Iti spun eu ca prietenia dintre adulti nu functioneaza pe principiul "avem dreptul egale pe copilul meu si tu iti exersezi mana (neavand copii) pe al meu" ci pe respect reciproc si dorinta de a ne simti bine impreuna. Respect inclusiv vis-a-vis de metodele mele de a imi educa copilul MEU care atat timp nu o afecteaza pe ea nu inteleg care e problema.
Cine sa faca echipa cu ea? EU? Pe copilul MEU?
Imi pare rau insa un prieten adevarat cand vede ca in mod repetat ai probleme intr-o anumita directie te intreaba daca te poate ajuta cu ceva in privinta asta si daca acepti face EA echipa cu tine nu tu cu ea. Eu fac echipa cu invatatoarea copilului la scoale cu care discut noi metode de a ii infrange timiditatea, cu sotul meu insa nu cu cineva care neavand copii da sfaturi gratuite crezand probabil ca ajuta. Revin la intrebare, ai copii?
Luna
16 sapt +Cosmin 
Luna1 spune:
quote:
Originally posted by eliza_p
Eu chiar nu inteleg! Exista mai nou vreo obligatie sa asistam cu zambetul pe buze si mainile incrucisate cum copiii pritenilor ne distrug casa? Nu suna putin a bataie de joc cand micile accidente se repeta la intervale prea mici de timp?
Si da, cred ca parintii au obligatia de a-si supraveghea copiii in vizite tot asa cum o fac si acasa, pe strada, prin magazine, etc.
In cazul descris mai sus, e adevarat ca gazda a rabufnit intr-un mod care nu-i face cinste, dar asta ni se mai intimpla si noua, parintilor uneori, nu?
Nu, nu exista nici o obligatie, insa asa cum spui tu exista un parinte responsabil de supravegherea acelui copil iar rabufnirea trebuia sa vina vis-a-vis de mama nu de un copil care nici nu cred ca stie cu ce a gresit. Iar mama este SINGURA care decide cum sa-si pedepseasca copilul. Daca rabufnea mai rau si lovea copilul? Era ok? Ca doar i l-a spart pe Horezu, nu? Repet, avea tot dreptul sa fie nervoasa insa erau doi adulti responsabili de copil acolo la care putea sa zbiere cat dorea. Puku sotul tau cum a reactionat?
Referitor la lucrurile promise eu m-as duce si i le-as descarca in fata usii fara nici o vorba si as pleca. Asa ca sa-i arat ca am mai multa minte si inima decat ea.
Luna
16 sapt +Cosmin
didita spune:
Chiar asa, nimeni nu a zis (sau nu am citit eu bine?!) ca atunci cand esti gazda trebuie sa suporti cu zambetul pe buze sa ti se distruga casa.
Era mai mult decat normal sa fie nervoasa ca copilul i-a spart vasul si a varsat sucul pe masa. Cred ca trebuie sa fii robot sa nu-ti pese si sa lasi sa treaca de la tine fara sa simti nimic. Si eu cred ca ai si dreptul sa-i spui copilului ca esti suparata si ca ce a facut nu e bine, dar nu urland si insultand.
Eu cand am musafiri cu copii (se intampla des) consider ca la mine in casa eu impun regulile. De ex eu hotarasc unde au copii voie sa mearga, unde au voie sa manace daca trebuie sau nu sa ceara voie inainte de a se servi. Astept de la parintii copiilor sa ma sustina (de altfel si ei respecta regulile mele, de ex fumeaza pe balcon) nu sa le impuna ei copiilor lor regulile mele. Nu stiu daca am fost suficient de clara. Iau un ex: la noi in casa nu se mananca in camere, ci numai la masa asezat pe un scaun. Copiii cand vin in vizita si gusta ii asez la masa, le ofer ce am pregatit (ii las sa aleaga daca e cazul etc..) si nu le dau voie sa plece de la masa cu bicutilele sau cu paharul, chiar daca mama este prezenta si chiar ea este cea care le ofera sa bea pe canapea. Am fost deja in situatia de a spune unei prietene ca la noi in casa nu acceptam sa alege copii cu mancare prin casa si i-am spus si copilului. A inteles si m-a sustinut fara sa se ofuscheze. Suntem in continuare prietene si noi si copiii.
Eu cred ca un adult trebuie sa intervina facand obesrvatii unui copil care nu e al lui chiar daca mama e prezenta si nu reactioneaza in situatii speciale: fata de mine, fata de copii mei, fata de casa mea, si daca pun in pericol pe cineva (am vazut doi baieti de 8-9 ani care se bateau pe bune in fata scolii sub ochii mamei unuia ditre baieti care nu zicea nimic, i-am despartit si le-am zis ca nu au dreptul sa se bata indiferent ce a zis unul si celalalt, ca nu e joaca). In schimb nu cred ca trebuie sa-ti agi codita cand un copil uita sa spuna multumesc altei persoane, sau sa contrazici mama cand isi cearta copilul (de genul lasa ca e mic si nu intelege).
klato spune:
quote:
Originally posted by Luna1quote:
Originally posted by simaliquote:
imi sta pe varful limbii sa ii spun sa inceteze cu comentariile "Cosmin, zi te rog ,altfel nu-ti dau nu stiu ce", "spune multumesc" etc. Eu stiu ca din bun simt nu atragi atentia copilului altuia mai ales de fata cu parintele.
quote:
Nu cred ca adevaratii prieteni nu trebuie sa-i spuna nimic copilului tau de fata cu tine. Prietenia intre adulti nu poate functiona daca fiecare adult nu are dreptul sa se comporte cu copilul celorlalti ca si cum ar fi copilul lor. Si asta fara ca nimeni sa se ofuscheze.
Eu cred ca micutii trebuie sa-i aculte pe toti adultii din grupul respectiv si trebuie sa se supuna TOTI acelorasi reguli. Cred ca prietena ta de fapt vrea sa te ajute cu Cosmin si nu sa te supere. Ea se implica putin in educatia lui facand echipa cu tine. Acum intrebarea este daca tu vrei sa faci echipa cu ea.
alice
Scuza-ma ca te intreb tu ai copii? Fara nici o umbra de ironie.
Cum adica copilul trebuie sa aculte toti adultii din grupul respectiv? Pai ce cand l-am nascut adultii respectivi au avut vreu participare? Participa cu ceva material la cresterea lui? Si daca eu ii spun copilului ca nu e frumos sa...scoti limba (doar un ex) si un adult din grup scoate limba la el, copilul meu ce mai pricepe? Si cum sa se comporte cu copilul meu de parca ar fi al lor? Pai daca ei decid ca la al lor sa-i dea o palma la fund (ca bataia e rupta din rai in unele familii) sa-i dea si la al meu? Si eu ce sa fac sa ii las ca au aceleasi drepturi si vor sa ma ajute?
Iti spun eu ca prietenia dintre adulti nu functioneaza pe principiul "avem dreptul egale pe copilul meu si tu iti exersezi mana (neavand copii) pe al meu" ci pe respect reciproc si dorinta de a ne simti bine impreuna. Respect inclusiv vis-a-vis de metodele mele de a imi educa copilul MEU care atat timp nu o afecteaza pe ea nu inteleg care e problema.
Cine sa faca echipa cu ea? EU? Pe copilul MEU?
Revin la intrebare, ai copii?
Luna
Luna1, simali spune ca de fapt prietena ta, in stilul ei "maladroit", vrea sa te ajute. E maniera ei de a intelege ajutorul. Probabil sunteti prietene de mai mult timp sau are ea o perceptie gresita asupra prieteniei dintre voi din moment ce se raliaza in felul acesta la cresterea micutului tau. Ea intr-adevar vrea sa faca echipa cu tine. Aici trebuie insa sa intervii tu si sa stabilesti limitele a ceea ce esti dispusa sa accepti de la ea in educarea copilului.
Dupa cum spuneam, mie nu mi-ar conveni daca o prietena de-a mea s-ar baga in discutia dintre mine si copilul meu; dar daca ea dialogheaza cu copilul meu si sfarseste prin a-i atrage atentia sa spuna "te rog" sau "multumesc", as fi absolut ok. La o adica, de ce m-as supara? Nu-l invata nimic din ce nu l-as invata si eu. Ba chiar ma bucura ca datorita ei copilul invata o lectie de viata confruntat cu o situatie reala. Caci ce importanta are daca copilul stie sa spuna "te rog" sau "multumesc" dar doar in sinea lui? Pana nu invata sa le foloseasca natural, confruntat cu "real people" eu nu as considera ca partea asta de educatie e incheiata. Si, pana la urma, trebuie sa acceptam ca educatia nu vine numai de la parinti, ci si de la ceilalti membri ai societatii. Daca nu ne convine, putem oricand sa construim globul de sticla in care sa ne inchidem copii pana la 18 ani iar in alte tari pana la 21 ;).
Ca sa nu ma mai lungesc, vorbeste cu prietena ta si stabileste regulile (pe care eu le-as vedea asa): 1) sa nu intervina in momentele in care copilul relationeaza strict cu tine; 2) are voie sa intervina doar in momentele in care copilul i se adreseaza direct si uita cuvintele magice, iar interventia sa fie cel putin politicoasa.
Luna1 spune:
Didita mi se pare ok ce ai spus tu, normal ca la mine in casa cand apar copii cu parinti cu tot, mananca unde se mananca (valabil si pt adulti) si respecta reguluile casei. Si tocmai asta este, tu prin exemplul dat ai aratat ca ai dialogat cu adultul, sau chiar cu copilul insa la modul frumos " te rog sa stai la masa cand bei sucul sau mananci" perfect normal. Insa cand a aparut o situatie conflictuala nu ai inceput sa zbieri la copil ci i-ai explicat mamei regulile casei tale. Asa consider si eu ca e normal. Eu cand intru intr-o casa cu copilul niciodata nu ma apuc sa ii zic copilului unde sa bea ce i se ofera sau unde sa manance. Dimpotriva intreb: "unde il asez, la masa?" Si am grija sa-i respect decizia. Daca nu-mi convine ceva imi iau copilul si plec, nu? (nu mi s-a intamplat inca). Insa cand ii plantezi copilului un pahar plin cu suc in mijlocul camerei (din cate am inteles i l-a dat direct fetitei nu mamei) te astepti la accidente sau chiar nu stii ca un copil de doi ani jumate nu are stabilitate. Apoi mama zice ca a tinut-o langa ea si intr-o fractiune de sec copilul a luat vasul si a dat cu el de pamant.
Asa cum ziceai tu didita, fiecare are reguluile casei lui dar accidente se pot intampla,nu? Daca stiu ca il am pe Picasso pe perete nu stau in camera aia sau nu mai primesc frate copii la mine la muzeu.
Luna 16 sapt +Cosmin
Luna1 spune:
Klato cred ca stiu sa citesc iar ceea ce sugera simali este responsabilitatea comuna intr-un grup fata de copii. Cred ca fiecare care are copil stie exact ce presupune educatia acestuia. Eu cred ca o prietena adevarata (si mentionez ca desi poate mi-as dori o prietenie mai stransa cu aceasta amica insa comportamentul ei ma tine la distanta) te intreaba daca te poate ajuta cu ceva, comploteaza cu tine etc, insa pana aici merge implicarea ei in educatia altui copil. Ah, si normal are dreptul sa decida cand i se cere ei PERSONAL ceva daca sa-i dea sau nu, in fct de acel "te rog, multumesc". Insa la mine in casa, in discutie clara intre mine si fiul meu, in concediu oferindu-se sa umple o farfurie pt toata lumea astea sunt deja "picking on the kid". (adica deja are o obsesie). In vacanta din farfuria respectiva si eu ma servisem, si sotul meu si al ei etc (farfuria fiind la mijloc pt toata lumea) mie de ce nu mi-a luat-o din fata sa zic te rog? Iar daca mi-ati cunoaste copilul ati intelege exact de ce ma deranjeaza asta. Pentru ca eu ma chinui explicandu-i ca adultii sunt prietenosi, ca trebuie sa le arate si lor cat de politicos si cat de frumos vorbeste el, il recompensez de fiecare data cand zice "hello, bye" adultilor, de fiecare data cand discuta cu adultii (cand este fara mine la scoala invatatoarea spune ca cu ea, dar doar cu ea si ceilalti copii comunica si este foarte manierat, spune mereu te rog, multumesc), discut cu invatatoarea care imi spune ca nu trebuie fortat ci trebuie sa inlaturam timiditatea prin metode de genul "poezie citita in fata clasei", la ora de joaca merge in grupa celelilate invatatoare cu care a inceput sa interactioneze etc. Acasa este un vorbaret insa cum il intreaba un adult de vorba se inroseste si isi inghite cuvintele.
Deci eu muncesc explicandu-i cat de dragutzi sunt oamenii mari apoi apare cineva care se ia de copilul tau chiar un pic agresiv "tu nu stii sa zici multumesc?" si gata, i-am arata cat de dragutzi sunt adultii. Sa spun ca de sotul ei este indragostit efectiv, mereu intreaba de el, vorbeste cu el zic eu frumos iar pe ea o ignora cu desavarsire? Efectiv nu exista pt el. Iar cand sotul ei ii mai aduce aminte in joaca "zi te rog" gadilandu-l sau mai stiu eu ce, imediat zice. Si chiar nu ma deranjeaza. Dar sa faci o obsesie din asta, in plus sa-mi strici si mie tot ce incerc sa cladesc...
Luna 16 sapt +Cosmin
aiuras spune:
Dor, eu am o fetita de 3 ani si 10 luni.
Pucka copilul tau a avut un comportament in conformitate cu varsta.
Singura persoana prost crescuta din tablou a fost prietena. Si daca ar fi fost copilul ei tot asa as fi considerat.
Este mai usor sa vedem greselile celorlalti pentru ca la noi cantarul se cam ...stica. La varsta adulta trebuie sa te poti contola iar ea ori nu poate, ori nu vrea dintr-un motiv anume: lipsa de respect fata de relatia voastra sau o atitudine critica fata de educatia voastra.
Faptul ca amicii nu sunt de acord ca iti cresti copilul cu cainele in casa nu inseamna ca au dreptul sa faca o extrapolare si sa considere ca educatia data de voi nu este OK.
Reactia prietenei la "blidul" spart denota modul cum reactioneaza ea la frustrari, calea de rezolvare, limbajul si educatia din dotare. Cam acesta este nivelul ei de toleranta si daca vor mai fi prilejuri de neintelegere cred ca tot asa va reactiona.
Din acest punct cred ca trebuie sa vezi daca esti comoda cu o astfel de relatie sau te simti abuzata in ea. Orice relatie cu prietenii implica si un grad de toleranta reciproca.
simali spune:
quote:
Pai ce cand l-am nascut adultii respectivi au avut vreu participare? Participa cu ceva material la cresterea lui? Si daca eu ii spun copilului ca nu e frumos sa...scoti limba (doar un ex) si un adult din grup scoate limba la el, copilul meu ce mai pricepe? Si cum sa se comporte cu copilul meu de parca ar fi al lor? Pai daca ei decid ca la al lor sa-i dea o palma la fund (ca bataia e rupta din rai in unele familii) sa-i dea si la al meu? Si eu ce sa fac sa ii las ca au aceleasi drepturi si vor sa ma ajute?
quote:
Eu cand am vorbit despre prieteni m-am referit la acei oameni cu care ai valori cat de cat comune. Nu ai valori comune cu unii care-si bat copiii daca tu nu faci lafel; sau cu unii care fac educatie prin tipat iar in familia ta se vorbeste in soapta. Altfel nu sunteti prieteni ci niste tipi adunati de pe te miri unde.
Mi s-a intamplat des sa merg in vacante cu mai multe familii de prieteni si toti ne punem copiii "la comnun". Nu mi se pare normal ca pustiul de 5 ani al unei prietene sa-mi raspunda obraznic (ceea ce tuturor copiilor li se mai intampla sa faca, mai ales daca le interzici ceva) si eu sa astept sa vina sa "ma apere" prietena mea. Pentru ca daca un copil al unor prieteni nu tine cont de ce zici tu atunci cand vei pleca singura cu toti copiii intr-o mica drumetie el nu o sa asculte nici cand vei tipa la el din toti rarunchii sa nu paraseasca poteca sau sa nu-l pocneasca pe fratele lui mai mic cu un maracine in ochi. Si atunci lipsa lor de consideratie pentru ceea ce spune prietena mamei poate avea repercursiuni ceva mai grave.
Eu cu prietenele mele avem o regula in excursii: fiecare poate tipa la copiii celeilalte daca este cazul si toti copiii asculta de ORICE adult. Dar repet, noi suntem PRIETENI.
alice
simali spune:
quote:
In vacanta din farfuria respectiva si eu ma servisem, si sotul meu si al ei etc (farfuria fiind la mijloc pt toata lumea) mie de ce nu mi-a luat-o din fata sa zic te rog?
quote:
Este foarte deplasat faptul ca i-a cerut copilului ceva ce nu a cerut si celorlalti (adulti sau copii nu conteaza). Eu i-as fi atras atentia pe loc asupra acestui aspect. Sau i-as cere si eu ei sa spuna "te rog" intotdeauna atunci cand vrea ca eu sa-i dau ceva...
alice
Luna1 spune:
Simali acum inteleg la ce te referi tu. In primul rand tu vorbesti de prieteni cu care ai ajuns la un nivel de cunoastere astfel ca stii exact ce principii de viata si viziuni asupra educatiei au ei. Astfel ati ajuns la concluzia, normala de altfel, ca intr-o vacanta petrecuta impreuna supravegherea este comuna insa nu neaparat educatia. La ce ma refer: educatia este ceva mult mai vast, e normal ca tu daca vezi ca un copil al prietenei te loveste sau iti spune ceva urat reactionezi si probabil iti spui "cum iti permiti sa-mi spui asa? etc etc" pe cand daca vezi ca isi loveste mama sau ii cere ceva ei fara sa spuna te rog probabil nu intervii, in cel mai bun caz ii spui mamei prieteneste "mai de ce il lasi fara sa spuna te rog, etc,etc". Am inteles bine?
Normal ca daca pleci in excursie doar tu cu ei toti ii tratezi egal, nu-l lasi pe al prietenei sa cada in rapa doar pt ca n-ai vrut sa tipi la el.
Tu vorbesti de prieteni noi vorbeam de cunostinte, cu care iesi la un mic din cand in cand, vorbesti dar de care nu te poti apropia tocmai din astfel de considerente, nu-ti respecta autoritatea si bunul simt nu le dicteaza nimic. Nu-ti cunosc copilul decat in situatii izolate, nu intreaba ci se apuca sa "te ajute".
Cat despre " fiecare poate tipa la copiii celeilalte daca este cazul si toti copiii asculta de ORICE adult. " nu te cunosc, nu iti cunosc prietenii si nici ce consideri tu prietenie insa personal la copilul meu nu tipa nimeni. Atat timp cat nu e un tipat de ingrijorare (cade copilul in lac, sau eu stiu ce) iar eu sunt acolo problemele se rezolva cu mine. Altfel unde e sentimentul ca mama te ocroteste in orice situatie? Normal ca dupa o discutie iau masuri pe care le consider eu insa repet, nimeni nu tipa la copilul meu ci imi poate spune mie ce probleme are.
Asa consider eu. Un copil se va simti total lipsit de aparare cand cineva (oricat de cunostinta, prieten etc) va tipa la el indiferent de motiv iar mama nu ia atitudine.
Luna 16 sapt +Cosmin