un suvenir.....spart
Raspunsuri - Pagina 13
Cristina_C spune:
O sa vada ea ce muzeu o sa-i mai ramana din casa cand o sa aiba un copil care o sa misune peste tot si o sa traga de toate. Cine n-are copii inca sau n-a avut de-a face cu alti copii ca sa stie cum sunt la o anumita varsta n-are cum sa stie ce "dezastre"
pot produce acestia.
Acum am citit, nu numai c-a urlat, dar a si facut fetita nesimtita. Pai asta-i foarte grav, se cheama calomnie si e cat se poate de regretabil. Ce oameni!
Cristina
BEST OF ROBERT
Cresc...
simali spune:
quote:
Din curiozitate mi-am intrebat sotul el cum ar fii reactionat daca eram noi parintii micutei. Mi-a raspuns ca i-ar fii cerut imediat pe un ton calm si ferm gazdei sa se calmeze si sa-i spuna valoarea pagubei. I-ar fii achitat costul ciobului si ne-am fii luat odrasla, ne-am fii scuzat pt tot deranjul si pe-aci tie drumul fara a mai privi inapoi si fara a ne mai intoarce vreodata la acea familie.
quote:
Exact asta am vrut sa spun si eu cand am scris ca as fi incercat sa gestionez situatia si sa-i ofer copilului mai degraba un model despre "cum iesim dintr-o incurcatura" decat despre "cum sa ne certam ca tatele". Stiam eu ca pe forumul asta e nevoie uneori si de tatici !
alice
simali spune:
quote:
Simali, daca intrebi un psiholog ce efact are ceea ce ai zis tu "cand eram copil mi s-a intamplat sa fiu certata de parintii unor prieteni, de vecina pensionara, etc. Nu tin minte sa ma fi traumatizat acest lucru DACA STIAM CA NU AM FACUT UN LUCRU BUN SI EI AU DREPTATE.", iti va spune ca sigur ai niste urme adinc infipte.
quote:
Te rog sa ma crezi, nu am nici un fel de urme adanc infipte. Nici o secunda nu m-am asteptat in copilarie ca baba de la parter sa-mi ofere bomboane dupa ce i-am varsat apa pe presul de la usa sau dupa ce i-am pus lipici pe clanta. Iar dupa ce i-am aruncat mamei celei mai bune prietene cu un mar putred in cap - de la etajul 2 - nu m-am asteptat sa ma felicite. M-am simtit doar vinovata si cred ca pe buna dreptate.
alice
didita spune:
simali, suntem de acord cu faptul ca educatia se incepe de la nastere. Dar nu poti vorbi despre asimilarea conceptului "nu " la 6 luni. Primele frustrari apar de ex cand plange de foame si trebuie sa astepte biberonul. Educatia incepe din acea clipa cand ii povestesti de ce tebuie sa astepte doua minute si nu se poate sa fie satisfacut imediat.
Bineinteles ca atunci cand educi un copil este vorba despre o ineractiune si nu de un general care da ordine care trebuie executate fara a clipi si fara a fii intelese.
Ideea mea despre ce ar trebui sa invete copilul meu de la mine este in primul rand ce sa faca ca sa nu-si faca rau, sa nu faca rau altora si sa se poate integra cu usurinta in societate indiferent de mediul in care va ajunge. Scopul meu in educatie nu este ca copii mei sa asimileze pe nu, ci sa judece corect ceea ce fac.
Cat despre lasatul copilului sa se descurce singur cu adulti nesimtiti, la 3 ani indiferent ce a facut, ca valoare educativa...
Sau ceea ce mie mi se pare si mai grav, ti se pare normala atitudinea unui adult care urla si insulta un copil?
Cuvintele tale au fost f dure si dupa parerea mea nejustificat de dure.
Inante de a trata de inculta (mai pe ocolite, dar cand trimiti pe cineva la biblioteca sa citesca nu este un compliment) poate am putea discuta despre definitia cuvantului "comod" conform dictionarelor explicative "despre persoane: lenes indolent". Daca tu vrei sa-i dai alte nuante este alegerea ta, dar nu stiu de ce te miri ca poate fii ineteles asa cum marea majoritate il intelege si foloseste...
Elise spune:
quote:
Scopul meu in educatie nu este ca copii mei sa asimileze pe nu, ci sa judece corect ceea ce fac.
foarte bine spus. 
Elise & www.youtube.com/watch?v=xUveIVrEHxo" target="_blank">BBLisa
simali spune:
quote:
quote:Scopul meu in educatie nu este ca copii mei sa asimileze pe nu, ci sa judece corect ceea ce fac.
foarte bine spus.
Elise & BBLisa
quote:
De acord si eu. Numai ca la inceput copilul e o foaie alba de hartie. Nu stie sa judece ceea ce face. Acest "Nu" este o interdictie la inceput, dar mai tarziu este si o invitatie la judecata. Pentru ca observi cum, pe masura ce copilul creste, el nu mai accepta un simplu "Nu" ci explicatiile pe care le cere, gen "Dar de ce nu", sunt din ce in ce mai elaborate. Si atunci adaugi, pe masura ce creste copilul, motivatii, explicatii suplimentare, pilde, povesti, etc.
alice
Elise spune:
simali,
daca aveai noroc de un copil cum am fost eu... probabil renuntai la teoria asta.
Eu nu mincam decit daca mi se spunea "NU cumva sa te atingi de farfuria aia!"
Si am tinut-o tot intr-un conflict pina cina a cedat unul dintre ei si a abordat o metoda mai relaxata, gen: "daca pui mina pe oala fierbinte o sa te arzi - daca vrei sa te arzi pune mina, daca nu vrei, nu pune".
Si am testat de citeva ori, dupa care le-am dat dreptate... si nu mai incercam.
Asa ca nu reactionam pozitiv decit daca ma tratau aparent la egalitate, asta probabil ma facea sa ma simt importanta .
Dar de interdictii n-am ascultat niciodata.
Am o prietena care isi trateaza copiii (trei!) cam in acelasi mod: adica incearca sa-i responsabilizeze, sa-i faca sa inteleaga logica din spatele lucrurilor.
Mi se pare ca "NU"-ul abrutizeaza. Si nu cresti un caine care trebe supus.
Eu chiar nu-mi doresc copilul meu sa fie un viitor adult supus.
Imi doresc sa fie un adult care incearca sa schimbe lucrurile, nu le accepta de facto.
Elise & www.youtube.com/watch?v=xUveIVrEHxo" target="_blank">BBLisa
simali spune:
Perfect de acord cu tine, Elise. Exceptand faptul ca "Nu" abrutizeaza. "NU" este numai un cuvant, care are puterea pe care i-o da fiecare. Inclusiv copilul trebuie sa stie sa spuna "Nu" atunci cand cineva vine si-i cere ceva la care el nu este dispus sa renunte. Mai tarziu poate va trebui sa-i spuna "Nu" unui prieten care-l invata ceva rau, etc.
Daca vei citi cu atentie postarile mele despre acest "Nu" vei vedea ca toate ingredientele descrise de tine sunt prezente. Sunt pur si simplu niste pasi:
- la 6 luni spui "nu" cu blandete si iei copilul de la locul unde nu are voie - nu poti sa-l responsabilizezi la aceasta varsta. Trebuie sa folosesti un cuvant scurt, care sa-i atraga atentia. Poti folosi orice cuvant vrei. In acest timp poti, desigur sa-l lasi sa experimenteze (sa puna mana pe soba ca sa vada ca frige, dar nu-l poti lasa sa bea clor ca sa vada ca nu e bun...).
- mai tarziu, peste 1.5 ani, poti incepe sa responsabilizezi copilul, sa-l ajuti sa inteleaga de ce nu are voie ceva. Complexitatea explicatiilor creste pe masura ce copilul inainteaza in varsta.
alice
tlaura spune:
Simali
! Imi place cum gandesti, si eu vad lucrurile la fel!
Cat despre experimentat la copii, asta e cu dus si intors: adica il poti lasa sa puna mana pe soba (desi daca arde prea tare s-ar putea sa nu fie chiar bine); dar nu-l poti lasa sa bage degetele in priza, in ideea ca sa vada cum e; sar putea sa fie ultimul lucru pe care il va face!
Asa ca pana intelege de ce NU e voie, si simplul NU, eventual urmat de o mica pedeapsa daca se repeta e binevenit. Nu sunt de acord cu principiul "lasa-l sa-si dezvolte personalitatea innascuta". personalitatea poate fi modelata, si bineinteles ca un parinte responsabil ar face asta intrutotul spre binele copilului mic.
Cand o fi mai mare, nu are decat sa ia deciziile pe care le doreste!
www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze
corinadana spune:
Carmenbr nu sunt soacra dar am stiut intotdeauna unde pot sa merg cu copilul si unde nu; la ce ore sa merg si la ce ore nu. NU am vrut ca cineva in urma mea sa ne injure ptr ce prostii face un copil. Si cand am mers impreuna am fost f atenta la ce face Ralu.
La fel si cu magazinele, stiu la care puteam merge cu Raluca si la care nu. Imi cunosc f bine copilul si nu vreau sa intru in troubles.
Si eu sunt de acord cu Simali! Pacat ca nu am facut asa ca tot ca si voi am citit de "traumatizantul" NU si a fost vai de capul meu.
corinadana mama Ralucai
http://community.webshots.com/user/corinaraluca