cine are dreptate mama sau sotul?
Raspunsuri - Pagina 5
bruma spune:
Desiree iti multumesc din suflet pt cuvinte,si credema ca incerc din rasputeri sa ma desprind de ea si intr-o buna zi voi reusi asta darpe mine ma mai sperie si faptu ca se gaseste foarte greu chirie unde sa fi acceptat cu coipil mic si imi este teama ca voi ramane pe drumuri,doar pt ca eu am gresit fata de mama.Ea mi-a facut mie mai multe dar se apre ca tot eu sunt considerata de vina.
Ok am gresit dar nu la modul la care sa ajung pe drumuri cu copil mic ca sa se poata distra mama cu iubitul in continuare.Ea se va simti bine sunt sigura,dar eu?cu ce imi voi harni copilul.Eu am gresit odata si trebuie sa plec,ea m-a dat deoparte toata viata si o va duce bine in continuare. Si de ce toate astea pt ca mi-am permis sa pun un amic sa doarma in camera ei,nu in pat cu ea.
Stiti ce nu inteleg eu,de ce sunt eu cea rea care merita pedepsita,doar pt ca sunt copilul si nu parintele?este foarte interesant sa te trezesti noaptea si sa vezi iesind din camera mamei tale un barbat aproape dezbracat.Sunt judecata pt ca am lasat un prieten sa doarma aici dar cel ce fura are scuza ca am gresit eu si poate fi iertat.De ce se subliniaza numai faptul ca eu am gresit?
Si se vede ca nimeni nu a inteles intrebarea mea de la inceput pe care o voi repeta:CINE ARE DREPTATE SOTUL MEU CA NU MAI ACCEPTA IN CASA UN OM CARE A FURAT SAU MAMA CARE PERMITE ACELUI OM IN CONTINUARE SA SE AMESTECE IN VIATA NOASTRA FARA NICI UN DREPT?
Sau faptul ca eu am gresit fata de mama i da lui dreptu sa ia din casa si sa ma judece pe mine doar pt ca este iubitul ei?
Si da trebuie sa-i cer scuze mamei ca m-a dat deoparte tot timpul,ca iubitul este mai important,etc.Dar mie cine imi cere scuze pt ca nu am unde sa ma duc acum ca sa se simta iubitul bine?
Toate o tineti pe faptul ca eu sunt vinovata,dar chiar asa de mult am gresit incat sa cedez totul in favoarea lui iar eu sa raman fara nimic dupa ce am investit atat?si cu copil mic si pe strazi ca sa se simta altii bine,ca de eu am gresit.Imi pare f rau dar eu nu sunt de acord cu ceea ce ganditi voi aici.V-ati pus numai in locul mamei ,dar incercati sa va puneti si in locul meu sa vedeti ce bine este sa nu ai nimic dupa ce tu dai totul ca sa-i fie mamei bine.
Mai bine mor neinteleasa de nimeni,decat sa ma tot explic toata viata!
bine spus
Amalia
didita spune:
bruma, eu cred ca tu ai mari probleme psihologice si ca ceea ce te-ar putea ajuta cu adevart este o analiza a ceea ce te-a facut pe tine sa ajungi azi in situatia in care esti.
Din ceea ce ai povestit, e lesne de inteles de ce reactionezei asa. Inteleg ca nu--ti este usor sa accepti ca ai si tu partea ta de responsabilitate cand mama ta nu ti-a fost cu adevarat mama niciodata (sau macar tu anu ai simtit-o asa). Dar acum nu se pune problema cine a gresit mai mult si ala sa suporte totul. Si mama ta a gresit si sotul si amantul si tu. Si faptul ca toti au gresit asta nu inseamna gata ne iertam tcu totii si totul se poate sterge cu buretele si totul devine mirific!
Mama ta este o femeie care nu stie sa fie mama. Si nu pt ca a avut amanti nenumarati ci pt ca nu a stiut sa inteleaga si sa-ti explice situatia. Si cred ca a avut amanti nu pt a-l inlocui pe tatal tau ci pt a-l inlocui pe sotul ei!
Tu ar trebui sa cresti, sa te maturizezi si sa nu mai astepti de la ceilalti sa devina cum vrei tu sa fie. Invata sa-i accepti asa cum sunt sau limiteaza contactele la strictul necesar. Mama ta nu se poate schimba daca ea insasi nu si-o doreste. Nu o poti obliga!
Nu astepta nimic de la ea, si mai ales nu astepta ca copilul sa schimbe ceva. Se poate intampla sa schimbe ceva, dar asta se intampla mai des in filme decat in realitate. Eu ti-as mai zice o data sa te trezesti la realitate: mama ta este asa cum este si nu vrea sa schimbe nimic, este dreptul ei, chiar daca nu e ceea ce iti doresti.
Cat despre ramasul pe drumuri, din cate am inteles voi ati hotarat sa plecati sau mai nou mama ta va da afara, avand in vedere ca platiti toti. Actele de chirie pe numele cui sunt? Chiar va poate da afara?
Oricum ar trebui sa faceti totul sa nu depindeti de chefurile unor asemenea persoane, chit a manca paine cu apa. Ai dat totul spui tu ca sa-i fie ei bine (cam ce anume este acest totul?!) si nu ti-a multumit cum ai vrut, macar invata din asta. Nu poti conta pe ea! este foarte trist, dar asta este si oricat te-ai plange tu la noi si cat te-am intelege noi pe tine, tot nu ai putea pune baza pe ea! Nu te mai lamenta, ca plansul de mila nu te va duce nimacaieri. Scutura-te si stai pe picioarele tale. Sa vezi cat de mandra vei fii cand vei putea spune asta am facut-o singura si n-am avut nevoie de nimeni ca sa reusesc.
Nu-ti mai pierde timpul cu judecatul unuia si altuia, trage concluziile pt viata ta si mergi mai departe. Ti-ar palce ca copilul tau sa creasca intr-un dute vino de amanti si distractii? daca nu gaseste-ti cuibul tau unde sa poti pune regulile tale. Nu ai nici un drept sa-i impui stilul tau de viata mamei tale.
Nu ne-ai spus pe unde se situeaza tatal tau. El nu va poate ajuta? Sora mamei? Fratele tau???
MissParker spune:
Amalia, imi pare tare rau ca treci printr-o astfel de suferinta. Te-ai simtit respinsa si ignorata de mama ta nu numai in copilarie, ci si acum, ca adulta. Ai senzatia ca omul care ar fi trebuit sa te iubeasca cel mai mult pe lumea asta nu se sinchiseste nici cat negru sub unghie de tine. Te simti singura. Ba mai rau, dintotdeauna ai simtit ca rivalizezi la iubirea mamei tale cu iubitii ei. Si intotdeauna ai simtit ca tu pierzi de fiecare data. E trist. E dureros. Nici macar acum, cand esti pe ultima suta de metri cu sarcina si ai nevoie mai mult decat oricand de liniste sufleteasca, nu o poti avea. Repet, imi pare tare rau pentru durerea ta.
Nu poti schimba pe nimeni. Incearca mai bine sa te schimbi tu. Daca cineva iti arata atat de clar ca nu da doi bani pe persoana ta, e cazul sa privesti realitatea in fata si sa iei masuri pornind de la aceasta realitate, nu de la o imagine idilica dar falsa, care iti va dauna foarte mult.
Iar la intrebarea din titlu, eu as raspunde asa: nici mama, nici sotul nu au dreptate, ci TU esti unitatea de masura pentru ceea ce simti tu si ceea ce e important pentru tine.
Iti doresc multa putere si mult curaj, sa te desprinzi din tiparele familiale nocive in care traiesti.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Gandacel spune:
Mai, eu nu inteleg multe lucruri din povestirile de aici. Nu stiu daca mi le amintesc acum pe toate, dar incerc macar cateva:
Spui tu, Bruma, ca "ai impresia" ca sotul tau asteapta sa va mutati cu soacra... De ce nu stii sigur? NU ati discutat? De unde stii ca nu asteapta sa SE mute, doar el, cu mama lui?
De ce primul copil al sotului tau este la mama lui, nu este cu fosta lui sotie, ori cu el? De ce mamica lui doar il viziteaza? De ce tu nu ai nici un fel de relatie cu acel copil? Doar esti actuala sotie a taticului!
De ce nu treci odata peste intrebarile de genul "de ce nu imi permite mama sa am o legatura fiica-tata cu tatal meu?"? De ce tot astepti sa ai un tata si nu faci singura pasii necesari ca sa-l cunosti indeaproape, sa ai o relatie cu el asa cum iti doresti? Ai totusi o varsta, pretinzi ca nu esti un copil si ca nu poti fi manipulata de nimeni, cu toate astea astepti ca mama sa-ti permita sa ai o relatie cu tatal tau!!!
Asa cum tu si sotul tau aveti relatii sexuale in acceasi casa cu mama ta, ea poate avea relatii sexuale cu barbatul/barbatii ei! Ca nu este un loc in care este indicat sa-ti cresti copilul pe care urmeaza sa-l nasti, asta e deja alta poveste.
La care ajung acum. Deci: chiar consideri ca atmosfera in care traiesti acum (nu spun traiti, ca problema este a ta acum) este buna pentru copilul tau? Chiar nu merita altceva? Eu nu prea vad ca va ganditi la copil in perioada asta, sunteti mult mai mult obsedati de altele. Chiar nu sunteti constienti ca viata voastra se va schimba in curand? Nu iti dai seama ca TU vei fi mama, responsabila total de cum va creste copilul tau? Incearca sa iti ocupi mintea si timpul actionand! Nu discutand cu iubitul mamei, cu mama... discuta cu sotul, gaseste-ti tatal, stabileste o legatura... cauta un loc unde sa stai. Eventual, daca nu iti permiti altceva, imparte locuinta cu altcineva, o batranica poate...
Problemele tale sunt mai mult de ordin psihologic, insa neavand bani nu poti cere ajutorul unui psiholog. Asa ca sfatul meu ar fi sa incerci sa te indepartezi putin de lumea gandurilor tale si problemelor care iti fac capul sa vajaie si sa treci la fapte! Pe langa ca iti vor ocupa timpul si mintea, s-ar putea sa-ti si rezolve multe din problemele reale.
Iti doresc succes si sa ai mare grija ca toate supararile tale le simte bebe din burtica si nu e bine! Sa fiti sanatosi!
Gandacel 33+ si Bogdanel (14.11.2005)
lili81 spune:
Cum a ramas, a plecat iubitul mamei? Probabil ai nascut intre timp daca nu ai mai putut sa intri.
Mama ta este si ea femeie si om, este inca tanara, nu o poti tu obliga sa puna cruce vietii sexuale la 40 de ani.
Dar...ea a gresit ca nu a dat dovada de mai multa decenta, adica sa nu dezvolte tandreturi cu iubitul de fata cu voi, el sa nu umble imbracat sumar prin casa, imi dau seama ca sunt penibile scenele astea. Si, cel mai important, mama ta trebuia sa te puna totusi pe tine inaintea iubitilor, pt ca tu esti copilul ei si o constanta in viata ei, spre deosebire de barbati, nu trebuia sa iti interzica sa-ti vezi tatal, si nu trebuia sub nici o forma sa-l lase pe el sa se implice in viata voastra. Da, adevarul e ca mi se pare aiurea de tot ca dupa ce pleaca sotul tau la serviciu la voi in casa incepe party-ul...si tu mai esti si insarcinata.
Ce sa zic...poate dupa plecarea respectivului o sa va mai linistiti. Dar cred ca esti constienta ca probabil vor mai fi si alti barbati in viata mamei tale si daca mama ta nu e obisnuita sa se fereasca de voi o sa o luati de la capat.
Pana una, alta, dupa plecarea tipului poate va fi o perioada de liniste, poate in timp o sa reusiti sa va mutati in alta parte...asta ar fi ideal, daca o sa va permiteti financiar.