Crizele de nervi la 3-4 ani
Raspunsuri - Pagina 6
Qamar spune:
Felicia, am scris in acelasi timp
ca o completare: da, intr-adevar, astazi avem acces la mai multa informatie si putem sa aflam sau sa studiem din mai multe surse daca e normal/bine sau nu ce facem
insa nu pot gasi scuze unei mame din orice timpuri - pe motivul ca nu a avut acces la informatie si, vai, si-a batut copilul
ca nu-ti trebuie forumuri sau stiri de la ora 5 sa realizezi ca asa ceva nu se face, nu trebuie sa existe si e rau
e o chestie de...corason
Noe & Anne-Bianca(14.03.2006)
Ce mai citim noiMotionless, I stay and go: I am a pause
diana21 spune:
Am votat subiectul ca "mediocru" nu pentru ca nu ar fi un subiect bun de discutat, ci pentru felul in care a fost el abordat de catre initiatoarea lui.
Dialoguri strumfesti
mihaela_ce spune:
Eu cred ca e un lucru bun ca povesteste,chiar si ca a deschis acest subiect.Asta inseamna ca isi da seama si singura ca ceva e in neregula(chiar daca in ultima postare eu am inteles ca da vina pe fetita mai mult,o acuza de incapatanare ,ei negasindu-si prea mare vina).Poate citeste ce am spus noi aici si incearca sa isi mai revizuiasca comportamentul.De dragul copilului.
Eu am fost corectata toata copilaria mea cu palme,bete...ma rog ce s-a gasit la indemana.Foarte rar mi s-a explicat de ce trebuie sa fac un anume lucru,trebuia sa il fac pentru ca asa spunea mama.Nici acum nu suport sa fac ceva fara sa stiu de ce.O iubesc pe mama ,dar niciodata nu as aplica fetitei mele metoda ei de educatie.Acum mai sta uneori cu Ana ..si ce credeti ca a invatat-o ? sa bata papusile.I-am spus ca ea nu stie de bataie,nu a auzit niciodata cuvantul asta...nici macar ...na na na nu i-am spus,nici nu mi-a trecut prin minte sa o fac.Si mi-a argumentat ca copilul trebuie a stie de bataie ca altfel nu te intelegi cu el si ...te faci de ras.
O sa incerc sa gasesc pe cineva sa stea cu Ana cand mai am eu de plecat pe undeva ..ca n-am cum sa schimb asta.
diana21 spune:
quote:
Eu cred ca e un lucru bun ca povesteste,chiar si ca a deschis acest subiect.Asta inseamna ca isi da seama si singura ca ceva e in neregula
Isi da seama ca ceva nu e in regula cu copilul, din pacate...Nu cred ca va accepta vreodata ca ea are o problema. Sunt convinsa ca ea crede cu tarie ca ceea ce face e bine si ca bataia e singura metoda de a face copilul sa asculte...
Uite ce zice aceasta mama! Pai daca copilasul ala de trei ani si ceva O FACE DE RUSINE, eu nu stiu ce mai pot spune...
quote:
Ma face de rusine in public
quote:
Va fi si ea vreodata un copil intelegator si rezonabil?
quote:
Vrea ceva si nu accepta refuz, nu uita si nu cedeaza in fatza bataii
Eu, in fata acestor declaratii, chiar simt ca a incerca sa convingi o asemenea mama ca ce face ea e complet GRESIT e ca si cum te-ai lupta cu morile de vant.
Dialoguri strumfesti
mihaela_ce spune:
Asta cu "facutul de ras" pe mine ma dispera.De ce e mai important ce cred rudele,vecinii,trecatorii...oricine altcineva,decat propriul nostru copil ,nu pot sa inteleg.
De fapt eu cred ca e vorba de orgoliu.....prostesc.Cum adica sa vada vecinul X ca tu nu ai cel mai destept si cuminte copil.De parca ar avea vreo importanta ce crede respectivul vecin.
Teodora D. spune:
quote:
Originally posted by alexa38
Iata ca a trecut un an si fata mea s-a mai calmat. Ambitia si incapatanarea sunt la fel de puternice si tot asa ca intotdeauna nu accepta un refuz. Bine totusi ca nu se mai tavaleste si nu mai da in mine. Acum crizele se manifesta prin plans sau chiar urlat, plans pe care il ignor cat pot si ea continua sa planga surprinzator de mult la un moment dat e clar ca se forteaza, se mai opreste putin mai uita un moment dupa care isi aminteste si mai scoate niste oracaieli. E in stare sa o tina asa si mai mult de o jumatate de ora timp in care nervii mei ajung arsice si cedeaza. Cand cedeaza ma reped asupra ei ca un uliu si dau, dau palme peste fund si picioare, ma doare palma, ea urla si mai tare dar nu cedeaza nici un centimetru de la ce a pornit. Vrea ceva si nu accepta refuz, nu uita si nu cedeaza in fatza bataii. Scenele astea sunt din ce in ce mai rare, cele cu bataia ca de obicei reusesc sa ma abtin pana la capat. dar scenele de plans pentru un scop anume sunt aproape in fiecare zi. In zilele in care nu mi-a facut nici o scena din asta o laud, o imbratisez si ne dragalim mult seara la culcare. De acum stie si singura si vine la mine: "mami azi am fost cuminte, ne iubim?"
Bine, dar de ce nu e cuminte mereu? pentru ca niciodata, dar NICIODATA, crizele de urlat si de plans nu i-au adus ceea ce a cerut, nu au avut succes. De ce nu inceteaza sa foloseasca metoda asta cara nu da rezultate?
Alexa, faptul ca atatea mame, inclusiv eu, aproape plang de mila copilului tau, nu de a nervilor tai, sper sa iti dea de gandit.
Probabil ai fost si tu un copil batut, probabil esti un adult cu multe probleme pe cap, probabil ai auzit de la rude si vecini ca bataia e rupta din rai, dar astea nu sunt motive sa ii provoci atata durere, care are consecinte si mai tarziu, persoanei pe care se presupune ca o iubesti cel mai mult pe lume.
Intrebi de ce nu inceteaza sa foloseasca metoda asta- pt ca e un copil, nu cunoaste alte metode de a-si descarca micile ei nemultumiri, pt ca testeaza tot timpul limitele. Tu de ce nu incerci alta metoda, daca vezi ca bataia nu da rezultate? Ti-ai propus vreodata sa nu o mai lovesti? Tu poti apela la o ratiune si o inteligenta care ei deocamdata ii sunt straine, pt ca e prea mica. Nu mai spun de "vocea inimii", care ar trebui sa te faca sa ti se rupa sufletul de cate ori o vezi plangand dupa bataie.
Sper din suflet ca esti un troll... Din pacate, sunt convinsa ca mame ca tine sunt destule. :-((((((
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.
patou spune:
quote:
Eu cred ca mama asta de care va este sila a fost o data o fetita speriata si batuta care a plans singura fara sa vina nimei sa-i stearga lacrimile. Ca sa poata trai in continuare fetita aceasta a TREBUIT sa se convinga ca cei ce ar trebui sa o protejeze o bat pentru ca-i vor binele si pentru ca ea este rea si merita acest tratament. Cand a devenit ea insasi mama a facut ceea ce a crezut ca fac toti oamenii care te iubesc si-ti vor binele.
as indrazni sa spun ca amandoua sunt victime...un cerc vicios care din pacate se perpetueaza. oare pana cand?
Oricum eu sunt optimista. cred ca aici pe forum sunt fete care ar putea s-o ajute pe alexa sa constientizeze ceea ce se intampla cu adevarat. cel putin eu asta mi-as dori...
patou spune:
quote:
Nu conteaza ca simte ca esti nervoasa. Cred ca este chiar mai bine asa. Daca tu reusesti sa tragi aer in piept si sa nu te manifesti dai un exemplu foarte valoros copilului. Ii arati practic cum un om nervos si suparat pentru o chestie poate sa nu se manifeste aiurea. Intr-o zi va face si el ca tine.
Eu chiar i-as spune ceva de genul "m-ai enervat si-mi vine sa tip sa se-auda in China; fac eforturi disperate sa ma controlez."
Nu suntem perfecti, noi parintii; si foarte bine ca nu suntem.
recunosc ca nu m-am gandit la astasunt bucuroasa ca s-a intamplat (o singura data) sa-mi spuna el ca e nervos si ca merge sa ia o pauza in camera lui
Cristina_C spune:
quote:
Originally posted by alexa38
Iata ca a trecut un an si fata mea s-a mai calmat. Ambitia si incapatanarea sunt la fel de puternice si tot asa ca intotdeauna nu accepta un refuz. Bine totusi ca nu se mai tavaleste si nu mai da in mine. Acum crizele se manifesta prin plans sau chiar urlat, plans pe care il ignor cat pot si ea continua sa planga surprinzator de mult la un moment dat e clar ca se forteaza, se mai opreste putin mai uita un moment dupa care isi aminteste si mai scoate niste oracaieli. E in stare sa o tina asa si mai mult de o jumatate de ora timp in care nervii mei ajung arsice si cedeaza. Cand cedeaza ma reped asupra ei ca un uliu si dau, dau palme peste fund si picioare, ma doare palma, ea urla si mai tare dar nu cedeaza nici un centimetru de la ce a pornit. Vrea ceva si nu accepta refuz, nu uita si nu cedeaza in fatza bataii. Scenele astea sunt din ce in ce mai rare, cele cu bataia ca de obicei reusesc sa ma abtin pana la capat. dar scenele de plans pentru un scop anume sunt aproape in fiecare zi. In zilele in care nu mi-a facut nici o scena din asta o laud, o imbratisez si ne dragalim mult seara la culcare. De acum stie si singura si vine la mine: "mami azi am fost cuminte, ne iubim?"Bine, dar de ce nu e cuminte mereu? pentru ca niciodata, dar NICIODATA, crizele de urlat si de plans nu i-au adus ceea ce a cerut, nu au avut succes. De ce nu inceteaza sa foloseasca metoda asta cara nu da rezultate?
Sunt atat de revoltata!! Mai bine nu citeam
!Cand ti-am raspuns acum 1 an, nu m-am gandit nici o clipa ca o sa vrei sa solutionezi crizele cu bataia...
Clipe de viata- concurs:
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=12" target="_blank">crocodil
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20viata%202007&page=15" target="_blank">desenand
lorelaim spune:
Imi aduc aminte ca am citit undeva un articol deosebit de trist despre o femeie care a fost batuta sistematic de mama pe cand era copil. Cand aceasta femeie la randul ei a avut bb (fetitza) - a batut-o (micutza avea sub un an) pana i-a fracturat oasele 
... Cumplit... Medicii care au consultat si au tratat mama au concluzionat ca aceasta suferea (pe langa traumele copilariei) si de depresie post-partum netratata...
Eu cred ca Alexa38 (si implicit fetitza ei) are nevoie de ajutor...
Lorelai
http://home-and-garden.webshots.com/album/562645890MtEtoL
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."