Crizele de nervi la 3-4 ani

papadie spune:

Dragele mele,

cand cineva este in galeata noi ca niste prieteni online ce ne aflam nu venim sa-i turnam apa in cap. Ori asteptam sa vina un psiholog cu patalama sa explice care e (sau care ar tb. sa fie) atitudinea mamei fata de crizele copilului ori conturam cu finete ceea ce ati spus voi in paginile precedente. Daca va repeziti si voi ca uliul ori obtineti fuga autorului de lacul "faptei", ori il inversunati si mai tare. Vorbiti foarte nervos despre toleranta.

Alexa,
referitor la crizele copilului iti spun ce mi-a spus mie pediatra dupa ce a tipat la fimea intr-o criza din asta: "o sa-i treaca cu varsta". Si a mea e de neoprit si ca atare isi ia suturi fel de fel (pt. tolerante: cand spun SUT nu ma refer la actiunea de a lua picioare in dos) - de exp. ieri la gradinita a impins un coleg si i-a suparat pe alti cativa. Ca atare toti i-au batut obrazul si ea s-a dus sa planga prin spatele unui garaj din curte. Ieri nu si-a cerut scuze. Ca atare cand a plecat baiatul de care e inamorata nu i-a spus la revedere. Pana cand nu va intelege singura ca sunt chestii care se fac si chestii care nu se fac imi e greu sa cred ca se va potoli doar asa ca intorc eu inelul lu' Arabela. Eu- cand urla- o ignor, cand arunca jucarii le pun la cosh, cand o bate pe a mica o trimit in camera ei. La crizele mai nasoale amenint ca arunc bibele(da, stiu, sunt nasoala ). Cel mai rau ma supara si nu vb. cu ea atunci cand ne articuleaza (si da cu pumnul, cu piciorul, scuipa- toate asea le-a invatat la gradi!). Dupa un timp se potoleste si vorbim asa ca fetele si apoi isi cere scuze de la cei loviti (in speta de la mine sau de la surioara ei). Si daca are un puseu de cumintenie facem si o prajiturica impreuna.




papadie, zen-sei

alra spune:

am o anecdota relativ la o fata crescuta in spiritul "da-i orice numa sa taca". mama ei - o persoana foarte buna si foarte permisiva care ar face orice pentru copil oricat de rau s-ar simti sau obosita ar fi, tatal mai putin implicat insa nervos la plansete, orice numai sa il lase in pace.

cand avea vreo 17 ani fata (ruda cu noi) vine la noi in prima ei vacanta "afara". Noi baieti fini facem un program pe weekenduri care includea printre altele o vizita in Bruxelles, una la Paris, una la Amsterdam + 2 parcuri de distractii gen disneyland dar mai mici. Va dati seama, super incantare - care din noi a apucat sa aiba o astfel de vacanta la 17 ani? Si noi la fel, incantati ca iesim din casa si ca vizitam inca o data locuri care ne plac.

Va povestesc insa 2 incidente.
In unul din weekenduri mergem intr-o statiune aproape la mare si stam la o terasa. Fata comanda clatita cu inghetata si ne intreaba "asta cum se mananca". Noi saltam din umeri, nu procedeul ni se parea important ci ideea ca continului farfuriei cu pricina sa ajunga in stomac. Ii sugeram sa puna inghetata pe clatita, inghetata se topeste si incepe sa planga ca de fapt nu se manca asa si s-a luat dupa noi si uite ce a facut! Si apoi nu mai vorbeste toata seara cu noi cu toate incercarile mele de a face pe bufonul sub pretextul ca m-am ametit de la lichiorul din inghetata.

In alt weekend mergem la Paris (maaamaa, Paris!!) Ma rog, efort fizic mult, efort financiar ca deh e Paris. Gandesc o ruta frumoasa ca sa vada fata cateva obiective principale si ne oprim in turnu Eifel la o terasa la primul etaj. Fata vrea la etajul 2. Noi suntem muci, vrem sa bem cafea la umbra ea nu si nu ca vrea sus. Ii dam bani pt bilet sa urce mai sus, nu ca ea vrea cu noi. In final nu cedam, incepe sa planga da rau si ne reproseaza ca o data ajunge si ea acolo (!!) si ce egoisti suntem ca nu vrem sa urcam cu ea (egoisti?) si tot asa. Si ulterior nu mai vorbeste cu noi tot restul zilei in ciuda incercarilor noastre de a-i intra in gratii.

nu va zic ce frustrant a fost pentru noi si imi doresc atat de mult ca fata mea sa nu reactioneze asa caci fata respectiva nu era mai fericita ci dimpotriva devenea foarte nefericita ori de cate ori nu ii erau indeplinite mofturile, indiferent de faptul ca primise multe alte lucruri pana atunci.

editez caci as vrea sa subliniez morala povestii: parerea mea este ca daca in incidentul cu inghetata am fi pus plangacioasa in masina, am fi mers direct acasa (eram la 20 de minute de condus) si nu am mai fi vorbit NOI cu ea restul serii aratandu-i ca nu acceptam un astfel de comportament, incidentul din Paris nu ar mai fi avut loc si ne-am fi bucurat cu totii de o zi superba intr-un oras superb.



Vacanta cu Laura in Romania

denizel spune:

Papadie, as vrea ca tu sa fi citit mai mult din subiectul asta decat paginile 4 si 5.
Ai fi vazut ca absolut toata lumea a adus argumente (de bun simt), toata lumea si-a justificat pozitia (am vorbit despre abuz, Romania, abuz, Romania, abuz, Romania) si nu ne-ai mai fi dat peste nas cu lipsa tolerantei, tocmai cand incepusem sa construim ceva.

Consider ca am spus suficient de multe pe acest topic si ma voi retrage.


Edit
Consider totusi ca ceva imi scapa.
Daca apare un user care zice ca are pofta sa impuste cainii care il deranjeaza noaptea, primeste avertisment rosu.
Daca apare un user care zice de fosta sotie ca e 'zdreanta', il facem arsice si ii dam si lui bulina rosie.
Daca apare o mama care zice ca isi bate copilul pana o dor mainile...ii dam toata compasiunea si intelegerea noastra.

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

Gabrielama spune:

Papadie,

pai tocmai asta am inceput sa facem de vreo 2 pagini incoace... adica sa nu mai criticam, ci sa dam "feedback constructiv" - ca sa ma exprim tehnic - si ceva sfaturi practice. E drept, ale mele nu vin din experienta de psiholog, ci din experienta de zi cu zi si din discutii pe care le-am avut cu un psiholog.

Gabi

Please think twice before you print out this message or any other document! We are all responsible for protecting our environment! YOU can save a tree...

addinel spune:

quote:

---

Originally posted by denizel

Edit
Consider totusi ca ceva imi scapa.
Daca apare un user care zice ca are pofta sa impuste cainii care il deranjeaza noaptea, primeste avertisment rosu.
Daca apare un user care zice de fosta sotie ca e 'zdreanta', il facem arsice si ii dam si lui bulina rosie.
Daca apare o mama care zice ca isi bate copilul pana o dor mainile...ii dam toata compasiunea si intelegerea noastra.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

---

acelasi lucru imi scapa si mie. dealtfel am si raportat mesajul la moderator, asa mi s-a parut normal.

cat despre a construi ceva... daca mamica respectiva, dupa ce a dat pentru prima data in fetitza nu numai ca nu se duce la un psiholog sa isi rezolve problema dar mai si povesteste asa de plastic patania... chiar credeti ca noi, cei de pe forum putem convinge mamica respectiva de ceva?

nu mi-am pierdut niciodata cumpatul cu copilul meu (e drept, pitica mea e inca micuta tare) dar sincer... daca am sa o fac vreodata am sa merg singura in clipa 2 la medic. si da. sunt intoleranta fata de o mama care se repede asupra copilului ei ca un uliu. imi pare rau, dar toata intelegerea mea nu merge atat de departe.

mama lu' maria

Ajutati-o pe Sonia!

alra spune:

quote:

---

pai tocmai asta am inceput sa facem de vreo 2 pagini incoace...

---

citeste si din paginile anterioare gabriela ...

Vacanta cu Laura in Romania

Gabrielama spune:

Alra,

am citit toate paginile; de aceea, atunci cand am postat prima data la acest subiect, am invitat participantii la transformarea subiectului la unul "constructiv" - tocmai pentru ca fusesera destule pagini de critici, dar prea putine sfaturi.

Si tocmai asta i-am spus Papadiei, ca in ultimele pagini am incercat sa dam sfaturi... fara a mai critica.

Gabi

Please think twice before you print out this message or any other document! We are all responsible for protecting our environment! YOU can save a tree...

ana_a spune:

quote:

---

Originally posted by denizel

Gabrielama, !


Eu cred ca fetita face asa pentru ca are multa, multa nevoie de atentie.
Poate ca in timpul zilei nu se vede cu parintii, la gradinita nu i se da atentia de care ea are nevoie, iar seara isi doreste mai mult decat i se ofera.
Nu spun ca parintii nu ii ofera atentie. Doar spun ca sunt unii copii care au nevoie de mai multa atentie decat altii.
In cazurile in care nu primesc atentia pe care si-ar dori-o, se multumesc si cu atentie negativa.
Am citit undeva ca, de obicei, atunci cand copiilor nu le mai intri in voie cu nimic, este un semn clar ca li s-a golit "cupa dragostei".
Cand 'Cupa dragosteti' este umpluta la loc, cu imbratisari, pupaturi, declaratii de dragoste neconditionata si timp petrecut impreuna, copilasii se potolesc cc ca prin minune :-).

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !

Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

---

Aici eu iti dau perfecta dreptate!
La noi au inceput aceste crize impreuna cu sarcina mea cu bb2. Greturi, oboseala, gramada de hormoni vraiste...starea mea in general aiurea a facut ca atentia pentru Stefan sa scada....nu pentru ca nu-l iubesc, dar pur si simplu nu mai aveam energie si pt el....Ei bine, seara de seara circ si scandal, urlete din orice, refuzuri de toate felurile...de la un copil iubicios si linistit a trecut la un copil vulcanic care parea sa nu fie al meu ca nu-i mai intram cu nimic in voie....
La un moment dat ajungeam sa am emotii odata ce intram pe poarta gradinitei pt ca nu stiam cum il gasesc acolo....si cum ajungeam acasa in liniste si pace...
Pe urma am invatat sa trag aer in piept, sa ma relaxez sa o iau cu incetul si pana la urma cam 70% din probleme le-am rezolvat.
Bine...sarcina a mai crescut, am scapat de greturi, mi-a revenit energia....acum insa ma bat de alta problema, eu sunt tot mai mare, burta imi creste si nu mai pot sta pe covor la joaca cum stateam inainte dar incerc si ma straduiesc sa inventez jocuri noi.
Un lucru este cert, atunci cand copilul este dificil trebuie vazut daca are suficienta atentie pozitiva de la parinti (povestea cineva despre acele atentii pozitive si negative care sunt un mare adevar)
M-am lungit....dar vreau sa va mai spun ca nici noi (eu cu sotul) nu suntem parinti perfecti! Am avut si noi zile in care Stefan ne-a scos din sarite, zile in care am inceput de dimineazta cu probleme la munca apoi factura de gaz mare apoi canalizare cu probleme acasa, apoi lipsa de nu stiu ce apoi Stefan iritat si am ajuns sa tipam la el sau chiar la un moment de nervi sotul a adus in casa o nuielusa din curte cu care la lovit peste picioruse, doar la atins fara sa-l doara, motiv pt care el a crezut ca este o joaca...a ras de tati ceea ce la infuriat si mai tare si in mometul ala tati a iesit din camera, am iesit si eu si ne-am calmat.(Nu vreau sa aruncati cu rosii si sa strigati dupa mine ca mi-am abuzat copilul, deja stiu asta, am stiut si in momentul respectiv, vreau doar sa va spun ca uneori teoretic suna bine si practic e mai greu....
Deci se mai intampla....dar noi ne-am oprit la timp. Stefan are 3 ani si jumatate si nu stie ce este bataia, si ne straduim sa-l educam fara bataie.
Ce vreau sa spun este ca uneori te trezesti ca vrei sa lovesti copilul si abia pe urma iti dai seama ce faci si ca nu ajta la nimic.
Eu de exemplu in perioada dificila de care va spuneam am ajuns chiar sa-l trag usor de perciuni nu tare, dar pur si simplu ma trezeam ca-l ciupesc, sa intamplat de 2 ori in doua momente diferite cand nici eu nu stateam bine emotional....pe urma am mers si am stat de vorba cu un psiholog care mi-a spus ca indata ce eu ma voi linisti si calma si copilul se va linistii. Ma adus intr-o stare atat de disperata incat intr-o seara am plans impreuna cu el pe strada... el plangea ...offf nici nu mai stiu de ce...plangea pur si simplu ca la facut verisorul lui "mic", ca a mai vrut sa stea la sora mea in vizita, ca vrea suc si inghetata(era ora 20 seara), si ma apucat si pe mine plansul pt ca el numai inceta .I-am spus ca-l iubesc, l-am luat in brate, l-am ignorat, na ajutat la nimic....ca mai apoi dupa 20de minute de mers pe jos si-a revenit si ma intrebat asa dintr-o data "cine-i mamica la bebele tau din burtica?" Si uite asa....mi-am dat seama de unde vine scandalul....
Noi nu avem crize de raft, am avut sa zicem 3-4 incidente nu foarte dificile....

simali, tare mi-a placut ce ai scris, mi-am si listat unele mesaje sa i le dau si la tati sa le citeasca.


Ana - - mamica de bondar bzzzzz - cu aripi si acusor - Stefan de 3 ani si....

ana_a spune:

si referitor la "crizele de raft" as vrea sa va intreb si pe voi cum cumparati jucariile? Adica cat de des?sau cu ce ocazie? Stefan nu face crize la supermarket, uneori insista si daca ii spun ca nu avem bani astazi pt asa ceva imi spune "vreau doar sa ma uit putin" In schimb, sunt zile in care vreau sa-i cumpar, vedem ceva frumos, am si bani, as cumpara dar daca incepe cu scandal numai cumpar si ma trezesc ca-i cumpar jucaria si o duc acasa "cand vin de la servici" Motiv pentru care o buna bucata de vreme aveam crize de genul "vreau sa-mi aduci de la servici "ceva" - orice" numai sa fie ceva . Nici nu stiu cum este mai bine si cu jucariile astea....
Noi cumparam lego ...avem multe piese si mereu ar mai incapea un sac pt ca rotile sunt putine si imaginatia este mare. La cat de frumos se joaca cu ele sincer as cumpara de fiecare data cand mergem la supermarket numai ca nu stiu cat de sanatos este
Voi cum faceti?Cum alegeti mometul cand cumparati jucarii? Adica ziceti de acasa, azi mergem sa luam mancare + o jucarie? sau il lasati pe el sa aleaga cand vrea sa-si cumpere jucarie?
Pentru ca am patit sa luam jucaria ca asa am vrut noi si el sa nu vrea in momentul ala sau eu stiu? sa ne faca in ciuda sa vrea numai cand vrea el....
offff greu....

Ana - - mamica de bondar bzzzzz - cu aripi si acusor - Stefan de 3 ani si....

MissParker spune:

Eu in primul rand vreau sa-mi cer scuze fata de Donia, pe care in nici un caz nu am vrut s-o atac sau s-o supar sau s-o "patronize". Ma refeream doar la lipsa de capacitate de autocritica a Alexei, care mi se paruse evidenta din postarile ei (si acum, din disparitia de pe forum). A mai spus cineva ceva de bun simt si logic: din moment ce Alexa povesteste pe tonul cel mai natural din lume cum ii amortesc ei mainile batandu-si fetita si cere sfaturi ca si cum fetita ar fi problema, unde ar fi disponibilitatea la autocritica?

In orice caz, eu imi cer scuze, dar m-am identificat imediat cu acel copil si nu mi-a mai ramas in primul moment nici pic de intelegere sau compasiune (!) pentru Alexa.


OK, atunci la modul constructiv. Parerea mea este ca Alexa nu trebuie sa inceapa prin a umbla la simptome ("abtine-te s-o lovesti pe aia mica, ia-o in brate cand de fapt iti vine s-o trantesti cu capul de pereti, spune-i ca o iubesti cand tu vrei sa-i arzi doua palme" etc.), deoarece impulsurile par a fi in cazul ei mult mai puternice si mai nocive decat orice fel de intentii ar avea ea cand este calma. Ca sa te stapanesti si sa te autodisciplinezi pe tine, ca adulta, trebuie indepliniti cativa factori:

1. Sa realizezi ca totul este raspunderea ta.

2. Sa-ti doresti sincer si in mod autocritic sa te schimbi.

3. Sa constientizezi de unde vin acele impulsuri toxice (partea cea mai grea).

4. Sa incepi o terapie pt. a realiza si mai clar legatura dintre propria copilarie plina de maltratari si consecintele de azi (impulsurile agresive fata de copil).


Abia dupa aceea totul va da roade. Pana ce acesti pasi nu vor fi facuti, orice fel de comenzi sau incercari constiente vor ramane sterile, fiindca nu vor veni din profunzime, unde se petrec cu adevarat schimbarile durabile. Mai concis: pana nu intelegi cu adevarat ce ti s-a facut tie si nu ti se va rupe inima de propria ta suferinta din copilarie, nu vei putea avea empatie sau mila nici fata de propriul copil.

Felicia 27+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE