Eu sau casnicia mea?

danamiha spune:

Hanna, cum a decurs ziua de sambata?

Miramar spune:

Da chiar - Hanna ce s-a intamplat?

hanna10 spune:

Buna tuturor!!!

Nu am intrat ieri pe site pt ca am ajuns foarte tarziu la birou (am fost la niste sedinte in nordul angliei).

Nu am mare lucru de raportat despre sambata. Mi-am dat seama ca sotul meu se simte foarte deprimat si de aceea i-a scazut si libidoul cica in ultimele luni. In fine sigur ca poate fi asta pt ca exista o explicatie medicala care sustine aceasta varianta. Dar in acelasi timp poate fi si faptul ca si-a gasit pe altcineva. Dar nu vreau sa ma gandesc la asta acum pt ca nu am nici o dovada clara si nu vreau sa acuz degeaba.

A plans mult si mi-a zis ca sunt cel mai bun prieten al lui si ca nu intelege de ce am reactii atat de impulsive la cele mai minore chestii. Cred ca se simte obosit si fara energie sa mai lupte insa eu voi lupta pana la capat...pana aud de la el clar ca nu mai e nici o sansa.

Mi-a zis simte ca si-a pierdut sperantele pentru ca de atatea ori am luat-o de la capat. Insa nu vrea sa ma piarda dar se simte foarte confuz cum sa rezolvam chestia asta.

Eu i-am zis ca timpul si cu rabdare se vor rezolva...atata timp cat e iubire intre noi. Daca asta nu mai e, atunci nu are sens sa asteptam nimic.

Nu am luat o decizie clara ce vom face pe 6 aprilie cu apartamentul dar las timpul sa curga fara a-mi face nici un plan.

As vrea insa sa stiu adevarul daca intr-adevar are pe altcineva. Totusi nu pot crede ca sotul meu s-a schimbat in asemenea fel doar pt ca e deprimat. Nu am fost niciodata inselata si nu imi pot da seama care sunt semnele.

Va mai tin la curent.

oana1177 spune:

Totusi nu pot crede ca sotul meu s-a schimbat in asemenea fel doar pt ca e deprimat.

Draga Hanna,

daca intr-adevar e deprimat, e "normala" schimbarea; am trait "depresia" sotului, insa la el au fost alte motive - nu eu; teama falimentului, imposibilitatea platii datoriilor pe o scurta perioada de timp (din fericire)...
si el se schimbase mult, era f trist, se deprecia f mult, ii era groaza de viitor; vis-a-vis de mine si-a pastrat comportamentul insa se invinovatea f mult ca ma face sa trec prin tot cosmarul ala si-mi spunea ca daca vreau sa plec ma intelege...
nici noi nu mai faceam dragoste des, insa ne-am apropiat f mult "psihic", ne incurajam si ne tineam mereu in brate si in final am reusit desi a fost cumplit

in cazul tau nu stiu ce as face... imi imaginez cat de greu iti este sa treci de la momente de fericire la brusca tristete, depresie, respingere din partea lui; banuiesc ca daca incerci sa-ti controlezi comportamentul acumulezi frustrari si tot vei izbucni... sincer, si eu sunt "sensibila" la certuri cu tipete si ii multumesc lui D-zeu ca m-a ferit de asa ceva;
iti doresc multa intelepciune, sper sa reusiti sa treceti peste toate obstacolele, sa recapatati ce ati avut la inceput

Oana

hanna10 spune:

Buna fetelor, vroiam sa va mai tin la curent cu situatia mea.

Sunt inca cu el in casa noastra in schmib situatia nu s-a schimbat mult deloc. In continuare nu stiu ce vrea sa faca cu apartamentul, deocamdata nu platim chirie pt ca asteptam sa vedem ce zice proprietarul. El nu vrea sa ma piarda dar este deprimat si nu stie ce ar putea face sa reparam relatia noastra. Ma simt ca si cum eu trag de el si eu sunt cea care vrea sa lupte. Situatia asta e de 3 luni de acuma si am ajuns la capatul puterilor psihice. Numai de as sti ce e cel mai bine. Pt mine stiu foarte bine ca cel mai bine ar fi sa ies din relatia asta care m-a imbatranit cu zece ani in 3 luni. Dar oare e cea mai buna decizie pt noi? Cum sa stiu ce e cel mai bine sa fac? Imi iubesc sotul in continuare dar nu ma mai simt iubita, respectata, dorita...si el zice ca totul e din cauza mea (sigur ca e si a mea dar si el a gresit foarte mult si amandoi ne-am distrus relatia). Cat a fost bine intre noi, era un barbat deosebit de sensibil si foarte dragastos. Nu a mai ramas mare lucru acum si poarca refuza sa mai fie asa din orgoliu nu neaparat ca nu mai poate.

Simt ca imi irosesc viata si ma simt din ce in ce mai deprimata...simt ca nu mai traiesc si am doar 27 de ani, fara copii. Si eu am gresit dar oare trebuie sa suport toata viata consecintele (am mai tipat la el, ii taiam vorba din gura,etc). Il inteleg cum se simte acum, nu il condamn...dar nu mai pot pur si simplu sa traiesc de la o sapt la alta fara sa stiu daca vom mai fi impreuna sapt viitoare...el ar sta asa o vesnicie fara sa aiba ceva concret (casa, planuri) in viata noastra...dar eu din asta imi gasesc linistea.

Sincer sunt in cea mai grea situatie din viata mea, pt ca nu stiu daca trebuie sa fac ce e cel mai bine pt mine sau pt casnicia mea.

flaviutza spune:

hai sa iti zic eu ce cred(tot scorpion si tot fomeie ). atat timp cat nu exista copil in ecuatie eu m-as gandi in principal la mine. punct. am citit in postarea initiala cum ca el era un romantic, apreciai asta dar nu prea dadeai inapoi. de lucrul asta sufar si eu.ma rog,cred ca m-am tratat . te-ai gandit cumva cum a vazut el situatia? cand da si nu primeste?

In unele postari ale tale ma vad pe mine.sincer.aparent rea, aroganta ,mereu pe pozitii de lupta. traiesti din a lupta pt ceva,pt cineva si fara un scop in sine (cumpararea unui apartament, obtinerea aprecierii cuiva,etc) nimic nu mai are sens.lupti si pt aerul pe care il respiri.

sfatul meu : cum sti sa iti arati partile rele,sa sari cu gura si sa jignesti, invata sa le arati si pe alea bune. banuiesc ca ,totusi esti romantica (ai spus ca ai merge pana la extrem pentru el) incearca s-o arati. in gesturi, in cuvinte. stiu ca e greu, mie mi s-a parut cel mai greu lucru de realizat . asta cu exteriorizarea sensibilitatii.

doi: faceti un copil. asta da scop comun.

a..o intrebare..i-ai spus vreodata "te iubesc?" dar asa din proprie initiativa, nu pt ca ti-a spus el primul.

si inca ceva..mai e o "boala" tipica scorpionilor...mereu au senzatia ca lupta de unii singuri..cand de fapt de cele mai multe ori lupta impotriva lor .



Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

hanna10 spune:

Sigur ca i-am spus ca il iubesc - suntem casatoriti de 3 ani si ceva si a fost o dragoste nebuna la inceput intre noi si o pasiune fantastica. Si eu am fost romantica cu el si l-am alintat si am avut multa grija de el insa in acelasi timp am fost si rea cu el. Si el la fel. Asa a fost relatia noastra foarte volatila...suntem amandoi caractere foarte puternice care vrem sa facem si sa zicem ca noi. Cel putin in ultimele trei luni am fost foarte pozitiva in ceea ce priveste relatia noastra...dar sincer nu imi vine sa arat nu stiu ce romantisme cand el arata de parca nu vrea sa fie sarutat, dragalat, etc. Sunt puternica dar nu chiar asa...adica nu vreau sa ma umilesc pt ca si eu am fost foarte ranita de el. Insa am lasat toata garda jos si m-am concetrat asupra lui si a relatiei noaastre, lasandu-mi dorintele si nevoile mele la o parte.

Acum m-a sunat si a zis ca trebuie sa luam o decizie weekendul asta pt ca avem presiuni de la proprietarul casei unde stam sa ii dam un raspuns.

Probabil ca el va vrea sa mai semneze contract pe inca 3 luni ma gandesc...dar va zice in continuare ca nu stie ce poate da el...eu sincer mai bine mor decat sa mai stau 3 luni in situatia in care sunt. Nu voi mai rezista psihic sigur. Dar pe de alta parte ma gandesc ca poate am obligatia sa stau pt ca sunt maritata cu el chiar si fara copii???

Solutia de a face un copil mi-a dat-o multa lume sa fiu sincera...dar si daca raman insarcinata si el tot asa fara chef de viata, desitant, etc va fi...O femeie insarcinata are nevoie de dragoste si suport si asta vreau si eu pt mine. Din punct de vedere material si profesional sa zicem ca nu ar fi o tragedie neaparat...desi as vrea sa mai astept si anul asta.

violeta69 spune:

Hanna am citit povestea ta de la inceput....
nu stiu daca am si raspuns vreodata...
iti dau dreptate cand spui ca nu e momentul sa ai un copil acum...
nu in aceste conditii!
un copil trebuie sa vina in momentul in care exista un echilibru,pt ca daca echilibrul nu exista un BB nu-l va aduce cu siguranta!
iar tu ca gravidutza o sa ai nevoie (asa cum ai spus) de multa atentie si afectiune...
pune la punct celelalte detalii din viata ta, atata cat iti sta in putinta,vorbeste si cu sotul tau sa isi aduca si el aportul la echilibrul familiei voastre si abia pe urma, cred ca e momentul pt un BB.
bafta multa

Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"

coraly spune:

Hanna, chiar nu stiu ce sa zic. Nu inteleg de ce crezi ca ai gresit asa de mult. Nu stiu exact ce e intre voi. Si eu sunt temperamentala, tot scorpie, si am tipat si eu la al meu care e foarte linistit de felul lui, rea nu pot sa zic ca am fost ca nu-mi sta in fire. Dar nervi si crize am avut si eu. Totusi, asta nu a fost motiv de raceala sau separare intre noi. Poate pt ca eu intotdeauna imi cer scuze cand imi dau seama ca am gresit, fie ca ridic tonul, fie ca spun ceva nedrept. Nu las sa fie niciodata indoiala intre noi. Eu nu stiu cum esti tu. Poate ar fi mai bine sa fii mai calda, sa iti ceri iertare cand gresesti, sa vorbesti cu el sincer si sa subliniezi faptul ca amandoi sunteti oameni si e normal sa gresiti, eventual sa iti iei un angajament ca incerci sa te schimbi de dragul lui, adica sa-ti controlezi iesirile. Dar asta numai tu poti decide. Numai tu stii ce e intre voi, si ce sentimente exista. Pt ca daca e dragoste puternica, atunci puteti trece peste greutati impreuna. Dragostea poate invinge. Iti recomand sa citesti 'Barbatii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus" - de John GRey, eventual cumpara-i si lui un exemplar, si cititi impreuna. Poti incerca sa-i propui asta, ca un efort din partea ambilor.

Coraly si Sergiu (3 ian 2005)

poze

Alpha spune:

quote:

---

Originally posted by Loma

eu cred ca certurile si vocea ridicata din orice maruntis duc la raceala intr-o relatie, iti spun asta pentru ca am trait-o pe pielea mea, si noi ne certam destul de des cam de 2 ori pe saptamana din orice, ca fac totul si el nimic, pana cand am realizat ca mereu dadeam cu capul in acelasi loc fara sa rezolvam ceva si el nici ca m-ar fi ajutat cu ceva, si incet incet ne uram unul pe celalalt fara sa constientizam prea tare, pana m-am trezit ca nu e bine ce facem, incet incet mi-am impus sa nu ma mai enervez, si daca il simt ca e nemultumit de ceva si e pe punctul de a porni un scandal am grija imediat sa-l dezamorsez... si acum pot spune ca nu ne-am mai certat de vreo 6-7 luni, ceea ce pt. noi este o performanta, si al meu spargea paharele de podea, cand ne certam, si mie imi venea sa-i sparg capul.. insa acum ne-am educat amandoi sa ne mai tinem guritele inchise, la noi el e cel care sare primul.

daca spui ca a un fost dulce, si iti lasa biletele peste tot, nu poate fi chiar asa de rau, trebuie amandoi sa aduceti inapoi acea atmosfera calda care a fost, indiferent care ar fi motivul supararilor trebuie sa intelegeti ca totul are o rezolvare, mai greu de o boala sau doamne fereste de altceva mai rau..

poate fi de la stress... la noi f. mult ajuta muzica clasica mai ales cele speciale de relaxare.. sunt adevarate binecuvantari, indiferent cat ai fi de obosit/nervos/stresat sa nu te faca sa simti bine si sa uiti de certuri/frustrari

el e frustrat pentru faptul ca pe tine nu te mai multumeste el, daca tot zici ca mereu stai cu gura pe el, si de aici raceala lui si imposibilitatea lui de a-ti mai arata ca te iubeste, femeia are un rol f. important in comportamentul barbatului, adica cum il educi asa ti-l faci, esti tu calma si zambitoare il faci si pe el sa te vada ca o zana buna mereu, esti scorpie atunci nu te mira ca nu mai e cald/iubitor cu tine.

ce trebuie sa faci este sa-i arati ca iti pasa de el, si nu-i mai fa reprosuri caci se pare ca asta e ceea ce-l deranjeaza f. tare in relatia voastra, pune-ti fermoar la gura, si daca el e cel care tipa si urla fa-te ca nu-l auzi, si dupa vorbeste-i calm si zambitor nu cu ura si rautate....

eu nu te-as sfatui sa pleci singura undeva mai ales daca sunteti certati, ci impreuna, nu-l fa sa creada ca nu iti pasa de sentimentele lui pt. ca are nevoie de tine, pentru ca el cum ti-a mai zis asteapta ceva de la tine, sa te schimbi si sa-i arati ca poti fi si altfel, nu o scorpie...care tot timpul are ceva ce comentat

Loma

---

Buna ziua tuturor!
Momentan ma confrunt cam cu aceeasi problema .Am o relatie de aproximativ 6 luni de zile din care nu stiu sincer cu ce sa zic ca m-am ales .Poate doar cu foarte multa tristete.La inceputul relatiei prietenul meu era foarte atent cu mine , ieseam sa luam pranzul impreuna , ieseam seara in oras .Dupa cum v-am zis , era foarte atent.Dupa o perioada scurta de timp s-a schimbat complet .A inceput sa nu ma mai "vada" .A inceput sa imi reproseze lucruri stupide cum ca as vorbi prea mult pe chat , lucru neadevarat .Chiar daca ar fi fost asa , sa resupunem , nu vad ce ar fi rau in a vorbi pe un instant messenger cu persone pe care le cunosti daca te afli la departare de casa sau ceva gen.
Planuiam sa facem un copil .Am ramas insarcinata .Au inceput mii de probleme iar el a inceput sa o ia razna complet .Era parca impotriva mea mereu.Can i-am spus ca sunt insarcinata caci simt schimbarea in organism mi-a dat o replica de m-a lasat masca :" Nu esti insarcinata caci inca fumezi"
Este adevarat ca inca fumam .Nu aveam o problema cu tigarile la momentul acela.Dar dupa ce am facut testul pentru a imi confirma , de fapt pt a-i confirma lui mai mult ca sunt gravida nu mi s-a parut a fi entuziasmat asa cum parea in momentul cand ne-am decis sa facem un copil.
I-am spus ca am sa renunt la tigari si am facut-o pentru o scurta perioada de timp .Insa nu am mai rezistat stresului si am reinceput cu tigarile .Incepusem sa am deja greturi si sa nu suport fumul de tigare iar el inca fuma in casa.
Finalul sarcinii a fost :"avortul"
Am plans si am regretat si inca o mai fac .Dar el m-a "ajutat" sa iau aceasta decizie cand mi-a zis :"nu cred ca este copilul meu".Aum , voi cand cititi asta o sa va ganditi probabil ca ies din casa foarte des si ar fi putut avea astfel de dubii.Insa ..NU.Am iesit din casa doar cand ma scotea el , am fost ceva gen casnica asteptand sotul acasa indiferent de ora la care ar fi sosit.
Problema este ca relatia asta este o zi frumoasa ,o saptamana plina de certuri si reprosuri.Nu stiu sincer ce sa fac.Un sfat aveti ?