Lipita de mine

monjum06 spune:

buna,
readuc si eu subiectul in actualitate intrucat eu ma confrunt cu aceeasi problema cu fetita mea de 4 ani, si in plus si cu sotul care mA ACUZA CA EU SUNT DE VINA CA AM INVATAT-O CU MINE SI CA O ACAPAREZ.

am inceput serviciul de 2 ani si de atunci sta cu soacra mea pana venim noi de la serviciu. cand intru eu pe usa, ii spune sa plece ca a venit mami.
chiar daca vine sotul inainte acasa, ea nu pleaca de frica nu cumva sa planga fata.
din toamna merge la gradi.
am avut si perioade rele la inceput si mai bune dupa.
de o luna, desi inainte era foarte incantata de gfradinita si copii, plange in fiecare dimineata, si imi spune de cand se scoala ca o sa planga, sa vina mami sa o ia. nu vrea desene, parc nimic nici o promisiune, numai sa planga.
seara cand vin de la servici imi spune plina de mandrie ca a plans, dar imi cere desene, parc alte recompense ca maine nu mai plange.
Indiferent ce ii dau sau nu povestea se repeta.
sotul e suparat pe amandoua: pe ea ca plange dupa mine, nu sta cu el, nu vrea sa o duca el la gradi, pe mine ca bineinteles eu am invatat-o asa.
cand vin de la servici nu pot sa nu o iubesc, sa o iau in brate, sa ies cu ea pe afara sa stam de vorba. Nu pot sa o ignor sa o cert permanent, sa o bat sa nu ma mai iubeasca. e impotriva firii mele, o iubesc enorm.
dar nu stiu cum sa il fac pe sot sa inteleaga ca nu e o problema personala ca nu are ceva impotriva lui, pur si simplu e o perioada in care are ceva cu mine.
poate cand o sa vina bb 2 peste 2 luni se va mai apropia de el.

uneori ma simt ca un regizor la un film.
pupa-l pe tati, iubeste-l pe tati, spune-i aia, ailalta, altfel se supara pune botul se duce si se culca se simte abandonat si neiubit.

incerc sa ii fac pe toti sa se simta bine, dar cum rolul de reconciliator este extrem de greu din cauza pretentilor si incapatanarii din ambele parti, imi consuma toata energia si imi creaza frustrari groaznice.

Va multumesc,
Monica
plus soacra care ma cuza ca sunt rea si prefer sa stiu ca plange la gradinita decat sa o las acasa cu ea.

vilma spune:

Ca la Oscaruri ar trebui sa va multumesc tuturor pentru sfaturi.
Ne este mai bine!!!! Si lucrurile merg spre bine. Sfatul privind nerefuzarea necesitatilor afective a dat roade, pentru ca este un copil foarte afectiv, foarte sensibil.
Si stiti ce? M-am schimbat si eu, in incercarea de a asimila acest mod de abordare.
Concluzia e: nu mai incerc s-o desprind de mine, de ce trebuie sa fie independenta impotriva vointei ei?

Monica: atata timp cat o sa fii in preajma fetei impreuna cu taticul, povestea se va repeta. trebuie sa-i trimiti sa faca lucruri impreuna, doar ei doi. Cum ar fi sa spele masina. Trebuie sa aiba niste experiente numai ale lor.