Lipita de mine
Raspunsuri - Pagina 2
Anuska spune:
Eu cred ca o sa-i treaca! Nu de tot insa!
Fata mea cea mare luna viitoare face 7 ani si inca mai e lipita de mine, insa nu ca acum sa zic 1-2 ani...... Implic-o in ceea ce faci, pune-o sa te ajute in masura posibilitatilor ei.... Eu o mai trimit de langa mine din bucatarie spunandu-i ca tai ceapa (care stiu ca nu-i place) sau ca e frig, sau uneori ma duc si ii dau drumul la televizor pe ce-i place ei (insa nu prea mult, ca nu vreau s-o fac dependenda de TV) sau ii creez conditii de a se juca langa mine, chiar imi place uneori sa vb cu ea in timp ce fac treaba. Profita ca e langa tine si arata-i ce faci sau invat-o lucruri noi (la mine merge asta super si mult mai repede invata asa decat daca as incerca s-o invat in al mod).
Cand ma cheama sa-mi arate ce face ea, ii spun ori ca am treaba si o sa vad mai tarziu, ori sa vina sa-mi arate ea, ori mai stiu eu ce-mi vine in minte........
Iar la joaca atunci cand suntem in parc si nu vrea sa se joace intr-un anume fel ii spun ca ori se duce sa se joace cu copiii, ori plecam acasa... si merge mai mereu! Insa a fost momente in care a continuat sa nu vrea si at m-am tinut de cuvant si am plecat.
Asta e, uneori trebuie sa fi ferma cu ei!
Si am inteles ca e bine sa le dai mereu alternative, in functie de ce doresti sa faca....
*********************************
Poze la intoarcerea cu Teo(bb2) acasa
De la botezul Teodorei
Din parcul Tineretului, dar si cu altii
Povestea nasterii Anei
Povestea nasterii Teodorei(bb2)
MissParker spune:
quote:
Originally posted by mihaela_80
Stiu cu siguranta insa ca, de ce se simt mai respinsi de mama,cu atat se agata copiii mai tare. Nu stiu daca ati vazut The Hours, e acolo un baietel care parca simte ca mama nu isi doreste viata de familie pe care o are si vrea sa ii paraseasca, si devine exasperant de-a dreptul prin solicitarile lui disperate de afectiune si prin faptul ca nu ii permite femeii nici oclipa de singuratate/ intimitate cat e el prin preajma.
Inainte de a vedea filmul le condamnam foarte tare pe femeile care isi parasesc familia, dupa am inceput sa inteleg, nu si sa aprob, de ce o fac.
Si raspuns special pentru vilma: cel mai bine pentru voi e sa incerci sa iti iubesti fetitza asa cum are ea nevoie sa fie iubita, chiar daca relatia dintre voi nu e cum ti-ai imaginat tu. Adica parintele sa cedeze si sa fie adaptabil pt ca pentru copil este prea mult sa inteleaga si sa-si modifice nevoile.
mihaela_80, Am vazut The Hours si pot sa-ti spun ca asa eram si eu, exact ca acel baietel.
Sunt perfect de acord cu acest punct de vedere (nu ca s-ar potrivi vilmei, ca asta nu am de unde sa stiu). Am trait acest lucru cu mama mea: ea era sufleteste absenta mai tot timpul cand era langa mine, ceea ce ma facea - de fiecare data cand disparea 2 minute din campul meu vizual - sa urlu din toti rarunchii, nu suportam plecarea ei fiindca ma temeam ca de moarte ca ma va parasi.
De curand am vazut o familie minunata, am fost la ei in vizita, iar baietelul lor (de 7 luni) a stat cuminte pe paturica lui, s-a jucat singur minute in sir (in spatele fotoliului, deci n-o vedea pe maica-sa), statea fie pe spate fie in fundulet si se juca linistit cu ursuletii lui, ii musca si radea la ei, in timp ce mama lui se ocupa de musafiri si era in permanenta cu o jumatate de ochi la cel mic, gata sa sara daca era nevoie. In timpul vizitei noastre de 6 ore l-a pus o ora si la culcat, in 5 minute se intorsese si nu mi-a venit sa cred ca atat de repede cel mic adormise. Ea mi-a explicat ca dupa parerea ei asa se comporta toti copiii care se simt 100% iubiti si in siguranta, nu simt nevoia sa se agate si sa-si terorizeze parintii ca sa stea lipiti de ei. Pare un paradox, dar simt ca e adevarat.
vilma, no offence, eu vorbesc doar din punctul de vedere al unui copil neglijat, tu in situatia ta stii mai bine care e problema. Dar poate iei in calcul si parerea Mihaelei_80, nu poate dauna.
Mult succes!!
http://community.webshots.com/user/Miss_Parker_1911
_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
simali spune:
quote:
Ea mi-a explicat ca dupa parerea ei asa se comporta toti copiii care se simt 100% iubiti si in siguranta, nu simt nevoia sa se agate si sa-si terorizeze parintii ca sa stea lipiti de ei. Pare un paradox, dar simt ca e adevarat.
quote:
Ba asta s-o crezi tu. Exista copii ca cel despre care ai vorbit, dar exista si copii care cu cat se simt mai iubiti cu atat mai mult tind sa-si confunde parintii cu un parc de distractii deschis non-stop si asta nu se rezolva in nici un caz prin si mai multa iubire. Copiii sunt foarte diferiti si fiecare trebuie abordat adegvat.
alice
Lemoni spune:
Eu una zic ca sunteti niste fericite,astea sunt momentele cele mai frumoase pe care le petreceti cu cei mici ,inca un an doi si nici macar nu va mai dau un pupic ,ca sunt prea mari si le este rusine.
Ai mei sunt mari acum si am ramas numai cu amintirea si casetele video, tanjesc dupa un hug(pe care il primesc normal, dar numai e ca ala de la 6 ani cand ma strangea tare, tare si ma pupaceau de o mie de ori si imi spuneau ca ma iubesc la infinit>)
Este numai o faza ,o sa treaca si nu va grabiti........
Samurai-lady spune:
Kenta are 4 ani si aproape 2 luni si vad ca ma mai lasa si pe mine sa stau singura.Adica el se uita la televizor si atunci n-am voie sa-l deranjez jumatatea aia de ora.DAR,ma striga mamaaaaaaaaaaaaa,unde esti ??? Si eu tre sa-i spun: la bucatarie,la calculator si asa mai departe.
Vilma,poate trece cand merge la scoala.O sa aiba si ea treburile ei de facut,lectii,jucat cu prietenii.
Mie imi e frica de cat de mamos o sa fie Ken dupa ce apare bebele din burtik.
va pupam
Samurai-lady 15 weeks si bb Ken 4 ani
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Samurai-lady" target="_blank">Pagina personala DC
Web-poze Kenutz
www.desprecopii.com/info.asp?id=486" target="_blank">Cum a venit pe lume Samurash bebe
vilma spune:
quote:Viorica, nu, este Taur.
fetita ta parca-i sotul meu!Nu cumva e in zodia fecioarei?
quote:Asta stiu de mult, e adevarat, dar oricat as incuraja-o, nu se intampla nimic pozitiv. Adica rezultatul nu e cel scontat. Mai trebuie adaugat ceva, mai trebuie sa fac ceva, eu sau tatal. Trece prin niste extreme, doamne, doamne, la pranz e vesela si expansiva, spre seara e morocanoasa si plangacioasa (este un exemplu). Tot scriind, imi dau seama ca probabil tot timpul ii cer prea mult. Si ma incapatanez s-o fixez in niste tiparuri proprii, fara sa realizez. Pe de alta parte, educatia inseamna si asta, intr-o mare masura, adica integrarea copilului in niste tiparuri care apartin parintilor (implicit societatii, culturii accesibile acestora).
Poate nu are incredere in fortele ei? incearca sa o incurajezi sa faca lucruri singura si sa o lauzi pentru asta
Stop joc.
Doamna Parker, eu am inteles ce ai dorit sa spui, de fapt. Ca neglijez acea parte de realtionare afectiva a copilului de care orice copil are nevoie. Cred ca se poate vorbi despre asta in cazul meu, daca luam in considerare ca am doar 2 brate, un spate, o gura si 2 ochi cu care trebuie sa imbratisez, tin, sarut, privesc, 2 copii.
Anuska, multumesc, am si inceput sa fac lucruri impreuna cu ea. Vom vedea cum se reflecta asta in comportamentul ei.
Simali, poti s-o mai spui odata! E foarte adevarat ca (,) la copii, daca le-ai intins un deget, ti-au luat toata mana, si vreau sa pun accentul pe latura pozitiva a acestui fapt: e doar o necesitate de baza a copiilor: nevoia de dragoste, si si-o satisfac si ei cum si cand pot. Cu ce eforturi din partea noastra, asta e buba.
Lemoni, nici nu-mi pot imagina. Nu cred ca micuta mea va fi asa peste 5 ani, adica te cred pe tine dar nu pot sa ma vad pe mine impreuna cu ea in asemenea posturi peste ceva timp.
Samy, in primul rand da sa te pup ! Cand stau la teveu nici ai mei nu mai au revendicari...mama lui de teveu! Uite ce s-a gasit sa ne salveze. Sa stii ca mi-e ciuda pe bune.
Mai astept cateva zile si o sa va spun cum merge treaba in noua abordare (adica nu-i refuz nimic pe linie afectiva si de timp petrecut cu ea pe care mi-l cere).
taedi spune:
Vilma,
am si eu o fata care are acum 7,5 luni si pana acum aprox un an la fel imi facea,nici la baie nu puteam sa merg fara ea.Nici eu nu stiam ce sa mai fac cu ea.Intru-n final am dus-o la un specialist si mia zis ca nu are incredere in propriile forte sau crede ca se va intampla ceva cu mine si ma va pierde.
Poate sa intamplat ceva cu tine si ea sa speriat ca va ramane singura.
La sfatul medicului eu am inceput sa-i dau anumite sarcini de facut in masura puterii ei:du asta acolo,adumi aia......la inceput prin casa dar am si laudat-o pt toate alea "vezi ca poti,bravo".Asta cam o luna dupa care am trimis-o si afara bineinteles iam zis ca ma uit dupa ea,sau cand eram impreuna afara de ex o trimiteam in mag sa cumpere ceva si eu ramineam afara.Si uite asa incet incet sa obisnuit si acum merge fara nici o pb la mag,sa duca gunoiul si pot sa ies si eu din casa singura ca nu e pb.
Incerca sa-i dai anumite sarcini si sigur cu timpul vei reusi sa-i asiguri increderea in sine si atunci va stii ca nu i se va intimpla nimic daca nu esti langa ea .Te pup.
edith15+
vilma spune:
quote:
Incerca sa-i dai anumite sarcini si sigur cu timpul vei reusi sa-i asiguri increderea in sine si atunci va stii ca nu i se va intimpla nimic daca nu esti langa ea .Te pup.
Pai am incercat sa fac deja toate astea, dar spune ca nu poate singura. La magazin, chiar daca sunt cu ea, tace ca pestele, chiar daca vrem sa cumparam numai pentru ea ceva, de ex. o ciocolata. O rog sa ceara ea, dar pune ochii in pamant si gata, s-a terminat cu orice discutie. De trimis pe afara singura, putin probabil, e complicat. In rest, asa, prin casa, mai face, dar nu vrea decat daca fac si eu acelasi lucru, sau sa stau langa ea.
Anuska spune:
Continua cu ceea ce faci!
E mai timida, asta e! Las' ca-i trece! Si eu eram asa cand eram mica si daca ai stii cum sunt acum..... , uneori nici eu nu ma recunosc!
Cu pasi mici o sa obtii tot ce trebuie!
Eu ca sa o conving sa cumpere ceva de la magazin, ma prefaceam ca uitam ceva sa cumpar si ii spuneam sa intre ea la loc sa ia cutare lucru ca eu asez bagajele (de exemplu!)
Sau de cele mai multe ori ii spun ca si eu cand eram ca ea nu stiam/puteam/face cutare lucru, insa am incercat pana am reusit si at cand facea un lucru o laudam mereu si ii spuneam "Vezi ca poti, sa nu mai zici ca nu poti fara sa incerci! Intai incerci si apoi daca chiar nu te descurci singurica ceri ajutorul!" Si asta repetat nu o data ci de nenumarate ori!
S-ar putea sa fie intr-adevar din cauza lipsei increderii in puterile ei, insa am observat ca incurajand-o sa incerce macar a dat mereu rezultate....... Poate si noi ca parinti ridicam stacheta prea sus fara sa ne dam seama, insa e clar ca trebuie sa-i sustinem mereu.
Stai linistita ca in timp va fi bine! Insa dureaza! Si trebuie sa o incurajezi mereu!
*********************************
Poze la intoarcerea cu Teo(bb2) acasa
De la botezul Teodorei
Din parcul Tineretului, dar si cu altii
Povestea nasterii Anei
Povestea nasterii Teodorei(bb2)
filofteia spune:
Si Adi (6 ani si doua luni) este cam la fel.
Acasa la noi insa nu este o problema, pentru ca...
- atunci cand fac mancare, daca nu vrea sa stea la el si sa-si faca de lucru, il chem la mine in bucatarie si ori facem amandoi de mancare, ori vine cu tot cu jucarii sau casetofon si ascultam muzica impreuna
- cand sunt libera, dar vreau sa citesc (spre exemplu), stau cu el in camera, el isi face de lucru, iar eu citesc
- cand calc, o fac tot la el in camera
- cel mai important avem multe activitati comune, adica ne uitam amandoi la un film, ne jucam amandoi pe calculator (el 5 minute, eu 5 minute), citim amandoi, jucam carti, cantam si dansam amandoi, ingrijim florile, etc...
Problema mea este la activitatile extra gradinita... spre exemplu la engleza, desi este o vila super, aranjata ca o gradinita, trebuie sa stau acolo cat sta el, pentru ca daca iese sa se duca la baie, trebuie sa ma duc cu el, cica ii este frica... La gradinita nu are insa nici o problema insa...
Dar asa cum spunea o mamica trebuie sa ne bucuram acum de momentele acestea pentru ca vor deveni independenti. O colega imi povestea ca pe la 10 ani si daca il mangaia pe baiat pe obraz se ferea, desi la 7 ani era dependent de ea. Si tot asa mi-a recomandat sa stau linistita si sa profit cat pot...