Lipita de mine
Lipita de mine | Autor: vilma
Fetita mea de aproape 6 ani nu vrea sa faca aproape nimic fara sa fiu langa ea. Ar vrea sa stau tot timpul (e vorba de timpul petrecut acasa) in preajma, si cand spun in preajma, inseamna pe o raza de circa 1 metru. Daca stau langa ea, nu pot sa fac altceva, incepe sa ma intrebe, ma cheama sa vad ceva.
Problema e ca nu pot sa ii dau atentie 100% si astfel apar frustrari de o parte si de alta. Mi-as fi dorit sa o vad eliberata de mine, sa faca lucruri noi si interesante de una singura. Eu fiind alt gen, simt de multe ori ca nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda cu ea. Iar asta imi da o senzatie de gol in stomac, de parca as pierde-o. Aseara am visat ca s-a ratacit.
Oare ne mai chinuim mult asa? Cand o sa intram in rezonanta din nou?
Raspunsuri
Bfly spune:
Ai incercat sa-i dai sarcini de genul "adu-mi cutare lucru te rog din camera ailalta!" sau sa o pui sa te ajute la diverse treburi prin casa care sa necesite si deplasarea ei prin alte camere fara tine? Ma gandesc ca ar trebui sa-i distragi cumva atentia de la tine si sa o implici intr-o activitate care sa o faca sa uite de prezenta ta.
"Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma."
Roxana, mamica lui Andutu grasunelu' bursucelu' scumpicu' zis "Piedone"
Lia spune:
si Andy trece printr-o faza similara,in sensul ca daca ies din camera in care este el,ma striga si apare imediat sa verifice daca sunt unde spun ca sunt(inclusiv la toaleta,desi lui nu-i place daca intru din greseala cand el e la toaleta
.
nu ma deranjeaza si fac ce am de facut impreuna cu el,nici nu m-am gandit la asta ca la o problema..
la voi
Ira spune:
Of, doamne, asa e si Sofia mea. Credeam ca daca o sa mai creasca o sa se schimbe, dar, Vilma, m-ai pus pe ganduri
. Recunosc ca atunci cand e lipita de mine, cand e f aproape, ma simt implinita si mai linistita, insa de multe ori calareala asta non stop la TV, in pat, bucatarie, baie...ma oboseste teribil. Parca e o maimutica din aceea care se tine cu o mana de gatul ma-sii - non stop.
Nu va mai spun ca a mea vorbeste si canta fara oprire, de multe ori imi vine sa ma pun in kur si sa urlu, e o masina neobosita de facut zgomot.
Culmea e ca atunci cand nu e cu mine o vreau de ma doare sufletul. Si dupa 5 minute dupa ce o revad imi vine sa emigrez in Bora-Bora.
mihaela_80 spune:
E posibil sa fie cumva o etapa normala in dezvoltarea copiilor, similara cu cea din jurul varstei de un an si jumatate?
Stiu cu siguranta insa ca, de ce se simt mai respinsi de mama,cu atat se agata copiii mai tare. Nu stiu daca ati vazut The Hours, e acolo un baietel care parca simte ca mama nu isi doreste viata de familie pe care o are si vrea sa ii paraseasca, si devine exasperant de-a dreptul prin solicitarile lui disperate de afectiune si prin faptul ca nu ii permite femeii nici oclipa de singuratate/ intimitate cat e el prin preajma.
Inainte de a vedea filmul le condamnam foarte tare pe femeile care isi parasesc familia, dupa am inceput sa inteleg, nu si sa aprob, de ce o fac.
Si raspuns special pentru vilma: cel mai bine pentru voi e sa incerci sa iti iubesti fetitza asa cum are ea nevoie sa fie iubita, chiar daca relatia dintre voi nu e cum ti-ai imaginat tu. Adica parintele sa cedeze si sa fie adaptabil pt ca pentru copil este prea mult sa inteleaga si sa-si modifice nevoile.
vilma spune:
quote:
sa-i dai sarcini de genul "adu-mi cutare lucru te rog din camera ailalta!" sau sa o pui sa te ajute la diverse treburi prin casa care sa necesite si deplasarea ei prin alte camere fara tine
Da, uneori functioneaza, alteori nu, pur si simplu refuza sa faca chiar daca e ceva super placut pentru ea-daca nu sunt cu ea. Nu mai merge sa-i distrag atentia pentru ca se prinde daca incerc asta in secunda 2.
Lia: la fel ca Andy, si un pic mai mult (mult mai mult)
Ira: SPER sa se schimbe. In acelasi timp simt ca si cum as pierde-o daca ar fi complet independenta. Si eu le simt lipsa copiilor atunci cand nu sunt in preajma.
Mihaela:
quote:Tu ai mare dreptate, si chiar am incercat, si chiar functioneaza sambata,duminica, dar in zielele saptamanii, cum sa fac? Sunt atatea de rezolvat....De multe ori o resping, si pe ea si pe Tudor, pentru ca nu ma lasa sa-mi termin treburile.
sa iti iubesti fetitza asa cum are ea nevoie sa fie iubita
In concluzie, cu cat as fi eu mai mamoasa si lipita de ei, cu atat ar dori ei mai multa libertate? Merita sa fac experienta asta.
buli spune:
e difereanta mare de virsta (Matei are 3 ani) insa cu cit incerc sa ma indepartez, cu atit mai tare se agata de mine.
daca stau cu el si stabilesc uite stau pina imi termin cafeaua, apoi merg la serviciu, mai degraba functioneaza. sau mai stau 3 min cu tine si apoi fac aia sau ailalta. nu merg insa tot timpul tacticile astea.
cred ca fetita ta te "simte" ca fugi si se prinde mai tare de tine.
te inteleg insa foarte bine, uneori imi vine sa fug de-acasa pentru 2-3 zile :))
Tonnia spune:
Stii ce cred ca as face? 2 saptamani as sta lipita de ea, as sufoca-o pur si simplu, nu doar la solicitarile ei, as avea eu initiativa asta. Cred ca i s-a strecurat un pic de neincredere in suflet, te simte ca vrei sa evadezi, te pandeste, iti urmareste reactiile.
simali spune:
Vilma, fetita ta de 6 ani merge undeva in colectivitate (gradinita/scoala?)
Un alt motiv pentru care copiii mici (sau chiar si mai mari - uneori chiar si adulti) tind sa se agate de parinti este teama (poate nejustificata) ca, in absenta parintilor li s-ar putea intampla ceva rau. Acest comportament este specific copiilor mult prea protejati, cu parinti responsabili mult peste medie.
Cand mama tine fetita de mana pe trotuar si o trage de la margine pentru ca se teme ca v-a sari in strada, mesajul transmis fetitei este "strada este un loc plin de peicole". Cand fetita se joaca in parc iar mama nu o scapa o clipa din ochi ea simte ca mama o urmareste continuu iar mesajul perceput de ea este "in orice moment cineva te poate rapi, sau ti s-ar putea intampla ceva rau". Toate aceste gesturi de grija din partea parintilor nu fac decat sa mareasca angoasa copiilor convingandu-i pe acestia ca lumea e un loc plin de pericole carora ei nu le pot face singuri fata pentru ca nu le cunosc iar noi, parintii suntem niste super-eroi meniti sa-i scoata din toate incurcaturile.
Cel mai rau este ca acesti copii nu au incredere in fortele proprii si este posibil sa aiba unele intarzieri in dezvoltare deoarece invatarea se face prin experiente proprii, prin observare, scotocire, explorare pe cont propriu, experimentare, etc.
Si eu fac parte din categoria parintilor de mai sus si i cerc de ceva vreme sa ma tratez - desi este foarte greu. Ieri de pilda am fost cu copilul (6 ani) sa-mi las masina la service. La un moment dat mi-a cerut voie sa se joace afara. I-am dat voie (pentru ca v-am spus, ma tratez) dar, dupa nici 5 minute in care am controlat la fiecare 10 secunde ce face copilul afara m-am trezit postandu-ma pe un scaun la geam, exact la nici un metru de locul unde se juca copilul. Asa ma simteam foarte in siguranta... Pana cand, brusc, m-am intrebat daca mi-ar fi placut cand eram copil ca mama mea sa stea sa se uite la mine ca la cinematograf in timp ce ma jucam... Am constientizat ca sunt ridicola. Dar mie nu-mi joaca prin cap decat episoade cu copii rapiti, calcati de masina, etc.
alice
vilma spune:
quote:Da, Buli, si la noi functioneaza de multe ori, numai ca nu dureaza decat maxim 1 minut, dupa care vine si incaleca din nou.
daca stau cu el si stabilesc uite stau pina imi termin cafeaua, apoi merg la serviciu, mai degraba functioneaza. sau mai stau 3 min cu tine si apoi fac aia sau ailalta. nu merg insa tot timpul tacticile astea.
quote:Tonia, e greu sa fac asta, dar o sa incerc saptamana viitoare cand am concediu, dupa aceea chiar n-am cum, merg la serviciu. In compensatie, o sa raspund pozitiv de fiecare data cand o sa-mi ceara s-o asist.
2 saptamani as sta lipita de ea
quote:Da, Alice, desigur, de multa vreme. In rest, tot ceea ce ai scris in mesaj descrie perfect ceea ce se intampla.
Vilma, fetita ta de 6 ani merge undeva in colectivitate
Pentru ca stii prin ce trec, da-mi un sfat te rog cum sa procedez cand avem aniversari, petreceri cu copiii. Nu ma lasa sa plec pe parcursul celor 2 ore, iar daca stau acolo, unde sa ma uit decat la ei? (normal ca nu ma uit tot timpul, mai ales daca am cu cine sa vorbesc, ma antrenez si eu in discutii). Rezultatul este un comportament artifial, se bosumfla si sta suparata, nu participa la jocuri, mai ca s-ar ascunde. Daca se mai intampla sa stea si in calea celorlalti copii care alearga, se joaca, si o imbrancesc (din neatentie), se supara asa de tare ca se retrage si ii vine sa planga. Nu-si mai gaseste locul (uneori am impresia ca ii place sa faca pe victima). Si uite asa avem inca o petrecere ratata.
viorica avram spune:
Vilma, fetita ta parca-i sotul meu!Nu cumva e in zodia fecioarei?
sa stii ca eu sunt de parere ca ea te exploateaza. stie ca o iubesti foarte mult si se foloseste de aceasta "slabiciune" a ta. normal ca toate mamele isi iubesc copiii! eu, recunosc , ca o las singura pe Shali la petreceri, chiar daca la inceput protesta si comenta i-am explicat ca petrecerea e pentru copii si parintii nu participa.si pe mine ma santajeaza si imi reproseaza cu lacrimi in ochi ca nu o iubesc daca nu ii dau atentia pe care si-o doreste, dar uneori sunt atat de ocupata incat chiar trebuie sa ma lase in pace.
Poate nu are incredere in fortele ei? incearca sa o incurajezi sa faca lucruri singura si sa o lauzi pentru asta.
stiu ca te simti vinovata cand ea sta suparata si asteapta sa-i acorzi toata atentia ta dar gandeste-te un pic si la tine. ca n-ai sa mai rezisti mult asa.pana la urma va intelege ca o iubesti si ca o sa fii tot timpul langa ea atunci cand are nevoie. n-ai mentionat daca si Tudor e la fel?! Poate fi geloasa pe fratiorul ei?
Cu shali o scot la capat, cand are momentele acestea , dar eu il am pe sotul meu care ma santajeaza afectiv asa cum spui ca face fetita ta. si la el nu merge nici o metoda din asta!
Si de aici ne certam toata ziua! pt ca eu nu fac niciodata ce vrea el!
Viorica
poze