De ce nu sunt adevarate povestile cu barza??

Locuiesc intr-un orasel mic din Spania cu familia si sotul meu.Sunt o viitoare mamica, am 35 de sap.Faptul ca mai am putin ma serie ingrozitor.Pana acum am avut o sarcina plina de peripetii si pe care cu greu am suportat toate aceste etape.Nu ma enomar printre acele femei care au parte de o sarcina usoara, fara greutati, si cu copii neagitati in burtica.
Aici, la maternitatile din Spania, nu pot opta eu pentru nastere normala sau cezariana.Imi este enorm de frica de nastere normala, imi este frica de durerile din timpul acesteia, mi-e frica de masa de operatie, de doctori, de spital.
Traiesc clipe de groaza atunci cand numai ma gandesc la clipele de nastere.Timpul se scurge atat de repede iar eu nu pot prinde curajul sa nasc normal.
Daca as putea naste normal...........!!!!as sta intinsa si adormita pe acea masa de operatie zile intregi, dar fara sa stiu ce se intampla.
Am trecut prin 2 interventii chirurgicale (de polipi si de ampendice) si sincer spun ca doctorii au spus ca am scapat de la gradiina zoo, atat de salbatica puteam fi. Si sa nu mai spun ca tipam in gura mare pe masa de operatii, tipam atat de tare incat nu am mai putut vb o saptamana ce gat umflat aveam.
Imi este rusine de mine, de ce nu pot fi si eu ca celelalte femei care se duc singurele sa nasca?
Ma leg de speranta ca aici imi va da voie sa intre si sotul meu cu mine la nastere. Se aud astfel de zvonuri iar eu tin sa cred ca e posibil.
Imi este teama sa nu pateasca fetita mea ceva pt ca eu nu ma simt capabila sa indur toate aceste dureri, imi este frica sa nu lesin de teama si de durere atunci cand trebuie sa iasa.....
Eu consider ca ar fi bine sa consult un specialist care sa ma ajute sa trec peste frica asta, dar aici in Spania e cam greu. Nu sunt venita de foarte mult timp, nu vorbesc cursiv si nu cred ca m-as intelege in totalitate cu dr.
Va rog ajutati-ma voi care ati mai trecut prin asta. Acum dupa ce v-ati crucit citind toate aceste ce se intampla cu mine va veti intreba de ce nu m-am gandit inainte.Iubesc enorm de mult copii, imi doresc enorm de mult un copil. Cand am hotarat sa raman insarcinata eram atat de incantat si de fericita incat nu m-am gandit la cum voi naste. Credeti-ma ca noaptea am cosmaruri si ma trezesc racnind in gura mare. Nu visez crime,stafii,monstrii....ci doar ca nasc.

Cer ajutor mamicilor care a nascut in Spania sa-mi impartaseasca experientele lor...poate ma voi mai linisti

Happiness_4_us spune:

Nastere usoara ! ca sa zic asa.

Luni tocmai a nascut o buna prietena de-a mea care sta tot in Spania.
Ea care era atat de curajoasa inainte de nastere, incat a fost in stare sa dea in scris ca nu vrea epidurala decat daca nu face fatza nasterii, a avut un travaliu de aproape 9 ore, 9 ore in care nu i s-a administrat nimic care sa o ajute sa se dilate, ptr ca cei de la spital au fost de cuviinta ca organismul trebuie sa isi urmeze cursul firesc, fara a fi ajutat de nimic din exterior.
Acum dupa ce a nascut, cand am vb cu ea la tel, mi-a zis din start: nici sa nu te gandesti sa nasti fara epidurala iar in cazul in care la voi nu se face, fa cezariana, fa ceva ca e tare greu.
Nu vreau sa te sperii, vreau sa te fac sa realizezi ca trebuie discutat din timp cu moasa care te-a vazut pe perioada sarcinii, ca am inteles ca si la voi tot moasa supravegheaza sarcina, si discuta din timp cu ea ca vrei epidurala sau ceva care sa te calmeze.
Nastere usoara si numai bine!

---

Nana, 8+
In asteptarea lui
Nunta noastra de vis!
Daca incepi sa te sacrifici pentru cei pe care-i iubesti, vei sfarsi prin a-i uri pe cei pentru care te-ai sacrificat!

tanima_i2002 spune:

Andreia, uite ca eu mi-am dorit tare mult sa nasc normal fara epidurala si nu am avut bafta de asa veva ptr ca bebe a fost asezat pelvin si s-a impus cezariana. In seara cand am ajuns la spital cu dilatatie 5 eu inca mai speram ca bebe s-a intors. Apoi am sperat ca imi vor face cezariana cu anestezie locala (epidurala) dar nu am avut parte nici de aia ptr ca anestezistul (seful insusi) mi-a spus ca ar putea sa imi faca, are trusa, dar ptr binele meu nu imi face ca recuperarea este mai usoara cu anestezie totala. Si asa ca pana la urma cosmarul meu a fost total: de ce mi-a fost mai frica nu am scapat. Inainte de nastere nu ma gandeam decat ca voi muri la nastere si nu voi apuca sa imi vad bebelusul. De aici si obsesia mea cu naturalul cat mai natural. Nu pot sa te incurajez ca o nastere naturala nu e chiar asa de grea ca nu stiu cum este desi am 3 surori care au nascut natural fara epidurala fara nimic si care de rusine nu au scos un suntet nici macar cand au crezut ca le crapa capul de durere. Ce pot sa iti spun este ca in momentul ala sunt sigura ca vei avea puterea sa treci peste durere de fericire ca esti mama si iti vei tine puiul in brate.
Asa ca mult curaj si poate pana la urma va fi cum vrei tu si nu ti se va intampla ca mie.
PS: si eu am avut o sarcina foarte grea cu muuuulte probleme dar in momentul in care am plecat de acasa sa nasc am suportat durerile si contractiile timp de 3 ore cu stoicism ptr ca stiam ca nu mai ma intorc acasa fara bebe.

Mamica lui Rares (15 oct 2006)
poze
Botez

andre_ea spune:

Trebuie neaparat sa vorbesti cu dr. (sau moasa) care urmareste sarcina despre metodele de ameliorare a durerii pe care le poti avea la dispozitie. Epidurala sigur va fi posibila, acolo fiind anestezisti priceputi. Vezi poate e posibil si statul in apa pentru usurarea durerii.
Si inscriete la un curs de pregatire pentru nastere. Poti invata de acolo tehnici de respiratie pentru usurarea durerii si scurtarea travaliului
Sunt femei care au dureri mari la nastere si altele care n-au deloc (rare, dar exista). N-ai de unde sa stii inca cum vei suporta tu durerea. Canalizeaza-ti gandurile catre bb.
Succes! Si sa ne spui cum ai nascut.

---

Andreea, mami de Tudor- 10.08.2005

ralu spune:

Eu zic sa te linisteti, mai intai! Apoi incearca sa vorbesti cu doctorul tau (asa cum poti) si sa-i spui ca tu vrei epidurala la nastere. Si eu eram ingrozita de durerile nasterii. Pe prima fetita am nascut-o in Ro. Am avut un travaliu foarte usor! Am stat in picioare si am zambit pana cu o jumatate de ora inainte de a o naste pe Ioana. Apoi ultima jumatate de ora a fost groaznic, dar pe mine nu m-a durut decat spatele, dar f.f.f.f. tare. Atat!! Si asta pentru ca ulterior am aflat ca aveam o problema la colana vertebrala. Pe cea de a doua fetita am nascut-o in Franta. Aici am cerut din start peridurala (si nu stiam sa vorbesc cine stie ce, dar m-au inteles) si a fost floare la ureche. Singura chestie a fost ca am vomitat in timp ce moasa imi spunea sa imping. A fost super usor si am avut un copil destul de mare (3540g). Asa ca lasa frica si incearca sa spui doctorului tau exact ce doresti. Nu se poate sa nu fie de acord. (Fa-ti un text de acasa, invata-l pe din-afara in asa fel inact doctorul sa te inteleaga)

Bafta si nastere usoara!

pomeanm spune:

Buna Andreia,
Iata, sunt si eu o viitoare mamica in Spania, sunt in 32 de saptamani dar la a doua sarcina. Prima nastere a fost usoara, tinuta sub control tot timpul, am avut epidurala si totul a decurs fenomenal.
Asa cum ti-au spus si celelalte fete, nu exista doua nasteri la fel nici intre persoane diferite, nici macar la aceeasi persoana, asa ca singura solutie e sa ne mentalizam ca, de dragul copiilor nostrii putem sa o facem, putem sa trecem peste tot, sa facem acest prim sacrificiu pentru ei oricum ar fi.
Cat despre sistemul din Spania, epidurala e aplicata destul de usor daca ajungi la timp si daca nu sunt contraindicatii (tatuaje in zona lumbara, probleme de coloana sau de tensiune) pe care oricum le evalueza anstezistul in probele pe care o sa ti le faca in curand.
Ceea ce poti face, si inca nu e prea tarziu, e sa mergi la cursurile de prenatale (preparacion al parto)unde vei invata lucruri utile si vei avea o alta viziune asupra nasterii. Respiratia care se invata e superutila dar trebuie practicata destul de mult inainte, pentru ca atunci cand o sa fie momentul sa o folosesti sa nu trebuiasca sa stai sa numeri la timpi. Inainte de respiratie insa, cei doi primi si mari pasi spre o nastere "usoara" sunt atitudinea pozitiva (e ultimul mare pas si-ti vei tine copilul in brate) si relaxarea.
Intreaba-ti moasa despre cursurile astea si mergi macar la doua trei, vei vedea ca iti vor prinde bine. Si nu-ti fie teama de "vorbit" sau ca nu o sa intelegi ceva, partea care ne intereseaza e mai mult practica si o sa ti se arate totul si apoi, nu stiu in ce zona esti tu, dar in oraselul de langa Madrid unde merg eu, suntem romance, poloneze, bulgaroaice si spaniole si ne intelegem.
Ceea ce pot sa-ti spun e ca in sistemul public (Seguridad social) nu poti face cezariana la cerere daca totul e ok in sarcina.
Multa bafta!!!!

pomeanm spune:

A, am uitat sa-ti spun, de regula tatal e prezent da cand te interneaza pana cand aveti puiul in brate; iar daca tu mergi la prenatale il poti invata cum sa te ajute respirand o data cu tine sau masandu-ti spatele, sau cum sa-ti distraga atentia cu bancuri sau lucruri care iti plac.
Crede-ma e posibil ca nasterea sa fie si altceva decat un moment de groaza.

mandyksch spune:

Andreia, eu cred ca in primul rand trebuie sa te linisteti si sa gandesti pozitiv. Cred ca este cel mai important lucru. Eu iti dau doar exemplul meu...mie imi e frica si acum daca vad pe cineva in halat alb sau daca vad o seringa. Toate astea mi se trag de la o trauma foarte mare pe care am avut-o la 3 ani cand am avut meningita si am stat foarte mult in spital si mi s-au facut nspe mii de injectii in coloana si nu se stia ca o sa supravetuiesc sau nu...

Asa ca faptul ca m-am decis sa raman insracinata si sa nasc un copil il consider si acum ceva extraordinar, daca tin cont de frica mea extraordinara. Toata sarcina m-am fortat sa nu ma gandesc la ce va urma. Si nu ma gandeam ca mi se poate intampla ceva mie sau bbeului. Pur si simplu am mers inainte in fiecare zi, gandindu-ma ca va fi bine. Si in ziua in care m-au apucat durerile si am ajuns la spital faceam glume pe hol si nu ma gandeam ca peste putin timp o sa nasc. Eu am nascut cu cezariana-din cauza problemelor cu vederea-dar nu a fost cezariana programata,caci bb s-a hotarat sa vina mai repede, asa ca am avut ceva dureri de suportat pana ce am intrat in sala de operatie. Eu am tras muult dupa operatie, dar crede-ma ca toate trec si nu e neaparat nevoie sa ai o nastere traumatizanta. Gandeste pozitiv, gandeste-te ca nu vi se poate intampla nimic. Iti tin pumnii.

Mandy si Krisztián (23.10.2005)