vreau sa mor!!!!!

Mik spune:

Didadi, eu cred ca tipul profita de tine si atit. Singurul merit e ca stie sa plinga ca sa te impresioneze.

Eu mi-as chema parintii la mine si i-as pune lui lucrurile la usa in seara asta.

Ai 25 de ani si nu merita sa-ti irosesti timpul cu asa ceva.

Cele mai teribile : Tzuni, Dordia, Anca, Mik

ingridnen spune:

pe langa tot ce au scris fetele mai sus (subscriu !!!) eu cred ca tu suferi si de o depresie.... care se poate trata, cu medicatie si psihoterapie corespunzatoare.
Fa-ti curaj si mergi la un medic, te vei simti mult mai bine . Si lui, cel mai bine ar fi sa nu-i spui nimic

Iti doresc toate cele bune !

Ingrid si Cristi 3 ani si 10 luni

violeta69 spune:

si inca ceva....ca ai scris in acelasi timp cu mine!
nu mai fuma atata si pune mana de manaca,ia vitamine daca nu poti manca....iesi cu prietenii,descarca-te,plangi 1 luna,doua....si dupa asta spune STOP suferintei...
apoi nu esti deloc singura,multumeste-i lui Dumnezeu ca ai inca parinti....apropiete-te de ei,spune-le totul,fii prietena cu mama ta....cuvintele lor sunt ca un balsam pt suflet!
pretuieste-i cat sunt in viata....si pretuieste-ti viata...ca nu ai decat una..cand iti va fi bine vei vrea sa fii sanatoasa si nu se va mai putea....asa e platim in viata,dar platim pt prostiile pe care le faceam cand nu vedem dincolo de noruletul de ceata...

deci chestia cu fumatul nu-ti poate face decat rau,mult rau....crezi ca va sta cu tine daca vei fi bolnava?
poate ca da...o perioada...si va face tot ce are in cap....
daca nu te iubeste e mai bine sa te lase...pt ca daca te iubea nu te facea sa suferi....


Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!


*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"

Aamu spune:

quote:

---

Originally posted by didadi

Va multumesc din suflet,tuturor care mi-ati scris.Nu ma asteptam sa primesc raspuns asa de repede.Sunt constienta si am fost ca eu nu o sa fiu cu el niciodata,dar ceva ma tine si nu pot.Ma simt ca intr-o prapastie si nu pot sa ies.Uneori ma gandesc ca roata se intoarce si ca treb sa sufar si eu.Am gresit si eu mult in viata si am frant inimii,ca fiecare om,cu voia sau fara voia mea.Si ma gandesc ca acum treb sa platesc.Dar parca e prea mult...Si nu mai pot.Am fost o femeie puternica si vesela si ma mandream cu mine,Va rog sa ma credeti ca nici nu pot sa scriu de cat plang si de cat sufar.Am 2 zile de cand nu am mancat nimic,doar am fumat.Am stomacul punga si simt ca usor usor am sa ma prapadesc.nu am putere nu pot sa fac nimic.Offf Doamne,ce grea mai e suferinta.Ce pot sa fac,daca nu pot sa spun,nu am putere,nu am curaj sa-i spun sa plece.Mi-e frica de singuratate,toata viata mi-a fost.Am gresit si eu si sunt constienta,dar parca e prea mult!!Prea mult imi da Dumnezeu.Off,nu fac decat sa oftez si sa plang.Va multumesc ca ati citit povestea mea si sper ca intr-o zi Dumnezeu sa ma ierte pt tot ce am facut si sa ma linisteasca.Atat vreau,doar liniste

---

Nu te mai invinovati pentru ce ai facut sau n-ai facut. Nu e nici o pedeapsa de la Dumnezeu acum. Te pedepsesti singura. Fii sigura ca nu trebuie sa platesti nimic.

Sa nu-ti fie teama de singuratate, esti tanara, ai toata viata in fata si slava Domnului Pamantul inca e plin de oameni.

Daca n-ai curaj sa-i spui sa plece, scrie-i! Oricum el asta vrea, sa plece. Iar tu nu ai decat sa accepti, nu ai cum sa schimbi. Daca ti-ar fi dat sperante as mai zice, dar ti-a spus "doar o luna si atat". Pentru ce sa te mai chinui o luna, cand poti acum sa o "rupi". Oricum suferi si daca sta si daca pleaca. Numai ca daca sta te chinuie si pe alte parti (si suferi si pentru ca stii ca o sa plece), daca pleaca suferi dupa el o vreme si trece.

Eu cred ca o sa vrei sa-i multumesti (peste ani si ani) ca a plecat.

Mananca ceva, oricat de putin poti.

Roxali spune:

Fata draga la 25 de ani...cu ani astia n-ai sate mai intalnesti sigur...ocupa-ti timpu cu ceva practic...ai devenit dependenta de el deoarece il cunosti, te-ai obisnuit cu felul lui...ai grija sa nu fie mai mult obisnuita ca iubire...toate ca toate da el sigur nu te iubeste, deci, iubire cu forta nu merge...mai iesi in lume cu un grup de prieteni, cauta-ti alte preocupari.

Ali

babyblue spune:

parerea mea este sa iei niste anxiolitice si niste tranchizante, in doza mica, ca sa nu mai ai starile alea de "arsura de durere" ... iti dau o stare de liniste si poti gandi mai la rece.




_

Babyblue va pupa pe toti!!

"Sunt doua pacate principale din care toate celelalte pacate se nasc: Nerabdarea si Lenea."

Ana68 spune:

Nu va mai amintiti de perioada cand aveati 25 de ani?!Ce vremi,dom'le,ce vremi!!!!!Unde sunt zapezile de altadata?


Didadi....io una cred ca 'geaba se stroc fetele astea la creier sa-ti dea sfaturi,ca tu oricum nu le vei urma si vei face cum vrei....Ca ce scriu ele e bine(subscriu si eu la sfaturile lor) e adevarat,dar la varsta ta....cand sangele clocoteste in vene si ai un vulcan in stomac....si inima iti sare din piept ...cand gura iubitului e mai dulce ca vorba mamei...ma indoiesc ca vei tine cont de vorbele bune scrise aici...
Nu vreau sa te descurajez sau te dezamagesc...imi amintesc de mine la 25 de ani,imi amintesc de dragostea vietii mele ....hehehehehe...de atunci,imi amintesc de energia din mine si ca sfaturile celor din jur ma enervau cumplit,ca nimeni nu ma intelegea si toti erau impotriva mea...Am ajuns la varsta cand spun :ce rebela eram!
O sa iti treaca,cu timpul si nevoia de omul asta...probabil ca o data si o data se va intampla sa va si despartiti si fiecare sa mearga pe drumul lui...Ai sa suferi,e normal....dar iti va trece...Aaaaaa,simti nevoia sa mori?Hm,ma gandesc ca asta nu-i o solutie...e o lasitate...Gandeste-te apoi ce lasi in urma ta:prieteni care te vor plange vreo luna,hai doua si te vor uita...parintii trebuie sa-ti plateasca funeraliile si in ziua de azi ii cam bagi la cheltuiala....si daca socotesti si pomenile de pana la un an...cam o sa-i coste...pretenarul o sa fie cel mai fericit ca a scapat in sfarsit de tine si e liber si in plus,daca iei ceva pastile sa dai coltul si ajungi la spital,vai de tine....ca te injura aia acolo si te spurca de iti trece de sinucidere...
Sper ca nu te-ai suparat pe mine...astea-s gandurile mele sincere pentru tine...Sigur esti o fata frumoasa si din cuvintele tale asternute aici ca un strigat de ajutor imi dau seama ca ai un suflet frumos si esti foarte sensibila...Didadi,viata merge inainte cu bune si cu rele...ce ne-am face noi oamenii daca n-ar fi ca o balanta intre bine si rau?N-am mai sti cand sa fim fericiti si cand sa fim tristi...pai nu!?
Uite un big de la mine si te rog sa te mai gandesti ...referitor la dependenta de acea persoana...gandeste-te ca poate ai fi tu in locul lui...
Dumnezeu sa te lumineze si sa fi fericita asa cum iti doresti!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana si
Ea e TOYO...

Alex2 spune:

BabyBlue, nu e cea mai buna solutie ptr un om aflat in disperare. Poate mai degraba o tentatie de a lua o supradoza. Stiu ce spun.
Ori amanarea aceea de "a gandi la rece" face numai sa amane momentul intalnirii face-to-face cu realitatea.

Alexandru

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

didadi spune:

Offf.Cata dreptate,sunt constienta.Trebuie sa scap cat mai repede.Stiu si ca sunt cu nervii la pamant si treb sa merg la doctor,am mai trecut prin asta,adica nu e prima dragoste.dar parca asta e prea mare.Nu pot sa-mi imaginez viata fara el.am uitat sa spun ca el nu are nimic la mine.Hainele sunt la el acasa.Deci vine sa doarma sa manance sa aiba o femei.Offf cat sunt de constienta,De tot ce se petrece.Nu sunt nebuna am spus si o mai spun,sunt constienta ca stau si-mi trece timpul si sufar si ma consum,degeaba.Off da-mi Doamne putere,ca nu mai pot.Cum va explicati?stiu,vad,dar nu pot sa zic:GATA S-A TERMINAT!!! Sunt obsedata de el.M-am rugat la Dzeu mult in tot timpul asta sa faca ceva sa fie bine cu sufletul meu si nu am cerut decat sa ma linisteasca,atat.Si nimic,tot rau.Si am abandonat.L-am abandonat pe Dzeu si sa ma iertati ca spun asta.dar nu mai am incredere.Am zis ca nu mai exista.Stiu ca gresesc dar nu mai pot.

nuschu spune:

Didadi,nu trebuie sa mori. Oricat de imposibil si incredibil ti-ar parea, exista viata si in afara acestui om, si fara el si (oare se poate "mai imposibil" de atat ?) mai buna !!

As fi vrut eu sa vorbesc din auzite, dar iti spun din proprie traire ca si au am crezut ca mor si m-am amenintat pe mine ca mor, nu mai tarziu de vreun an. Diferenta e ca el imi spunea ca ma iubeste si ca vrea sa fim impreuna, dar nu facea decat sa-mi faca viata oribila. Ma rog, mi-o faceam eu, ca aveam incredere (sau asa credeam) in ce-mi spunea el.

Dar, dupa un efort de cateva luni, cu ajutor din partea unui specialist si cu mult sprijin din partea celor apropiati, sunt chiar fericita, la mai putin de un an ! Am fost si singura, am plans, au fost momente cand mi-eram mie insuportabila, momente cand credeam ca sunt bine si nu eram, apoi cand am inceput sa cred ca nu mai am nevoie de barbati si ca nu-mi va mai placea niciunul. Dar acum imi place un barbat si eu ii plac lui. Si e bine, nu mai e cu suferinte, nu mai e dragoste cu nabadai si amor ghebos.

Ai nevoie de ajutor, sa apelezi la un terapeut (forumul specializat de pe DC te poate ajuta) si la sustinerea prietenilor, a parintilor si un pic de vointa din parte-ti. Si incredere ca totul va fi bine, iti spun cu mana pe inima si din experienta !

Cand iti e greu, mai treci pe-aici, sa fii incurajata. Totul e sa ceri .

************
Li