Predispusi la divort?
Raspunsuri - Pagina 6
misulescum spune:
quote:
Originally posted by espiritu
mic off topic
nu e nimic extraordinar ca si un tata are grija de copilul lui.dupa mine e pur si simplu normal.ca doar nu l-a facut decat mama copilului singura.
espiritu
da,este normal,civilizat si omeneste ceea ce spui tu,dar am motivele mele intemeiate sa admir acest gen de tati.Intelegi?
Clover spune:
quote:
Originally posted by espiritu
pt mine varianta divort ca am dreptul sa fiu fericit(si am tot dreptul din lume) nu intra in calcul.fericirea mea ar insemna nefericirea copilului.oricat de apropiat as vrea eu sa raman de ea nu voi fi ca acum minut de minut langa ea.as simti un cutit in inima sa aud ca spune altcuiva "tati".as muri sa nu stiu o seara cum a mancat sau cum s-a spalat pe dinti.
deaci varianta divort,in cazul meu,va trebui sa vina dar in asa fel incat fetita mea sa sufere cat mai putin.
espiritu
Am si eu o intrebare: ai spune ca sotia ta e o mama buna?
Ce pot spune, tin minte un subiect de-al tau legat de sotie destul de vechi, e clar ca ea e pe alta unda.
Cel mai bun sfat pe care ti-l pot da e indiferenta cat cuprinde. E singura modalitate sa o recuceresti. Eventual mai du-te si la un suc cu vreo colega sambata seara. Daca ea nu te vrea in momentul asta alta cale decat indiferenta/starnire gelozie nu ai de recucerire.
E foarte frumos ca stai cu fetita ta, si da motivele sunt partial egoiste, partial altruiste, ceea ce nu e nici rau nici bine.
As fi curioasa ce are de spus sotia ta. Nu are nici o prietena de-a ei pe care sa o intrebi ce probleme are? Din punctul meu de vedere sau considera ca ai gresit fatal sau te inseala.
Keep the promises you make to yourself.
Porumbita spune:
quote:
Din punctul meu de vedere sau considera ca ai gresit fatal sau te inseala.
sau nu il mai iubeste; sau ii e indiferent... stie ca el oricum nu o sa divorteze si dintr-un motiv sau altul ii convine statutul de femeia maritata. am si eu o cunostinta asa... intr-un final ea l-a parasit pe el (cand a intalnit pe altcineva); ce-i drept de vreo 2 ani de cand s-a recasatorit parca e o alta femeie... de cate ori o vad are o figura care radiaza...
Rufus spune:
quote:
Originally posted by espiritu
pt mine varianta divort ca am dreptul sa fiu fericit(si am tot dreptul din lume) nu intra in calcul.fericirea mea ar insemna nefericirea copilului.oricat de apropiat as vrea eu sa raman de ea nu voi fi ca acum minut de minut langa ea.as simti un cutit in inima sa aud ca spune altcuiva "tati".as muri sa nu stiu o seara cum a mancat sau cum s-a spalat pe dinti.
deaci varianta divort,in cazul meu,va trebui sa vina dar in asa fel incat fetita mea sa sufere cat mai putin.
espiritu
Acum, cu sacii in caruta, imi da mana sa vorbesc. Totusi, indraznesc sa spun ca un copil nu este fericit in prezenta a doi parinti nefericiti. Mai mult, el creste intr-un sentiment de vina (de ce toti copiii or crede ca parintii se cearta din cauza lor?), cu traume pentru tot restul vietii. Inainte de divort, am studiat temeinic care este considerat momentul prielnic de divort, dpdv al copilului. Nimic din ce am citit sau aflat nu m-a lamurit.
Groaza de a fi ramas fara Ioana era atat de mare, incat recunosc ca as fi facut aproape orice sa impiedic acest lucru. Totusi, adevarata dragoste fata de copil trebuie, teoretic, sa ne indemne sa procedam cum e mai bine pentru el, nu pentru noi. Si de multe ori nu vedem corect. Auziti, de aceea, destul de des mame care spun ca "paine goala de-ar fi sa aiba de mancare in casa si tot nu lasa copilul sotului, mai bogat decat ea" sau tati care, fara nici o vocatie, sustin ca vor face orice sa-i ia copilul mamei, ca sa dovedeasca ca si el e in stare sa-l creasca.
Acum, cand am trecut peste cea mai neagra perioada a vietii, pot spune ca, atunci cand nu mai exista cale de impacare intre soti, pentru copil e mai bine ca acestia sa se desparta. Si pentru ca sa-l scuteasca pe copil de relatii incordate, si pentru a-i da o sansa sa creasca intr-o noua familie, mai linistita.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
Elise spune:
quote:
cum, cand am trecut peste cea mai neagra perioada a vietii, pot spune ca, atunci cand nu mai exista cale de impacare intre soti, pentru copil e mai bine ca acestia sa se desparta. Si pentru ca sa-l scuteasca pe copil de relatii incordate, si pentru a-i da o sansa sa creasca intr-o noua familie, mai linistita.
si eu sint de acord...DAR.... cum "imparti" copilul?
Admitind ca amindoi il iubesc la fel de mult, si fiecare crede ca el ar trebui sa-l cresca?
...am refer, cum il poti face pe celalalt sa accepte, nu la faptul ca va fi fortat de tribunal sa se desparta de copil.
Elise & BBLisa
Rufus spune:
quote:
Originally posted by Elise
si eu sint de acord...DAR.... cum "imparti" copilul?
Admitind ca amindoi il iubesc la fel de mult, si fiecare crede ca el ar trebui sa-l cresca?
...am refer, cum il poti face pe celalalt sa accepte, nu la faptul ca va fi fortat de tribunal sa se desparta de copil.
E mai simplu decat crezi, dar asta-i numai in teorie. De exemplu, la mine, daca sotia lua copilul, era crescut de soacra. Fosta sotie nu avea timp, din cauza serviciului. Din moment ce eu mi-am asumat sarcina de a o creste personal pe Ioana, fara "intermediari", mi se parea logic sa insist sa am eu custodia. Apoi, chiar si material: situatia mea era clar mai buna si, chiar daca nu o uitam eu pe fata, nu-i era mai bine ca in curtea mea. Cu toate acestea, de fapt factorul hotarator a fost cel material...al mamei
In cazuri de "egaliate", in general, cred ca mamele sunt mai indicate sa-si creasca, chiar si singure, copilul.
De asemenea, in cazul unui divort civilizat, cel care "pierde" are mai multe sanse sa-si vada copilul mai mult timp (desigur, daca doreste). Si nici copilului nu-i vor fi bagate, intentionat, tot felul de prostii in cap, din razbunare, fireste.
In ceea ce priveste situatia in care copilul, intr-o noua familie, spune tata sau mama unui strain care devine sot al parintelui ce a obtinut custodia, este cam nasol...mi s-ar parea fair sa-i spuna pe numele mic, in cazul in care relatia cu parintele care a pierdut custodia este una buna. Din pacate, nici eu nu am procedat asa si imi pare rau, chiar daca fetele (a mea si a actualei sotii) au insistat sa ne spuna tata si mama. Stiu ca parintii naturali au protestat cand au auzit si cred ca sufera. Cat o fac din inima si cat din orgoliu, asta e alta discutie.
Ce ma fac insa cu Teodora, fata Torei, care ma intreaba cat mai am de gand sa astept pana o infiez! Nu stiu cum sa-i scot din cap, asta mai trebuie sa auda taica-sau!
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
Alex2 spune:
quote:
Originally posted by misulescum
Ceea ce vreau sa spun este ca m-a miscat profund devotamentul tatalui fata de copilasi,iivedeam pe toti trei la parcul de joaca,unde eu mergeam cu fetita mea ,si mai stateam de vorba il mai sfatuiam cum sa-i faca parul celei mici,cum sa-i taie unghiutele etc.
Am fost off topic,scuze,dar eu ii admir pe tatii care se dedica in intregime copiilor lor.
Asta este o alta prejudecata de care trebuie sa scapam. De ce numai mama poate sa-si creasca copilul cum trebuie si tata nu? Intr-o familie cu mama, tata si copii de cele mai multe ori mama se ocupa de copii si tata merge la servici, si ptr cineva (mama) se ocupa de copii, tata are prea putin loc sa o mai faca si el. Ca sa nu mai adaugam si ca uneori mama il respinge pe tata de teama ca vezi Doamne nu se descurca. Pur si simplu li se refuza ajutorul. Sau nu li se solicita. Dar pus in fatza unui fapt, cred ca si un barbat se poate descurca la fel de bine si uneori chiar si mai bine (ma refer la faptul ca barbatii sunt mult mai relisti si nu se panicheaza in fazta problemelor copiilor) decat mama.
Alexandru
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
coltofeanu spune:
Rufus ,
, te inteleg destul de bine ... pentru ca eu am crescut numai cu unul dintre parinti ....si o rugam pe mama sa se recasatoreasca , chiar a avut propuneri , dar nu si-a mai dorit o alta casnicie.
Ma bucur foarte tare cand aflu cat de bine le este copiilor tai langa tine ! Esti un om bun si cu suflet mare.
_Ralu_ spune:
E un sub f interesant pt mine!
Situatia e in felul urmator:
In familia mea nu a divortat nimeni niciodata! Desi majoritatea au trait chinuiti intr-o casnicie de doi bani!
In fam sotului, absolut toti au cel putin un divort la activ!
Intotdeauna mi-am pus problema ca parka e aproape imposibil sa nu-I urmam si noi! Pana acum, suntem de 6 ani impreuna si toti cunoscutii nostri si toate persoanele care ne vad ne catalogheaza drept “familia perfecta”, care dealtfel si suntem.
Nu stiu daca vom divorta vreodata, dar stiu sigur ca nu voi mai sta niciun moment intr-o casnicie care nu ma mai face fericita, sau care, si mai rau, ma face extrem de nefericita!
*******************************************************
raluca, mami fericita de www.totsites.com/tot/alexia-maria" target="_blank">alexia maria (07.09.2006)
_Ralu_ spune:
si apropos de povestea lui espirit:
si sotul meu si sora lui au fost crescuti de un tata la fel de grijuliu si devotat familiei ca si espirit. el a incercat totul, sotia l-a parasit! de dragul copiilor, a reprimit-o peste cativa ani. si cam tot asa a fost viata lor. acum, la 55 ani, dupa aproape 25 de ani de du-te - vino, el e singur, ea a plecat in italia....si probabil ca se va intoarce peste cativa ani. el o asteapta...
*******************************************************
raluca, mami fericita de www.totsites.com/tot/alexia-maria" target="_blank">alexia maria (07.09.2006)