Predispusi la divort?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

espiritu spune:

desi imi iubesc familia si (inca) sotia as fi dispus in orice moment sa divortez.relatia noastra e deteriorata de cativa ani.traim ca doi straini.singurul lucru care ne uneste sa zicem asa e fata.
repet,desi as divorta in secunda doi fiindca ceea ce facem noi numai casnicie nu e,gandul ca fetita noastra va trai ca un fel de minge de ping pong cand la mami cand la tati ma ingrozeste.asa ca prefer viata tampita pe care o duc ca sa nu traumatizez copilul.
sotia a fost anul trecut plecata cu serviciul 10 luni si am vazut cam cum se manifesta copilul fara un parinte langa el.imi este groaza sa o mai pun sa mai treaca iarasi prin asa ceva.ea saraca ne iubeste pe amandoi e legata de amandoi si in mod sigur nu ar incanta-o ideea sa plece ori mami ori tati.
sincer eeu am luptat ca sa ajung cu sotia la o bruma de intelegere ca sa ii oferim copilului o familie in care sa se dezvolte normal.asa ca prefer sa inghit mizerii dar le inghit pt binele copilului meu.
nu stiu,in opinia mea as fi las daca as pleca ca sa fiu eu fericit stiind ca copilul meu va suferi dupa mine.
as incerca sa obtin copilul dar in fata legii nu are relevanta(sau are una mica) faptul ca tatal e cel care s-a ingrijit de copil in proportie de 90%.si m-as lovi de aceeasi chestie in final "Tati unde e mami?" sau invers "Mami,tati unde este?".
imi este greu in situatia actuala fiindca am 35 de ani si ar trebui sa ma bucur de viata alaturi de familie,iar eu ma bucur numai alaturi de copil.

espiritu

anaisanais spune:

''Spiritule'', povestea ta este tare-tare trista!
Nu cred, insa, ca unui copil ii face bine sa se dezvolte intr-o familie in care sentimentele sunt intr-o stare ''inghetata'', iar unul din parinti are sentimentul ca '' se sacrifica'' pentru copil... Frustrarea resimtita de tine, la un moment dat, o sa iasa la vedere, in plus, copilul creste cu modele gresite, iar atunci cand va fi mare si va dori o familie, s-ar putea sa nu reuseasca sa obtina ceva armonios, pentru ca are un model gresit, legat de viata de familie: non-comunicare, frustrare, sacrificiu durere etc. Copilul devine minge de ping-pong atunci cand parintii il transforma in asa ceva. Mai sus un pic am povestit, in mare, ce traieste prietena mea acum, la ''adultete'', ca la batranete, cine stie, poate vom deveni cu totii mai intelepti! Daca ii oferi copilului un mediu sigur si plin de iubire, el, copilul se va dezvolta bine, va ajunge sa inteleaga faptul ca relatiile dintre oamenii adulti, care sunt si parinti, se mai si strica uneori, dar copilul nu are legatura cu acest fapt.Poate ar fi bine sa iei in calcul inca o discutie cu sotia ta, si, eventual, sa decideti de comun acord, ce sa faceti.
Zic si eu, caci am observat ca in momentul in care ne confruntam cu greutati, prima noatra tentatie este sa fugim, iar despartirea este tot un fel de fuga, pana la urma!

Roxali spune:

ESpiritule faci foarte bine...in general sant femeile cele care se "sacrifica"ptr o casnicie.
Sant sigura ca copii care provin dintr-o familie divortiata au ceva sechele , ceva rani deschise ...mai ales daca erau la o varsta cand nu prea intelegeau situatia...devin mai sensibili...depinde mult si in ce mediu vor trai dupa , ce vor invata util.

Ali

Clover spune:

Espiritu, nu stiu ce varsta are fetita ta, dar ar fi bine sa iti stabilesti o limita clara de varsta la care sa divortezi. Nu poti trai numai pentru copilul tau si iti poate tranti la 20 de ani ca ea oricum stia ca nu va mai iubiti si ca poate era mai bine daca divortati.

Keep the promises you make to yourself.

Ioana Sora spune:

Fostul meu sot provenea dintr-o familie in care parintii au divortat. La fel si bunicii lui. La fel si sora lui. Spunea mereu ca el n-o sa se insoare pana nu e sigur si ca niciodata nu ar divorta, daca ar avea un copil. Pe atunci suferea imens ca pe tatal lui nu il interesase niciodata de el ( ii trimitea de ziua lui o felicitare, si atat ) si de sora lui. Ma rog... Ne-am casatorit dupa sase ani de stat impreuna, un an mai tarziu am divortat. Copilulu nostru (meu) nu il intereseaza deloc si ultima oara am aflat ca e in relatii foarte bune cu tatal lui, de care nici nu voia sa auda...
In familia mea, nimeni nu a divortat... pana la fratele meu. Eu l-am urmat la scurt timp. Sper ca fiica-mea sa nu creada ca divortul e calea cea mai usoara de a rezolva problemele... Sigur, depinde de probleme.

Porumbita spune:

quote:
Originally posted by Roxali

ESpiritule faci foarte bine...in general sant femeile cele care se "sacrifica"ptr o casnicie.
Sant sigura ca copii care provin dintr-o familie divortiata au ceva sechele , ceva rani deschise ...mai ales daca erau la o varsta cand nu prea intelegeau situatia...devin mai sensibili...depinde mult si in ce mediu vor trai dupa , ce vor invata util.

Ali

mda si copilul care creste intr-o casa in care parinti sunt reci ca gheata, nu exista acel ceva pe care il numesti "aacasa" va avea un model ff bun de urmat...
in cel mai fericit caz se va feri ca dracu de tamaie sa se casatoreasca tocmai ca sa nu ajunga ca si parintii, intr-o inchisoare;
ca sa nu mai spun cate complexe si ce cicatrici poate avea un copil care va intelege ca el e "vinovat" de nefericirea alor lui, ca din cauza lui parintii nu au avut sansa sa isi refaca viata...

creter spune:

Da e trist cuvantul DIVORT, dar mai gandim si in felul urmator"ma nasc o singura data, nu de mai multe ori", eu dupa o relatie stansa de 7 ani de zile, sunt la un pas de divort, si nu m-as fi gandit la asa ceva in veci(sunt o fire spirituala, si gandesc ca femeia si barbatu trebuie sa se ajute la greu mereu, nu unul din ei sa fuga cand e o problema)problema dintre mine si sortul meu e patima jocului de noroc, am ajuns la disperare, nu mai stiu ce sa fac sa il aduc pe drumul cel bun, nu mai stiu

espiritu spune:

quote:
Originally posted by Clover

Espiritu, nu stiu ce varsta are fetita ta, dar ar fi bine sa iti stabilesti o limita clara de varsta la care sa divortezi. Nu poti trai numai pentru copilul tau si iti poate tranti la 20 de ani ca ea oricum stia ca nu va mai iubiti si ca poate era mai bine daca divortati.

Keep the promises you make to yourself.

in momentul de fata are aproape 5 ani.a suferit mult ca mama ei a fost plecata.ma rog nu suferinta din aia cu plansete si tanguieli dar mereu imi spunea ca ea vrea sa luam elicopterul sa mergem la mami.simteam ca ii este tare dor de ea.
sincer nu mai stiu ce cale sa apuc sa indrept lucrurile,lipsa de comunicare dintre noi ma pune intr-un real impas fiindca nu stiu ce sa fac la modul practic ca sa fie din npou bine.cumnata-mea imi spunea ca poate a lovit-o sindromul femeii de 30 de ani(balzac curat ce mai) si ca sa mai am rabdare.nu as vrea sa las balta tot stiind ca nu am facut tot,dar tot ce tinea de mine.
nu stiu cum as trai fara pitica mea de care am grija de cand era cat lingura.
sa o ia dracu de viata daca inteleg ceva cateodata.uneori imi spun ca am si eu dreptul sa fiu fericit dar pe urma ma uit la copil si imi trece fiindca eu sunt deja pe planul doi si ea,fata mea,e pe planul unu de cand s-a nascut.
repet,inca imi iubesc sotia.dar sentimentul nu e reciproc.de ce?sincer nu stiu.e asa o toana ciudata fara motive temeinice decat unele absolut de dragul de a da vina pe ceva,de a gasi o justificare.
cred ca as sari ca un copil care primeste jucaria preferata daca maine totul ar reintra in normal sau macar daca am comunica sa vad care e problema ca sa stiu ce sa indrept.
sunt egoist ca gandesc asa vis-a-vis de copilul meu?ca nu m-as putea desparti de fata mea?

espiritu

misulescum spune:

Pe scurt povestea ''starii civile ''a familiei mele:
-mama divortata de primul sot (care era tatal fratelui meu)
-fratele meu a divortat,acum e recasatorit
-eu am divortat o data ,acum sunt recas.
-actualul meu sot a mai avut la activ o casat.
-socrii mei au divortat in urma cu 20 ani fiecare
-sora mamei mele a avut trei soti!!

In concluzie ,nu stiu daca este ceva genetic,dar tot raul spre bine!!!

Espiritu,am senzatia ca la voi in fam.sunt inversate lucrurile,adica se pare ca tu iti tii familia unita ,ca tu lupti ca fetita ta sa aibe doi parinti .Nu esti egoist,sincer ma bucur ca exista o legatura asa puternica intre voi(TU SI FETITA).
Iti doresc succes in recucerirea sotiei tale!