Predispusi la divort?
Raspunsuri - Pagina 2
oana_n spune:
Cred ca depinde foarte mult de cum percepe fiecare divortul parintilor si in ce mod se rasfrange in viata lui. Ai mei au divortat cand eu aveam 7 ani, mi s-a naruit cerul in cap si peste ani asta m-a facut sa fiu atenta la calitatile partenerului. In aceeasi masura mi-am promis ca nu voi repeta experienta parintilor si sub nici o forma nu voi permite ca si copii mei sa treaca prin asa ceva.E greu de indeplinit promisiunea asta...pt ca nu stii ce iti rezerva viata, insa pot spune ca am parte de un sot minunate. Aceeasi experienta a trait-o si el (si ai lui au divortat)si cred ca asta ne face sa "simtim" la fel in legatura cu aceasta problema si sa ne dorim amandoi in aceeasi masura o familie unita si fericita pana la adanci batraneti.
Asta va doresc si voua
Nu-i pasa nimanui cat de mult stii decat dupa ce afla cat de mult iti pasa
meg67 spune:
ai mei nu au divortat, mama a tras de casnicie ca de un cal mort, a murit trista si neimpacata
a rabdat ca sa nu suferim noi, copii desi..am suferit inzecit vazand-o trista si asistand la scene de familie de neuitat (in sens peiorativ..)
eu am un divort la activ si mesajul pe care mi l-a transmit casatoria alor mei a fost cam in genul: mai bine o mama fericita decat doi parinti tristi
mereu mi-am zis ca nu o sa rabd cat a rabdat mama...deci pot sa spun ca da, sunt predispusa la divort insa cauza nu a fost divortul parintilor mei ci dimpotriva...
Ramona J spune:
quote:
Originally posted by Rufusquote:
Originally posted by anaisanais
Nu cred ca ''genetic'', adultii care provin din familii in care parintii s-au despartit sunt mai predispusi la divort, cred ca modelul despartirii nu-i mai inspaimanta, stiu ca poti s-o iei de la capat si intr-o alta familie.
Sau poate ma insel?
madalina
Cam asa ceva ma gandeam eu, ba chiar, in plus, nu numai ca nu-i inspaimanta ideea, dar ar putea lua o hotarare prea usor, nejustificat.
Da, Bfly, la Ioana, fiica mea cea mare ma gandesc. Si, desi viata mea si-a revenit miraculos, cu ajutorul actualei sotii si a copilului nostru (multumesc, Alex!), n-as vrea ca fata cea mare sa inteleaga ca a divorta e ceva natural. Sa nu mai vorbesc ca exista si Todora, fata sotiei.
Cred ca deja sunt paranoic...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an
Vara lui 2006
"EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde
Cred ca e un simbure de adevar aici. Depinde si de copil, de cum percepe divortul parintilor.
Eu cred ca am tras concluzia ca un parinte singur nu moare, ba dimpotriva. Si ca fiecare om are dreptul la fericire, in cuplu sau nu. Cum o fi.
Eu sint cu sotul de mai mult timp decit au rezistat parintii impreuna. Ma consider fericita si nu ma gindesc deloc la divort. Pe de alta parte stiu ca n-as accepta sa ma complac intr-o casnicie fara viitor. Poate tocmai pentru ca am vazut ca nu mori nici de unul singur.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
XIO spune:
Ai mei au divortat cand eu eram miiiica de tot.
Nu m-a prea afectat, am inteles ca daca nu mai vor sa stea impreuna e normal sa stea separat.
aica-miu s-a recasatorit cu o colega de lucru parca , o stia si mama-mea. Pt. mine eram toti o familie fericita , adica taica-miu si mama-mea erau zilnic cu mine , eu stateam cu bunicii , ama-mea era prietena cu sotia tatalui , nu existau muscaturi si ciupituri.
Chiar ma bucur ca au luat o decizie inteleapta.
Chiar si azi taica-miu cand suna o cere si pe mama-mea si povestesc la tel. pana se plictisesc , sotia lui a venit la ni si a dormit aici fara sa incerce cineva sa o asasienez, e totul ok.
Daca divortez sau nu nu cred ca dpinde de viata parintilor , ci de viata mea .
Bunicii din partea mamei sunt impreuna de cand avea bunica-ea 11 ani , bunicii din partea tatalui nu au divortat , s-au inteles extrem de bine , asa ca nu prea conteaza ce au facut cei de dinainte , conteaza cum vezi tu situatia si solutia.
violeta69 spune:
quote:
Originally posted by Eliza5
Rufus, as zice ca dimpotriva, cei care provin din familii destramate incearca mult mai mult sa pastreze familia si casnicia.
Eliza si Alex (15 nov. 2004)
as zic si yo!
Tot ce se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv!
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
---------------------------------------------------
Vio,mamica de viitor "avionar"
sali spune:
Iata ce va pot spune din exemplul personal: parintii mei, casatoriti de vreo 33 de ani bine merci.In familia fostului sot e mai simplu sa-i numar pe cei care n-au divortat.Astfel : bunicii lui au divortat, parintii lui au divortat cand avea el vreo 2 ani.Tatal lui s-a recasatorit de doua ori si a divortat de fiecare data. Fratele lui(fostul cumnat) este si el la a doua casatorie.O matusa a lui este si ea la a doua casatorie.
El a spus aproape 10 ani(de cand l-am cunoscut) sus si tare ca stie pe propria-i piele cum e sa cresti fara tata si ca niciodata n-ar face asa ceva, adica nu si-ar lipsi copilul de tata.Si nu contenea sa-l condamne pe taica-su pt ca-l parasise.
Cand intrasem noi in al saptelea an de casatorie si avea fiica-mea 10 luni, a uitat brusc de toate astea si a intentat divort.Cand i-am amintit propriile-i cuvinte a dat-o la intors la modul cel mai miselesc spunand ca nu e nici o nenorocire, ca faptul ca va creste fara tata o va face pe fetita sa fie mai puternica in viata.
Si a inceput sa gaseasca scuze si explicatii chiar si pt comportamentul lui taica-su pe care atat il blamase.Deci cand a ajuns sa faca la fel ca el...corb la corb nu si-au mai scos ochii.
Asa ca la mine se potriveste vorba cu "aschia nu sare departe de trunchi", oricum a fost soc sa aud ca un tata poate sa considere benefic pt copil divortul parintilor, pe considerentul ca asta pregateste copilul pt viata.
Va dati seama ca n-am pe cine regreta,pe unul care gaseste explicatii de doua parale in loc sa-si asume responsabilitatea de a fi tata.
Si, off topic,oricum mami are grija sa nu experimenteze fiica-mea aberanta lui teorie cum ca lipsa tatalui face copilul strong.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Rufus
n-as vrea ca fata cea mare sa inteleaga ca a divorta e ceva natural. Sa nu mai vorbesc ca exista si Todora, fata sotiei.
Cred ca deja sunt paranoic...
Rufus, dar divortul este totusi ceva "natural", sau macar ar trebui sa fie atunci cand casnicia nu mai merge. Eu iti inteleg temerile si dorintele ca pt. fata ta totul sa mearga bine in casnicie, dar incearca sa pastrezi calea de mijloc, caci un divort va fi categoric mai putin traumatizant decat daca ar rezista incapatanata/disperata intr-o casnicie distrusa, iar asta numai fiindca simte ca asta asteapta familia ei de la ea. Da-i criterii solide sa-si cunoasca propriile sentimente si sa-si respecte propriile valori, sa-si aleaga un partener cu care sa fie fericita, apoi restul va veni de la sine, tot natural.
Mult succes!
Portugalia 2006: http://family.webshots.com/album/557164596AdFMgt
Eu si sufletul meu pereche: http://family.webshots.com/album/557167184hBwWJt
_
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Felicia
Gabi_K spune:
Casnicia parintilor mei a fost buna. Mai cu probleme, ca peste tot, dar in general buna. Am avut un tata model. Bun cu mine, bun cu mama, o ajuta in treburile gospodaresti, mama nu era nevoita sa gateasca deloc. Insa am trecut de doua divorturi. Despre fiul meu pot sa spun, ca tocmai el a inceput sa ma bata la cap sa divortam de tati, pt ca bea si nu ne iubeste. Sper ca a inteles totusi, ca divortul era o necesitate, o scapare pt. noi. Din cate a vazut acest copil pana acum, eu cred ca va divorta si el daca relatia lui nu va merge. Sper sa isi aleaga mai bine partenera de viata, dar daca da gres, ii doresc din tot sufletul sa aiba puterea de a divorta.
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
A_Iulia spune:
Eu nu cred ca are vreo legatura.
Si in fond, fiecare-si construieste argumentele pentru ceea ce simte la momentul respectiv (casnicie pe viata sau divort).
Este posibil intr-un anumit fel sa vezi lucrurile intr-o perioada a vietii, si cu totul altfel in alta.
Cei care au trecut prin divort stiu. Cand s-au casatorit bagau mana-n foc ca ar fi pe viata...si totusi...ajung sa-si doreasca contrariul.
Asa cum multi ajung sa urasca persoana pe care au iubit-o nebuneste candva.
Oamenii se schimba...
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
Andries spune:
Rufus, eu nu cred ca ar fi vreo legatura intre a avea parinti divortati si a divorta si tu.
Dar cred ca e o diferenta intre doua situatii: una e sa ai parintii divortati si sa traiesti cu unul din parinti si el sa nu isi refaca niciodata familia si a doua situatie sa ai parintii divortati si sa traiesti cu un parinte care reuseste sa refaca o familie si sa mentina echilibrul in ea si sa sadeasca in copiii sai dorinta de a avea la randul lor familie.
Andries