Mamici de ianuarie - februarie 2007 (60)

megbeng spune:

aelita, sarumana mult de raspuns!!!

despre vaccinul antitetanos noua ne-au spus in facultate ca nu se face de rutina la toate gravidele, medicul de familie decide daca mamica prezinta vreun risc in functie de activitatile pe care le presteaza, mediul in care locuieste, etc...si in functie de asta recomanda sau nu vaccinul..cica in afara RO nu se face mai deloc!

---

vine bebe!

Ajutati-l pe Dan sa mearga din nou!

gio spune:

buna mamici & burtici,

incrc sa va citesc dar stiti cum e; mai pe sarite.

aelita, nu stiu ce sfat sa-ti dau dar ma regasesc cumva pe mine la primul bb. la tine e mult mai greu pt ca nu ai chiar nici un ajutor; pe vremea aceea tati al nostru lucra mai putin si ne ajuta ff mult. chiar nu stiu ce sfat sa-ti dau dar sa stii ca incet-incet se aranjeaza toate. oaza mea de liniste atunci era plimbarea afara ,de cateva ore zilnic, momentele cand ea sugea la san si eu rupeam telefonul si sa nu ma injurati, dar laptele praf la somnul de noapte pe care l-am introdus din disperare de cauza si am devenit si noi oameni ca dormea copchilul ore in sir.

intreba cineva de temperatura in casa: meg, depinde f mult de copil. uite eu am zis ca las destul de rece si o imbrac subtire dar bb a mea are acrocianoza, adica manutzele si talpile ei in contact cu aerul se fac albastre-vinetii. asa ca bag caloriferul la max din pacate si vorba Catalinei, o sa ne rupa intretinerea, nici nu vreau sa ma gandesc.

cat despre vaccin, la prima sarcina am facut la 36 s, acum l-am refuzat ca am citit/auzit habar n-am ca n-ar fi tocmai recomandat ca afecteaza imunitatea mamei & copilului bla bla

wanna, bafta la ceza, tinem pumnii!!!

iti tinem pumnii si tie anis, sa se rezolve cumva problemele! mai spune ce mai faceti.

a mea bebitza e f pututroasa, ducem si noi un fel de batalie personala cu lapticul insuficient si bb care doarme la masa, dupa 15 min urla si tot asa. am fost la spital pt o tura de analize ca facea un kk groaznic; bb nu are nimic, i-am facut mai multe analize insa e ff deshidratata si face intoleranta la lactoza din produsele lactate pe care le mananc eu. asa ca ii dam completare HUmana SL, ca asta se poate si eu incerc cat mai des cu sanul. ii urmaresc pipi, de-acum si greutatea si vom vedea. asa ca fetele care aveti lapte din prima, muuuult, bbi harnici, sa va considerati norocoase; e mare lucru!!!

ce-am remarcat eu pe fie-mea: chiar daca doarme, daca masez sanul de la baza spre mamelon sa zic asa, laptele se duce la ea in guritza si vrand-nevrand trebuie sa suga, n-are incotro.

in rest pot sa zic ca am uitat muuuuuuuuuulte de la taisia, parca sunt pe alta planeta; oare mamicile X2 au experimentat asta? in schimb mi-e mai usor sa fac anumite lucruri, gen chimbat, spalat samd .

eli, eu ce mulg cu pompa i-am dat initial cu seringa, acum depinde in ce cantitate ca eu am pana-n 6 ml de lapte muls. ceai ii dau baby drink. asteptam si alte povestiri de la nastere si bine ai venit acasa!

in fine, va pup, si urmeaza povestea nasterii. mai "poetica" asa, sper sa va placa

Mamix2 cu Taisia&Toria

gio spune:

Vis de ianuarie

totul incepe acum doi ani, culmea..cand cel mai mare vis al meu de pana atunci, visul a jumatate din viata mea, s-a implinit. pe 23 ianuarie 2005. si totul a fost atat de frumos, incat parca nici nu s-a intamplat. adica imi amintesc tot-tot dar parca era o alta persoana in locul meu care traia acele clipe.

pe 23 ianuarie e nascuta bunica mea, persoana careia ii datorez faptul ca sunt ceea ce sunt, care a exercitat probabil cea mai mare influenta in viata mea.

iar in ianuarie acum s-a nascut Eva-Victoria...o victorie a vietii, a credintei, a perseverentei si rabdarii. si pentru ca am dorit-o atat de tare, nu putea sa se nasca decat intr-o zi atat de speciala pentru mine.

acum un an si ceva am avut cel mai urat craciun din viata mea. o viata mica s-a dus, o inimioara mica n-a vrut sau nu a mai putut sa bata. din ciclul "niciodata sa nu spui niciodata" am trecut prin primul, singurul, si ma rog sa fie ultimul avort din viata mea.
vreo cateva luni nu am facut decat sa caut o cauza, tone de analize si intr-un final m-am resemnat cu "asa a fost sa fie", bebe mic nu a vrut sa vina atunci la noi.
dupa cateva luni, minunea s-a intamplat din nou, si totul de atunci s-a transformat intr-o lupta continua. tin minte cam toate momentele de rascruce din timpul acestei sarcini: si cum prima nu fusese floare la ureche, nici aceasta nu urma sa fie. dar totul a fost atat de mult trecut prin filtrul constiintei incat acum mi se pare ca am trait aievea sarcina si nasterea Victoriei.

si cum nu prea imi dadea nimeni sanse sa ajung la final, uite ca am ajuns. tot raul spre bine, toata nesansa spre o mare realizare. experienta mea, personala.

s-au repetat cam toate neplacerile din sarcinile trecute + bonusuri-surpriza :D.varsaturile zilnice, problemele cu colul, contractii,internarile in spital, analize proaste..proaste...mult stres, ecografii peste ecografii, griji cat mai multe. iar spre final, marele bonus, de data asta de-adevaratelea. m-am ridicat din pat si am mers:D. intocmai ca Lazar din biblie. dupa luni de zile de "clocit". si cateva saptamani m-am simtit iarasi om, femeie, mama fetitzei mele, si in primul rand o fiinta vie. ce a fost pe capul meu, cata verva, energie, cat de recuperat..(ei bine, n-am recuperat chiar tot).

inainte de nastere m-am pregatit, fizic si psihic; luasem cam tot pt bb desi am crezut mult mai mult in superstitii de data aceasta. imi veneau tot felul de ganduri negre, imi era frica, citisem pe net numai povesti horror; insa va spun - bebelusul hotaraste unica lui poveste. nimic din ce citim, auzim, chiar daca e sa ni se intample, nu ni se intampla exact la fel. iar nasterea Victoriei nu a facut exceptie.

cum spuneam, luni, pe 23 ianuarie, eram convinsa ca voi naste. ma duc la control, ca o floare, n-aveam nimic, cu monitorizarea facuta cu cateva zile inainte. se uita dr pe ea si imi zice ca am avut niste "frumuseti" de contractii tocmai bune de nascut. ce sa mai zic: ca aveam deja dilatatie, ca bb mai statea intr-o "punga cu lichid" ca sa zic asa. hotaram sa ma intorc, ma duc acasa, imi aranjez bagajul, imi iau la revedere de la fetitza nr 1 si plec. in casa, pe drum, ma apuca niste contractii mai demne de luat in seama (eram eu obisnuita cu ele din timpul sarcinii, dar parca nu mai era gluma, bb dadea semne ca vroia afara). la internare ma distrez cu doctorii ca venisera doua chinezoaice si nu se intelegea nimeni cu ele. intrasera la control cate doua: pe una o vedea si cealalta traducea...in fine, sunt pregatita si urc sus cu domnu' dupa mine. stiam deja ce ma asteapta ca doar cu trei ani si jumatate in urma nascusem tot acolo. sunt dusa in sala de nasteri: am nimerit aceiasi sala ca data trecuta, speram ca e de bine asta, unde data trecuta scapasem destul de repede, ca si timp. vine dr, vine si o colega, ma vede colega - eram deja la 60 % din travaliu, ca sa parafrazez un clasic in viata :D. si cum tot vroiam eu epidurala si radea toata lumea de mine am ramas si fara ea. m-a convins anestezista; pe principiul ca "daca la cofetarie vanzatoarea insista sa nu iei prajituri, probabil sunt stricate " am renuntat si eu la idee. oricum totul era mai mult decat suportabil. mi-am adus aminte de mama unei alte Eva-Victoria (sa ma scuze ca n-am cerut patentul pt nume, Eva era oricum in plan dar recunosc ca pt Victoria a fost o sursa de inspiratie) din perioada internarii in spital care la dilatatie 7 mergea voioasa pe holuri sa nasca. cam asa si eu. intre timp vine barbatu' si ma vede, galben la fatza, spasit. adica el stia cam pe unde ma aflu eu cu travaliul si tinand cont de experienta anterioara se astepta sa ma vada tragand cu disperare de gratiile patului. da de unde...am ras, am vorbit vreo jumatate de ora pana s-au hotarat doamnele mele, fentand-o pe anestezista careia ii "picasem" draga si nu le dadea voie, sa-mi rupa membranele. bine ca s-a dus sotzul ca dupa a urmat o jumatate de ora de "au" si "lasa-ma in pace" adresate oricui avea tupeul sa ma inoportuneze cu ceva.
si cam tot sa fii avut 10 contractii (cu pauza intre ele, doamne-ajuta) pana cand le-am strigat ca vine, gata. intre timp pulsul lui bb o luase razna, le cam ingalbenisem la fatza pe dr si asistente. cred ca au rasuflat usurate, ca urma sa se intample repede si sa nu mai sufere puiul. probabil ca am impins de 3 ori si dupa am simtit o mare usurare; parca se eliberasera toti hormonii "fericirii" in mine, nu mai aveam dureri, ma simteam drogata. drogata si fericita. pt ca Victoria urla din toti plamanii (pt ca urla in primul rand dupa ce avusese pulsul 60), pt ca aparent parea intreaga, pt ca din toate cele rele din timpul sarcinii iesise un singur lucru dar bun tare - un bb mic si cu gura mare (ca mine ar spune unii). cat s-au chinuit sa nu ma lase sa pun mana pe acolo ca era camp steril tot am luat-o de manutza pe bebitza. oricum ea era f ocupata cu urlatul si tremuratul barbiei.
cand au terminat, mi-au dat-o am pupacit-o bine si am trimis-o in vizita pe la taica-su care facea ture pe hol. si restul a fost o experienta strict medicala, ce-or mai fi facut ei pe acolo, oricum pe mine m-au drogat de adevaratelea de data asta si ce-am vorbit si cu cine nu garantez. dar de vorbit am vorbit, sigur :D.

dupa cateva ore, in care am dormit ca o valiza m-au dus in camera si a venit si iubita mica.

ma uitam la ea: totul a fost atat de intens, am trait atat de puternic momentele din sala de nasteri, pe ea am dorit-o atat de mult si am luptat amandoua ca sa se nasca, incat parca a fost aievea. ca lucrurile minunate din viata mea.


Mamix2 cu Taisia&Toria

Albinutzza spune:

Aelita multumesc frumos pt Luca. Ma descruc pt ca am ajutor, si sa dea DD sa o tina sanatoasa pe soacra mea (eu stau cu socrii) care imi sunt de mareee ajutor, altfel nici nu cred ca faceam pe al 2 lea asa rpd

Dana, eu stiu ca Zymaflour se da mult mai tarziu, ceva pe la 1 an pana la pubertate, acum numa Vigantol, care la noi se da din maternitate gratuit, si se ia pana la 1 an in cele mai multe cazuri. De fluor chiars tiu ca nu e voie sa u necesar, pt ca stiu ca exista, si noia vem, pasta de dinti fara fluor pt copii mici

---

Albinutzza & Luca bondarelu' 07 Iulie 2005

Bondariciu' piticutz

Am crescut atat de mult 38+ Barza aduce o MARIA ILINCA


The piano keys are black and white, but they sound like million colours in your mind (Katie Melua)

belle_vue spune:

Lili, sper sa am parte de acelasi ritm bun ca si tine, fiindca bb1 a fost intotdeauna un copil ideal in materie de mancat si dormit. Cred ca cea mai grea perioada din astia 2 ani si 3 luni cat are au fost vreo 2 sapt dupa ce m-am intors cu el de la spital si am intrat in febra laptelui si bietul copil se ineca de cat de mult lapte venea din tzatza (dupa ce mulgeam de oboseam si eram convinsa ca am golit tot ce se putea goli!!!) Dupa etapa aia totul s-a reglat, diversificarea a mers struna si masa a fost mereu un prilej de satisfactie. Nici o colica, nici urma de vreo alergie, fara mofturi la nimic, vrednic la mestecat cand i-au aparut destui dintisori, mananca de mult singur cu lingura si furculita. Iar de dormit -- eu nu stiu ce e aia trezit noaptea de la vreo 8-9 luni incolo... Somnul de dupa amiaza e fara probleme, iar seara cand zic "hai, la culcare" (e foarte haios) zice: "nu", dar pleaca spre camera lui (de fapt, mai intai spre baie sa se spele pe dinti)...

Asa ca tati are pe undeva dreptate sa fi uitat, ca prea a fost totul simplu... In plus, de randul asta bb e fetita si tati e speriat de nu mai poate ca "nu stie cum e cu fetele" (unul dintre putinii barbati onesti pe tema asta, zic eu)!

Daca bb2 o sa fie macar pe jumatate la fel de linistita ca bb1, am dat lovitura. Daca nu, ii multumesc oricum lui Dumnezeu ca mi-a dat copii asa cum i-am vrut!

Aelita si toate fetele cu mici probleme de adaptare la "life after baby", inceputul poate sa fie un pic mai greu, dar dupa cateva saptamani-luni, cand o sa va intrati in mana si mai apoi dupa un an-doi cand o sa aveti deja experienta o sa vedeti ce incurajare mare sa mai faci un copil vine de la faptul ca il vezi pe primul crescand, dezvoltandu-se si atasandu-se de tine. Perioada de sarcina are romantismul ei incomparabil, dar relatia cu pruncul rupt din tine care creste si pe care il formezi pe masura ce te lasi format de el e la un cu totul alt nivel de intensitate a trairii, tocmai fiindca e o relatie. E greu de explicat -- era un subiect pe DC nu de mult despre ce se schimba in viata unei femei cand devine mama si au fost multe explicatii pertinente. Cred ca toate ar fi putut fi rezumate intr-un cuvant: viata.




Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others

aelita spune:

eli imi pare rau ca te-ai chinuit,si ca ai ajuns tot la cezariana..
cumpara-ti protectoare de sani de silicon,daca gasesti firma MEDELA sunt mici si se lipesc bine. eu am luat intai alta firma,parca NUK sau cum naiba se cheama si nu sunt bune.nu iese nimic prin ele,sau nu sunt bune la mine,poate la tine s-ar potrivi.
sau ia pompa si scoate lapte si da-i cu biberonul o vreme pana se vindeca sanii.eu asa am facut,si acum si suge,ia si biberon.a mea are 4 saptamani si a baut mai mult biberon decat lapte (biberon tot cu lapte de la mine) si de ieri a inceput sa suga mult de la san,ca o mai puneam din cand in cand sa nu uite si a fost pt prima data cand a ajuns sa suga si din al doilea san un pic.a fost pt prima data cand a inmuiat sanul.deci nu a facut mofturi.de cateva zile i-am dat si un pic de lapte praf ca saptamana trecuta a luat doar 80 g in greutate.si mananca in toate formele la fel: cand biberon matern,cand san,cand lapte praf.
daca nu ii dadeam biberon dupa ce scoteam cu pompa,insemna sa moara de foame si eu de dureri.ea sugea 3 minute si adormea.indiferent ce faceam,nu mai sugea.
da-i fara grija,nu are cum sa refuze sanul,ii dai doar cateva zile,pana te refaci,intre timp dai cu creme pe sani si stai cu sanii dezgoliti sa se vindece bine.pana nu se vindeca,nu il pune,ca iti face iar rani.eu nu l-am pus deloc la san cateva zile,apoi daca il puneam o ata pe zi sa nu uite.
tu,daca ii dai o data san,o data biberon,chiar ca nu o sa ai probleme!!
sraluca am rezistat TREI MINUTE !!! ziceai tu ca ai rezistat 15 minute si l-ai lasat sa planga si a adormit.am rezistat si eu TREI MINUTE dar imi sarea curul pe scaun,si cand a tacut M-AM DUS sa vad daca nu s-a incecat de plans si DORMEA !!!
CHESTIA E CA NU A PLANS CHIAR ASA RAU CUM O APUCA ALTA DATA,SI DE-ASTA AM PROFITAT SA INCERC METODA TA.
Sigur nu abuzam de chestia asta ??
fetelor,voi ce ziceti?

inca scot cu pompa,dar mai rar acum,ca am mult lapte si se umfla sanii.
nu scot sa golesc,ca ma gandesc ca se mareste productia.
voiscoateti tot cu pompa?
ea inca nu suge cat sa goleasca doi sani..poate cand s-o marita osa poata


S.

Liuda spune:

fetelor va pup si va salut!
Nu am citit nimic din ce ati scris dar va zic ca santem bine, stiu ca v-ati facut griji...
in cateva cuvinte va scriu acum cam care a fost faza.... m-am dus sa ma nasc, clisma a fost floare la ureche, in schimb e nasoala rau sonda urinara!!!
am filmat cezariana, a fost o senzatie naspa in general insa , na, suportabila. Dupa care a iesit asta mica - 3500, era cuminte , nu plangea... bine ca am insistat cu ceza, doar la operatie s-a vazut ca eu nu aveam cum sa nasc normal si usor ca aveam uterul tare si cu varice multe ceea ce insemna ca ma chinuiam rau si nu se stie daca nasteam pana la urma sau oricum ajungeam la cutit... doctorita a stat numai langa mine si dupa operatie deci am fost asistata foarte bine. apoi o noapte in blocul de nasteri - somn mai nimic... ca nasteau in continuu, se tipa, apoi chitaiau copii... dimineata ne-au dus la noi nascuti... primele 2 zile a fost bine, m-am recuperat foarte bine dupa care brusc - dureri de cap... dar din alea insuportabile, si colac peste pupaza si febra laptelui - aveam sanii plini, mari, incercam sa ma storc, durere frate, Asta mica - cuminte si papacioasa - doarmea si manca - numai ca aveam niste rani pe sani de ma cataram pe pereti cand o alaptam!!! Dupa 3 zile ne-am externat mai mult la rugamintea mea pentru ca din cauza durerilor de cap nu mai dormiseram de 3 nopti(adevarul ca si bagau in mine toate calmantele posibile si imposibile dar durerea nu ceda), ziceam ca ajung acasa - dorm si imi revin... doctorita m-a inteles si m-a lasat mai ales ca operatia o aveam buna...
Am ajuns acasa, euforica ca in sfarsit sant acasa ma lasasera si durerea, dupa care in 2 ore iar!!! dar durea mama!!! nu puteam deschide ochii... credeam ca imi iese! am chemat tarziu bona, care a fost colacul meu salvator (am fost inspirata atunci cand am angajat-o din timp) ea dormea cu asta mica si mi-o aducea doar la alaptat - o alaptam din picioare ca in fund nu puteam sta de durere, plangeam de rupeam ca nu puteam macar sa dau capul in jos sa vad fata la san... Asa au mai trecut 3 zile in care dimineata venea o asistenta si imi punea perfuzii si seara ma duceam la dr. la cabinet si iar perfuzii!!!Intre timp incercam s-o rezolv si cu sanii care erau plini, inflamati, nu reuseam sa-i golesc un pic si in 10 min erau la fel! Iar plini! Cu pompa nu am facut nimic!!! A cedat durerea insa am ramas cu sechele - plangeam des, de la fleacuri, plangeam cand o puneam la piept - de durere, plangeam si cand plangea ea - de jele, plangeam ca ma durea tot - deci depresie in plina forma! I-a cazut buricelul cam fortat din cauza unor proaste din spital si cand o vedeam cu rana deschisa la buric nu mai puteam de plans si mila! Ei si ca sa fie treaba buna la cateva zile dupa ce mi-a trecut durerea de cap a inceput sa planga asta mica, nu stiam ce are pana nu am observat ca un san nu se mai umple cu lapte(cum a tras ea si la golit asa a ramas) si altul fiind ranit si inflamat nu il lua in gurita.... deci sambata seara disperata ma duc la farmacie dupa mancare la copil - saraca a mancat si a dormit vreo 6 ore - ea era flamanda saracuta si noi nu stiam de ce plange... Foarte mult m-am consumat cand am intales ca nu mai pot s-o alaptez... am tinut mult, cu dureri cum era sa o alaptez... nu a fost sa fie! De la mancarea noua s-a constipat saracuta, iar plans, iar jale.... De eri mi-a dat dr de familie calmante si parca ma simt mai bine, am iesit din casa... acum sant la birou... fetita e cu bona acasa... a prins la minte nu ii place in patuc - ca ziua o mai puneam in carut si dormea in sufragerie la tv la galagie... ei nu mai vrea in pat - vrea in carut, mai face si figuri dar asta este... bona a stat si peste noapte - noroc de ea ca altfel eram in rahat pana peste cap. eri i-am facut prima baita- tipa in apa, nu-i place. Eu mai am 4 kile si revin la normal - operatia e bine, sanii legati ca intarc (nu aveam lapte dar curgea doar cand plangea asta mica), burta mai am doar un pic... in rest o sa incerc sa mai plec de acasa poate ma refac mai repede
va mai scriu poate azi, poate maine
va pup
semnatura o schimb mai tarziu

Va pupic pe buric.

Liuda si o burta de 39 sapt si 4 zile
AMR - azi e ziua cea mare!!!!

belle_vue spune:

In privinta temperaturii din casa e in mare masura chestie de obisnuinta. Noi stam ziua la 20-21 de grade, iar noaptea (intre 10 si 7) oprim de tot caldura si sunt cam 18 in dormitor. Avem si umidificator, am simtit nevoia chiar si la temperatura asta si ma gandesc ca o sa fie bun pt copil si pt ca face ceea ce se numeste "zgomot alb" -- in genul feonului, aspiratorului etc (dar mai incet). In baie o sa am un radiator electic pt executat baita bb si experienta miscatului rapid sper sa o fi pastrat si eu (ca fiu-meu se spala mai mult singur deja si oricum e ditamai copchilul, nu mai conteaza finetzurile).

S-ar putea sa am nevoie de putin mai cald pt alaptatul de noapte, dar o sa ne orientam la momentul respectiv.

Lumea pe aici nu se omoara cu incalzitul locuintelor, fiindca e scumpa caldura. Casa noastra e mai calda decat media -- si e probabil ceva mai rece decat ce se considera a fi ideal in Romania, dar marele avantaj e ca poti sa ai control deplin in materie.




Mami de Theodor (27.10.2004) si Bebe din burtica (DPN 5 feb 2007)



Those who can't laugh at themselves leave the job to others

aelita spune:

gio,merci pt raspuns .
(a functionat cu laptele praf noaptea? )
citesc povestea ta ,"vis de ianuarie".ce minunat sa se nasca de ziuabuncii tale ! eu sunt pe 24
fii-mea a venit ,nu de ziua mea,dar in luna mea.bunicamea e nascuta in primele zile din ainuarie(fiimea s-a nascut pe 2ian) dar nu stiu CAND . a murit acum cativa ani,la varsta de 97 de ani ! tata nu isi aminteste cand era ziua ei...
imi pare rau ca ai avut un asa craciun trist,anul trecut...ca inimioara aia nu a mai putut sa mai bata.
asa e,resemnarea e cea mai buna,si speranta ca va fi bine data viitoare(bineinteles ca ecva analize trebuie facute).
cat te-ai mai chinuit si tu cu copilul asta !!!
ASA E : bebelusul hotaraste unica lui poveste!!!!!!!!!!!
DAR NASTEREA A FOST FRUMOASA !!!

mai,chiar ma gandeam,dupa ce nascusem,ca se spunea ca adormi dupa,eu nu am dormit.sau adormi din cauza anestezicelor???

voi ati adormit?
eu as fi vrut,ca tare rau m-am chinuit doua zile inspital cu durerile si cu nesomnul..
si cum ajunsesem la nastere dupa doar 2 ore de somn,ca statusem pe forum eu,nu aveam nici o durere,nimic,40 saptamani si 2 zile,mi-era lene sa nasc...faceam capitole noi p-aci..
si m-am culcat la 3 noaptea,si la 5 si ceva m-am trezit in contractii din 4 in 4 minute.pe alea din juma in juma de ora le-am pierdut prin somn,probabil,ca eunu le-am avut,m-am trezit direct ca si cand m-ar fi luat cineva cu parul la bataie.si pe spate,si pe fatza,da-i cu parul.



S.

aelita spune:

belle vue eu oricum sunt convinsa sa fac si al doilea copil! am spus asta de cand eram inca pe masa de nastere,si ma chinuiam in dureri.
tot il fac!
indiferent prin ce trec acum,stiu ca e trecator,stiuc a daca altele s-au descurcat si cu trei copii,ma descurc si eu cu unul,doi.
vad eu atunci ce fac,eu ma bazez ca timpurile se mai schimba,poate atunci o sa am ajutor,cine stie..


sa citesc ce a scris Liuda,ca vad ca a aparut,mititica de ea.

S.