Maria Catalina - lumina din viata mea

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Maria Catalina - lumina din viata mea | Autor: bebi

Citesc de ceva vreme povestirile voastre si la fiecare ma cuprinde emotia. Fiecare mamica cu copilul si taticul... si ma gandesc ce mult mi-as fi dorit sa fie asa si pt mine.

Si, ca sa sparg gheata sau sa ies un pic din tipar am sa va povestesc pe scurt nasterea fetitei mele, Catalina,care-mi lumineaza viata zi de zi si de cate ori ma cuprinde mahnirea ea imi alunga orice tristete.

Totul a inceput in urma cu aproape un an cand, in urma unui control de rutina, mi s-a spus ca nu voi putea avea copii. Dupa mai multe reconfirmari, m-am resemnat. Mi-am zis ca poate asa mi-a fost mie dat. Slabisem mult, eram ca o umbra. O prietena mi-a recomandat un medicament naturist pe care l-am luat in doza dubla aproape 2 luni. Incepusem sa ma ingras si imi mergea super. Stiam ca nu pot ramane insarcinata asa ca nu ma ingrijoram. Sesiune, pb la serviciu, o plecare in strainatate, agitatie cu mama si nu prea am avut timp sa merg la doctor. Avusesem si o gripa urata si dr mi-a spus telefonic sa iau augentin. Eu mi-am zis ca nu-l iau, las' ca-mi trece...( nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat, daca l-as fi luat!)

La inceputul lunii aprilie, imi iau un test de sarcina si POZITIV. Nu-mi venea sa cred... eram insarcinata. A doua zi merg la dr impreuna cu tatal copilului. Aflu ca am un bebel de 12 saptamani. Desi eram impreuna de aproape 3 ani, tatal copilului tot ezita in privinta bebelusului.Atunci am hotarat, la 25 ani, sa trec si eu in tabara mamelor singure, hotarare pe care n-am regretat-o nici un moment.
Dupa o sarcina usoara, mi-am luat concediul de maternitate pe 31.08.2002.Mi-am dat ultimele examene (aveam niste restante pe care le-am si promovat). Imi era foarte frica sa nu i se intample ceva copilului , auzisem atatea ca ma ingrozeam. Simteam ca e mare si eu, fiind o slabatura ,nu credeam ca o s-o scot natural. Am fost supravegheata de un dr care se incapatana sa nasc natural desi eu eram in sapt.40 si contractii de nici un fel.Aflu ca e de garda si pe 10 septembrie, imi fac bagajelu', ma urc in masina si ma duc hotarata sa nasc. Era duminica dupa-amiaza, soare, frumos, toata lumea se odihnea (inclusiv dr) si eu vroiam musai sa nasc. Ma consulta si-mi spune sa mai astept. Eu ii zic ca nu mai astept nimic, eu vreau sa nasc si gata. Iar el se gaseste sa-mi spuna ca, daca vreau cezariana, sa-i aduc o hartie de la un oftalmolog ca am nu stiu ce miopie.Imi venea sa-l strang de gat asa de tare ma enervase.

Luni dimineata ma trezesesc in zori, ma duc la o clinica si intru la oftalmolog. Era o doamna tare de treaba. "Va rog dati-mi o hartie cu ce-i mai rau pt ochi ca nu vrea sa-mi faca cezariana si eu sunt aproape in 41 saptamani, ii spun eu". Cum naiba, ce doctori sunt si astia, spune ea in timp ce-mi studiaza fisa medicala.Imi da hartia, i-o duc dr si ma programeaza peste o saptamana. Deja mi-era frica de dr asta, regretam ca l-am ales... Daca nasc mai tarziu ce-o sa mi se intample? il intreb eu. Nimic, zice el.
Pai, cum nimic, eu cu cine nasc!!!??? Ma intorc acasa nervoasa rau Pana si Catalina nu mai avea rabdare se misca intruna. In continuare nici o contractie si eu aveam 42 sapt. Pe 17 saptembrie dimineata imi iau bagajelu' si ma prezint la spital. Foarte dragutze toate asistentele cand auzeau a cui pacienta sunt. O asistenta vine cu un ziar si ma intreaba de ratele dobanzilor. Eu iau ziarul si ii citesc foarte clar si repede tot ce scrie. Se uita la mine si imi dau seama ca vroia sa vada daca-i adevarat ca-s mioapa in ultimul grad.Eeee, nu m-am prins, asta e...

Vine si dr mancand o banana si-mi zice: Gata, hai ca te tai. Pregatiti-o de operatie! Ma urc pe masa si o tot rog pe anestezista sa ma anestezieze mai repede ca mor de frica. Numar pana la 10 si....gata....Ma trezesc dupa 2 ore tot in sala de operatii.Plangeam. Asistenta ma intreba: Ce farduri misto ai si uite ce frumos ti-ai aranjat parul! Mai, da' rimelu' asta chiar nu curge! Vine dr si-mi spune ca mata din burtica mea are 4.100 si 52cm.Asa de mare, stiam eu ca asa e, i-am spus.Ma duc la reanimare si matrezesc cu un sac de nisip pe burta. Luati asta de pe mine, ce naiba-mi faceti! Nimic, parca vorbeam singura. Vine dr si le spune sa nu se atinga de sac ca-i pt cosmetica.

Mi-au adus-o pe Catalina la scurt timp. Am intrebat-o "Tu esti bebitza mea? Da' frumoasa mai esti! Si, n-o sa ma credeti, da' mi-a zambit. Un zambet care ma trezeste in fiecare dimineata si care-mi lumineaza viata zi de zi. Acum are 8 luni si 2 saptamani si ne chinuim tare cu dintii. Da' o sa treaca si asta...

Aceasta este povestea nasterii Catalinei, grasunica mea dulcica.

ps.

Am uitat sa va spun despre cel mai dureros moment care a fost acela cand a tb sa-mi declar copilul la spital. M-am dus de mai multe ori si m-am intors plangand. Pur si simplu, nu puteam sa ma duc acolounde erau multi proaspeti tatici fericiti sa-si declare bebelusii. Am facut-o in ultimul moment inainte de a iesi pe poarta spitalului.

Love is all around

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

dede spune:

Hai, ma, bebi, ca totusi esti o mama pe cinste. Mii de pupici Catalinei...

DeDe

danat spune:

Bebi draga de tine, e putin trista, dar deosebit de frumoasa povestea nasterii minunii tale! Sa iti traiaska si sa iti lumineze vesnic viatza cu zimbetul ei dulce!

danat

Maadi spune:

Draga mea, la asa mamica, asa fetita. Sa-ti traiasca papusica si sa-ti aduca numai bucurii.
Sanatate multa si pupici,
Maadi

parpalak spune:

Sa-ti traiasca scumpetea si sa-ti aduca numai zimbete :)

Aalina spune:

Intotdeauna sa ii vezi zambetele fetitei tale. Sa iti traiasca!

papadie spune:

bebi mamika de mamika :-))))
Cataloasa e un pui tare senin :-)))
Sa-i dea Dumnezeu minte, noroc si frumusete!

"În afara de constiinta totul e bestialitate" (Camil Petrescu)

cl spune:

Bravo, Bebi! Ai facut cea mai inteleapta alegere! Catalina ta este minunata si, sunt sigura, ca-ti umple viata de fericire! Sa va dea Domnul sanatate, ca singura nu vei fi niciodata.
si ,
Claudia si Alex(4 ani si 5 luni)