OF

DOR spune:

Ei, dragele mele,
Inca imi mai ling ranile, dar , in final, lucrurile s-au precipitat.
Vineri liberi amandoi, am inceput sa sarbatorim ...in doi.
Apoi am pregatit o masa festiva...rapida....friptura, tort, suc, sampanie, am sarbatorit cu copiii din dotare si cativa prieteni....dupa "Multi ani traiasca!", fuga bagajele in masina si am ajuns si la munte, am fost dusi mai exact.
In final, dupa 3 zile la munte, zapada, trasee, lucrurile au decurs cum imi doream.
Acum sa ne gandim la alta masinutza...sa vedem ce se mai intampla si cu preacontroversata taxa de inmatriculare.
Multumesc pentru sfaturi.

tlaura spune:

Bravo DORulet! Ai vazut ca totul a iesit bine pana la urma? Ma bucur pentru tine, pentru voi, si va doresc la cat mai multe aniversari impreuna!

www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

Ana68 spune:

Felicitari,DOR!Bafta si succes in continuare!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana si
Ea e TOYO...

AILUI spune:

Salve,
Mai Dor, tareeeee ma speriasem , dupa titlul postarii tale ma gandeam ca e ceva mai grav, dar mi/am revenit repede...
Dupa ce am vandut prima mea masina, o Dacie careia ii spuneam Albisoara (era alba) m/am jelit cateva nopti !!! Si era cred ca bunica tuturor Daciilor din Romania! Am vandut-o unui var care dupa vreo patru zile a lovit-o (noroc ca nu a fost rau)!! Bineinteles ca m-a sunat si m-a intrebat daca imi pare rau dupa ea , si cand mi-a spus ce-a patit.....mi=am revenit !!!
Atasamentul asta fata de lucruri il am si eu inca de mica, nu stiu cauza, sau poate ca stiu , am observat de fapt ca este de fapt vorba de ceea ce reprezinta/simbolizeaza lucrul respectiv ! Albisoara era prima mea masina, am condus/o imediat dupa luarea carnetului, eu care nu credeam niciodata ca voi putea conduce, deoarece de mic copil aveam tot timpul rau de masina . De cand conduc insa, nu imi mai este rau ...
Acum sunt la a treia masina, si pot sa/ti spun ca despartirea de a doua a fost mult mai simpla, asa ca.....nu dispera !
Este mai greu pana ti/o vei lua pe urmatoarea pt ca masina creeaza si putina dependenta , este teribil de necesara in prezent,parca esti fara picioare fara ea!
Mult succes in continuare si sa conduci o noua masinuta cat mai curand !
Pupici ,
mami Ailui

Andrada spune:

quote:

---

Initial creeata de DOR

Nu intelege cum te poti atasa asa de tare de obiecte.Dar obiectele nu dezamagesc, oamenii da.

---

Eu ma intreb ce fel de oameni te inconjoara ca sa poti face o remarca atit de trista pentru o fiinta omeneasca,
A

www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

DOR spune:

Iulia, draga mea, asa am fost , ca tine , cu rau de masina intens, eram carata in concedii ca un sac de cartofi, asa rau imi era.
Nu credeam ca o sa conduc vreodata, desi era visul meu neimplinit.
Iar masinutza mea , intr-adevar, e prima, ea mi-a suportat toate stangaciile de incepator, si e norocoasa , pt ca , desi au fost atatea ocazii, de fiecare data am scapat cu bine.
Ce sa spun , vinerea trecuta, cand sotul s-a dus sa faca actele, iar am plans, am dormit cu copiii, sotul nu intelege ce pierdere a fost pt mine.Mai ales ca nu a pastrat numerele, asa cum imi doream , voiam macar o bucatica din ea. Auzi explicatie "sa stea el la coada la politie pt atata lucru."
Inca imi vine tare greu, ma uit dupa toate masinile pe strada, imi sare inima cand vad una care seamana cu ea...vad nr-ul si respir usurata.
Cred ca e aproape o chestie patologica...sa iubesti asa mult o masina.
Ce-i drept inca n-a intrat nici cea noua in viatza noastra, parca n-am picioare....sunt moarta , n-am mai condus de atata timp...
Acum , sotul imi propune o aventura, sa mergem in targuri de masini in Frantza....hmmmm...asta da aventura, daca vad si Parisul....alt vis neimplinit inca, imi mai schimb starea de spirit.
Andrada....oamenii din jurul meu sunt ok, intr-adevar , remarca mea era tare trista, dar am avut unele dezamagiri in trecut...o prietena de suflet, pe care o consideram sora....s-a pierdut pe traseu. Am suferit ca un caine...dar am depasit momentul, in cele din urma.Important este ca ii este bine, chiar daca ne-am instrainat.
Acum , poate este si o chestie de autoprotectie, consider intelept, ca pritenia este o confluenta de interese la un moment dat. Desigur, asta presupune si anumite afinitati. Sunt genul inimos care da totul, fara sa primeasca nimic. Dar relatiile unilaterale sucomba, nu poti sa tragi de cineva la nesfarsit, fara macar sa primesti un telefon , in care sa fii intrebata simplu "ce mai faci?"
Scuze daca par cinica, de fapt incerc sa nu mai fiu vulnerabila.
Iar mi-am pus sufletul pe tava...

AILUI spune:

Salve,
Dor, uite, sa te mai inveselesc putin !
lasa, ca la trecerea la masinuta 2 o sa te linistesti.
Imi pare rau pt dezamagirea pe care ai trait-o, dar, din pacate, asta-i viata, cu bune si cu rele,noi suntem totusi niste simpli oameni care cu/fara voie, din pacate,gresim...Si eu ma intreb uneori de ce suntem rai unii cu altii, de ce in loc de un cuvant frumos ne trezim ca tipam/vorbin urat nejustificat, de ce ca sa fie mai bine, uneori treb mai intai sa fie rau....
Dar asta-i viata, hai sa nu cad in melancolie, astept sa ne dai vesti cat se poate de bune despre tine si.........fii OPTIMISTA !!
Apropo, ce zodie esti ?

mami ailuI

DOR spune:

Sunt Berbec.Si, in general, sunt o fire optimista.
Trebuie sa intru pe net, in cautare de masini.
Sper sa am vesti bune in curand.