Daca mor ambii parinti....
Raspunsuri - Pagina 3
tinatache spune:
quote:
Originally posted by Lonaquote:
Originally posted by tinatache
Chestia asta se aplica si daca esti cetatean roman cu domiciliul in strainatate? adica ii trimite inapoi in Ro la bunici?
Cristina
-----------------------------------------------
www.esel-initiative.de
Daca minorii sunt cetateni romani, ei vor fi repatriati. Apoi se va stabili tutela, de preferinta sin familia extinsa.
Mai bine un dusman intelept dacat un prieten neghiob! (proverb indian)
multumesc! cu ocazia asta am un motiv sa renuntam la cetatenie, chiar nu mi-as dori sa fie nevoiti sa plece din mediul lor, dupa ce ca ne pierd pe noi.
Cristina
-----------------------------------------------
www.esel-initiative.de
Darria spune:
Din pacate legislatia reglementeaza situatia bunurilor si nu pt. ce este mai important: copii.
Ar fi greu de propus un proiect de lege pt. situatia copiilor(incredintarea lor de catre propii parinti) dupa decesul parintilor? Nu mai retin etapele.
Fomalhauti spune:
Of, ce bine ar fi sa putem face o lege. Dar eu cred ca asta se intampla numai in filme...
Fomalhauti spune:
Uite ca nu pot sa adorm...Chiar crezi ca am putea face noi o lege?
Lona spune:
Doamnelor!
Eu am crezut ca e doar un exercitiu de imaginatie, dar vad ca o luati in serios. Ce Dumnezeu, daca am gandi asa, nu ne-am mai apuca de facut copii! Eu sunt mama batrana, si am copil de 10 ani, nici sotul meu nu mai e un tinerel, imi mai trece si mie prostia asta prin cap, apoi ma rog de sanatate.
Sa initiezi un proiect de lege e greu spre imposibil, pana parcurgi procedurile trebuie sa faci nunta la copil. Oricum, nu vad cum ar fi formulat, ca sa nu incalce principii fundamentale. Nu intru in amanunte tehnice.
Dar daca tot ne jucam, ia ganditi-va ce s-ar intampla daca chiar ar exista aceasta posibilitate. Adica, daca ai putea, in timpul vietii, sa faci aceasta intelegere si/sau:
1.Cel desemnat sa moara odata cu tine
2.Cel desemnat sa se dovedeasca ca nu e cine credeai tu ca ar fi
3.Cel desemnat sa fie inchis
4.Cel desemnat sa chinuie copilul
...si oricate scenarii vreti.
Deci, sunteti de acord ca este nevoie de o instanta exterioara care sa verifice, sa accepte si sa vegheze la aceasta tutela.
Or, nimeni nu opreste pe nimeni sa ceara tutela, sa demonstreze ca este apropiat copilului, ca vrea sa lucreze numai in favoarea lui - si va primi aceasta tutela.
Dar haideti sa fim rationale: pot eu sa spun astazi ca las copilul doamnei X, care dupa ce mor s-ar putea sa fie bolnava sau nebuna?
Sau mergem zilnic la notar, si refacem "testamentul" functie de evolutia aceleia?
Daca doamna dispare? Sau moare si nu aflu? Ce se intampla cu copilul? Nu este, deci, nevoie de un spijin institutional?
Constat ca spaima tuturor este ca ar ajunge copilul la bunici, adica la soacre. Inteleg asta (am o soacra pe care o dau la schimb oricand). Dar haideti sa gandim pozitiv, si nu ne mai omoram nervii cu idei irealizabile, ci sa ne bucuram de puii nostri. Dumnezeu e mare, si in mana lui suntem toti.
lumi686 spune:
Fetita mea are cetatenie dubla, iar noi am decis prin testament ca ea va merge la sora mea din Romania. Aici orice familie e sfatuita sa decida prin testament cui isi lasa copilul,ba chiar esti considerat cam iresponsabil daca nu o faci!
Si de regula iti alegi doua persoane, in cazul in care primeia i se intampla ceva intre timp sau refuza. Ideea este ca tu cunosti mai bine decat statul persoana careia vrei sa ii incredintezi copilul.
Un exemplu care imi vine acum in minte este Dana Reeves, sotia lui Christopher Reeves, care si-a lasat copiii unor vecini, in loc sa ii lase rudelor, pentru ca asa a considerat ea ca e mai bine pentru ei.
Lona spune:
quote:
Originally posted by lumi686
Fetita mea are cetatenie dubla, iar noi am decis prin testament ca ea va merge la sora mea din Romania. Aici orice familie e sfatuita sa decida prin testament cui isi lasa copilul,ba chiar esti considerat cam iresponsabil daca nu o faci!
Si asta inseamna ca, automat, copilul acolo va merge? Nu verifica nimeni daca optiunea parintilor este in regula? Nici o autoritate? Parca mi-e greu sa cred asta, in tara in care drepturile copilului sunt mai clare ca oriunde.
Oricum, daca (Doamne fereste!!) copilul ajunge in Romania, procedura de instituire a tutelei va fi aceeasi de care am vorbit, prin Autoritatea tutelara catre sora ta. Nimeni nu poate tine si creste un copil fara ca acesta sa-i fie legal, intr-un mod sau altul, incredintat (tutela, plasament, adoptie etc).
Fomalhauti spune:
Lona, tot ce spui tu ca s-ar putea intampla cu cel desemnat de parinti, s-ar putea intampla si cu cel desemnat de autoritatea tutelara la o luna dupa instaurarea tutelei. Dar oricum, parintii cunosc mai bine persoanele din jurul lor decat ar putea sa-i cunoasca autoritatea tutelara. De exemplu, eu o cunosc pe verisoara mea de aproape 30 de ani (adica de cand s-a nascut) si pe parintii sotului meu de aproape 20 de ani. Indiferent cat de simpla (ca sa nu scriu "proasta") si nepregatita as fi eu si cat de calificati ar fi cei de la autoritatea tutelara, ei nu pot afla intr-o luna sau cat ii evalueaza atat cat stiu eu dupa zeci de ani. Ca sa-ti dau un exemplu, ei nu ar avea de unde sa stie ca soacra vitrega a fost o femeie care nu si-a dorit niciodata un copil. Nu ar avea de unde sa stie ca a facut intreruperi de sarcina in conditiile in care nu avea nici un copil, era destul de tanara, era casatorita, avea o situatie materiala buna...Ma intreb, daca ar afla asta, ar conta? Presupun ca cei de la autoritatea tutelara evalueaza niste aspecte "standard" cum ar fi veniturile, curatenia din casa si eventual intreaba vecinii...Adica, si daca ar afla, si-ar pune problema: daca femeia asta nu si-a dorit toata viata ei nici un copil, cum de isi doreste acum o droaie?
Sigur ca cineva ar trebui sa evalueze dorinta mea, sa vada daca persoana desemnata de mine inca exista, daca doreste intr-adevar copilul, daca nu sufera de o boala psihica si eu nu mi-am dat seama. Dar in conditiile in care nu exista probleme majore, persoana desemnata de mine ar trebui sa aiba prioritate.
Faptul ca in alte tari, pe care tot incercam sa le luam drept model, exista legi in acest sens, nu ar fi un motiv sa incercam sa initiem un "proiect de lege"?
Fomalhauti spune:
P.S. Lona, accept sa schimbam soacrele! Ba, te las sa o si evaluezi pe a mea inainte. Ca eu am iubit-o cam un an (din cei 20 de cand o cunosc)...
Lona spune:
quote:
Originally posted by Fomalhauti
Lona, tot ce spui tu ca s-ar putea intampla cu cel desemnat de parinti, s-ar putea intampla si cu cel desemnat de autoritatea tutelara la o luna dupa instaurarea tutelei. Dar oricum, parintii cunosc mai bine persoanele din jurul lor decat ar putea sa-i cunoasca autoritatea tutelara. De exemplu, eu o cunosc pe verisoara mea de aproape 30 de ani (adica de cand s-a nascut) si pe parintii sotului meu de aproape 20 de ani. Indiferent cat de simpla (ca sa nu scriu "proasta") si nepregatita as fi eu si cat de calificati ar fi cei de la autoritatea tutelara, ei nu pot afla intr-o luna sau cat ii evalueaza atat cat stiu eu dupa zeci de ani. Ca sa-ti dau un exemplu, ei nu ar avea de unde sa stie ca soacra vitrega a fost o femeie care nu si-a dorit niciodata un copil. Nu ar avea de unde sa stie ca a facut intreruperi de sarcina in conditiile in care nu avea nici un copil, era destul de tanara, era casatorita, avea o situatie materiala buna...Ma intreb, daca ar afla asta, ar conta? Presupun ca cei de la autoritatea tutelara evalueaza niste aspecte "standard" cum ar fi veniturile, curatenia din casa si eventual intreaba vecinii...Adica, si daca ar afla, si-ar pune problema: daca femeia asta nu si-a dorit toata viata ei nici un copil, cum de isi doreste acum o droaie?
Sigur ca cineva ar trebui sa evalueze dorinta mea, sa vada daca persoana desemnata de mine inca exista, daca doreste intr-adevar copilul, daca nu sufera de o boala psihica si eu nu mi-am dat seama. Dar in conditiile in care nu exista probleme majore, persoana desemnata de mine ar trebui sa aiba prioritate.
Faptul ca in alte tari, pe care tot incercam sa le luam drept model, exista legi in acest sens, nu ar fi un motiv sa incercam sa initiem un "proiect de lege"?
Sigur ca se poate intampla oricui, tocmai de aceea trebuie supravegheat. Eu de aceea sustin ca e corecta ideea controlului si pana la urma al unei decizii exterioare.
Inteleg ca aici esti de acord, de altfel.
De fapt, intrebarea initiala a fost "de ce nu ne putem lasa copiii cui vrem". Adica, sa fim singurii care hotaram, iar copilul sa mearga acolo unde spunem noi. Or, acest lucru poate deveni in mod evident impotriva intereselor copilului.
Ceea ce spui tu despre profilul moral al soacrei tale, se poate arata in cursul unui proces. Adica nu doar Autoritatea este cea hotaraste si bate in cuie. Pot veni martori, se pot aduce argumente.
Nu comentez cazul tau, dar parca mi-e greu sa cred ca cineva vrea sa ia un copil de dragul de a-l lua, daca nu suporta copiii, doar ca sa-i pedepseasca pe parinti. Daca imi spui ca averea ar fi tentanta, aici lucrurile sunt mai complicate (nu poate face ce vrea cu bunurile unui minor, ba e chiar mai restrictiv decat in alte materii).
Si acum, despre lege.
Nu se poate scrie o lege pur si simplu, ci ar ar trebui modificat Codul Familiei, cel care reglementeaza aceasta chestiune.
Chiar daca ar intra sub reglementarae unei legi ordinare, pentru initere ai avea nevoie de 100.000 de semnaturi ale persoanelor cu drept de vot, din cel putin un sfert din judetele tarii. Abia dupa aceea poti sa depui initiativa legislativa, care incepe un parcurs lung si anevoios in Parlament. Acolo ai nevoie de sustinere pentru a fi votata si acceptata la diverse niveluri, in final in plen. Dureaza mult, ca sa nu spun ca sunt proiecte vechi de ani care nu au ajuns la discutii (asta n-ar putea intra la urgenta, pentru ca nu se justifica).
Nu stiu cum este legislatia altor tari in aceasta materie, voi cauta sa citesc, dar nu cred ca se accepta mai mult decat o sugestie. Nu cred ca vreun stat accepta pur si simplu o asemenea hotarare fara s-o verifice si s-o supravegheze. Probabil ca se admite un asemenea act nu pentru ca ar fi hotarator, ci pentru ca statul sa stie de la cine sa inceapa.
De fapt, lucrurile se reduc doar la momentul in care mai multe persoane ar dori tutela. Altfel, nu e nici un motiv sa n-o primeasca cel la care te gandesti tu, daca corespunde profilului unui parinte.