Matei- Daruit de Dumnezeu

Am visat mereu sa postez si eu aici, deci, fara pretentia ca noi am fi mai cu mot, iata si povestea noastra.

Matei- Daruit de Dumnezeu

Nici acum nu pot crede ce minune ne-a daruit Dumnezeu. Puiul nostrum are aproape o luna, ma uit la el ca e perfect si incerc sa imi amintesc cei 7 ani de tratamente, vizite la medici, postari disperate sau inlacrimate pe forum la Asteptand un Ingeras, citit povesti ale nasterii cu alte lacrimi si rugaciuni la Domnul sa avem si noi parte de asa fericire.
Trebuie sa admit ca speranta mea murise aproape, dar a lui tati nu si el a fost cel care a insistat sa mai incercam o singura data un tratament de stimulare. Am mers la doctora care ne-a ajutat enorm, dna dr Neamtu de la Inst Parhon – careia ii datoram mult, si am rugat-o sa mai incercam o data. Am luat-o usor, cu un tratament pe care il mai facusem de nenumarate ori, doar ca intr-o doza putin mai mare.
Era Saptamana Mare. Am mers la parintele duhovnic si i-am spus ca am reinceput tratamentele si el a zis “sa fie cu binecuvantarea lui Dumnezeu”. In momentul acela am stiut in sufletul meu ca a venit si timpul nostru.
Facut tratament, prestat dupa program (stiti voi endometristelor cum … #61514;) si … test negativ. Dar eu stiam ca nu e asa si am facut un al doilea test, intr-o sambata la 6 dimineata. A doua liniuta era fff vaga, dar destul cat sa fim in fata la Medsana asteptand sa se deschida pentru testul de sange …. . ERAM INSARCINATA.
Cum cu doar o jumatate de an inainte pierdusem o sarcina, am fost prudenti, fetele de la Odisee isi vor aminti de mine ca de una dintre cele mai paranoice forumiste.
De la 6 luni am stat in pat si cand a sosit si luna decembrie ma miram ca, cu o asa burta mie tot nu imi vine sa cred ca voi fi mama.
Bebe era maricel la cap si cu circulara de cordon asa ca dl doctor a hotarat ca va veni pe lume “pe sus” adica prin operatie cezariana si a hotarat data: 31 decembrie 2006. O zi speciala pentru un moment si mai special. Si mie care nu imi placea Revelionul … Acum va fi cea mai frumoasa zi din viata mea.
30 decembrie 2006 – am facut curat in casa, am montat patutul, am ordonat bagajul (pentru a nu stiu cata oara), am iesit in oras sa mancam, am tacut mult. As minti sa spun ca am fost curajoasa. In noaptea aceea nu am dormit nici unul dintre noi, nici macar bebe (care era altfel un mare lenes).
31 decembrie 2006 – m-am internat la 8 dimineata. Dupa internare l-am sunat pe dr si mi-a comunicat ca soseste si crede ca la ora 9 intram in sala. Nu a fost sa fie, am intrat pe la 10 si un sfert. Mai intai a venit anestezista si m-a intrebat de trusa de anestezie. Curajul imi pierise complet asa ca am cerut generala. Doctorul mi-a spus, pe acelasi ton mereu calm si cu acelasi zambet pe buze ca daca as fi sotia lui nu mi-ar face generala si daca nu vreau sa incerc rahie. Asa am facut.
Eram in transa. Mergand spre sala de operatii, de mana cu o asistenta frumoasa, blonda, care imi zambea mult, ma simteam ca intr-un vis.
M-am suit pe masa, o asistenta m-a tinut si mi-au instalat kit-ul de anestezie. Foarte rapid am inceput sa nu imi mai simt picioarele si m-au ajutat sa ma intind pe masa. Erau doi doctori, anestezista si trei asistente, plus trei de la pediatrie.
La nici un minut dupa ce m-am intins am inceput sa simt ca ma pierd. Ameteli rele, si pur si simplu simteam ca ma duc. Am inteles de la medici ca tensiunea scazuse la 7 si ma rugau sa mai rezist nitel pana il scot pe bebe ca apasa pe nu stiu ce artera si de aia sunt asa. Oricum, m-au intors pe o parte cu masa cu tot cand cred ca au realizat ca rezistatul asta nu era dupa mine.
Doctorii deja faceau ceva dupa acel paravan pe care il instalasera, banuiesc ca ma taiasera, era 10:25. Eu cu ochii pe ceas si pe icoana Maicii Domnului pe care m-am bucurat sa o intalnesc in toate saloanele.
La un moment dat zice medicul meu: “Gata, impingem!” Si au inceput sa impinga serios amandoi medicii din partile burtii si anestezista din capul pieptului. Si apoi fraza care mi-a facut sa imi inghete sangele in vene: “Nu, nu iese!”. Si iar impins mult de toti cei trei. Nu mai vreau sa traiesc niciodata momentele alea, realizam ca ceva nu e in regula, intrebam intr-una ce e, ce se intampla, bebe e bine? Nu vorbea nimeni cu mine.
L-au scos pe bebe, nimic, nici un sunet. Timpul s-a dilatat brusc. Secundele erau luuungi.
Echipa de la pediatrie l-a preluat si l-au pus pe o masuta in stanga mea dar eu nu il puteam vedea bine pt ca doctora era intre mine si el. L-au aspirat, ma rog, ce i-au facut ele acolo si l-am auzit tipand scurt. A mai durat ceva timp pana cand doctora pediatra a zis “Bine!” si a plecat. In continuare mie nu imi zicea nimeni nimic si eu intrebam intr-una.
In timpul asta medicii lucrau la mine dar nu stiu ce faceau. Ochii mei erau cand la icoana cand la bebe. Mi l-au aratat pentru o secunda si apoi l-au luat.
Dupa vreo cateva minute, cineva a dat drumul la radio. “Daca n-ai iubi, n-ai intelege ce-nseamna o raza de soare”. Medicii coseau si discutau de Revelion, doctorul meu mi s-a adresat in sfarsit: “Ai vazut ca a fost bine!” “I-am dat nota 9!” (de fapt aveam sa aflu mai tarziu ca avusese 8 imediat si 9 dupa 1 minut, sau 5, nu mai retin, pt ca nu a tipat, era vanat si l-au scos cu forcepsul).
A durat o ora pana au terminat. Dupa vreo jumatate de ora dupa ce l-au scos pe bebe au inceput frisoanele. Nu mai puteam nici macar vorbi. Medicul meu a cerut sa mi se faca un calciu dar se pare ca e marfa scumpa, nu aveau. Si am ramas sa tremur, ca “asa se intampla”.
M-au scos din sala pe la 11 si un sfert si pe hol era tati. Alb la fata, tremura si el, imi puteam da seama de asta. Mi-a spus “Stii ce frumos e!!!! Si e bine!”. Atat am vrut sa aud, si am continuat sa tremur.
Dupa o ora aveam puiul langa mine si eram cu totul altcineva. Dumnezeu face cu siguranta minuni, una se frichineste chiar acum in carut langa mine.
Nu are nici un rost sa va povestesc cosmarul refacerii. Paleste pe langa visul frumos pe care il traim. Nu vreau decat sa zic ca dl dr Cristian Radoi e un medic minunat. Ii datorez mult si ii multumesc din suflet.
Sperati, niciodata nu e prea tarziu si Dumnezeu ne asculta rugile.
Doamne ajuta!

Catalina

claudia_a spune:

Pentru ca nu am apucat sa va felicit... va zic acum sa fiti fericiti, sa fie Matei sanatos si voi sa fiti sanatosi sa va bucurati de el si intr-adevar Dumnezeu face minuni si astea se vad zilnic! Sa aveti parte numai de lucruri bune si frumoase!

Pune si tu o pozica cu ingerasul mic!

Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica

acina spune:

Felicitari iubita,
m-am emotionat citind povestea voastra.
Sa va traiasca Matei minunea.


Anca si Andrei(13.02.2006)

Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii

Maruca spune:

"Catalina, o viitoare mamica" - nu asa te semnai? Imi aduc aminte, chiar nu mi-a venit sa cred cind am vazut mesajul tau...Ma bucur mult pentru voi, sa fiti sanatosi si in putere, sa va creasca baiatul mare si ocrotit de Dumnezeu!

Cu drag, pentru Catalina, "o mamica fericita", nu?

Catalina spune:

Exact, asa ma semnam! Ce chestie, nu credeam ca isi mai aminteste cineva in afara de mine. Multumesc fetelor pentru urari.
Claudia, te pup dulce. Minunea ta ce mai face?

Cata

aiska spune:

Catalina povestea ta este atit de emotionanta si frumos scrisa.Este o dovada vie ca DD v-a vegheat si o sa va vegheze familia mereu.


Sabina 39+
mamica lui Aleksi Joel

Madachan spune:

MATEI,bine ai venit pe lume!!!!Sa cresti mare,sanatos si frumos!!!
CATALINA,felicitari pt. minunea de baiat! E un scump,iar povestea ta m-a emotionat pana la lacrimi.Numai fericire sa va aduca!

EDWARD 29.11.2004
poze->

Helenutza23 spune:

Catalina frumoasa povestea, emotionanta! sa fiti sanatosi!

37+

nusicasiely spune:

foarte emotionant.mi-am amintit de nasterea fetei mele

http://pg.photos.yahoo.com/ph/ana_inlove2003/album?.dir=/855cre2

dania.nicol spune:

Catalina - sa-ti traiasca sa fie sanatos,norocos sa aiba parte de tot ce-i mai frumos in lume si va aduca numai bucurii ca meritati din plin.
El e Matei nu ?

Poveste