Ma inclin in fata voastra!
Raspunsuri - Pagina 6
flaviutza spune:
Manuelita, ai intrat pe un forum unde exista mamici. nu naturale, adoptive etc.MAMICI. si spui despre copiii lor asta, citez:
"Tata, care n-ar nimic impotriva adoptiei, fiu de taran get beget, finisat pe la oras, mi-a raspuns ca vede o singura eroare in propozitia mea: o taranca sanatoasa la minte si la trup nu-si abandoneaza copilul. SI CAM ASA ESTE. Hai sa fim seriosi, NU CRED CA O MAM INTREAGA LA MINTE
isi poate lasa copilul in spitalele din Romania crezand sincer ca-i e mai bine copilului decat cu ea si in saracie."
Ba da, sunt cu miile. fete tinere, ramase insarcinate, unele studente chiar, care aleg sa nu ucida si lasa copilul in maternitate. te-ai gandit la asta? ii dau dreptul la viata,cel mai de pret drept, fara de care acesti copii pe care tu ii jignesti aici nu ar fi existat, fara de care aceste mamici ar avea o viata lipsita de dragostea unui copil.sa nu crezi ca toata lumea nu are bani de avort.
si eu am ramas insarcinata(contrar a ce crezi tu) si m-am gandit sa pastrez copilul. daca nu ar fi fost prietenul alaturi de mine, in mod sigur as fi dat-o spre adoptie(studenta, fara serviciu, doar cu o mama distrusa psihic din cauza mortii tatalui). poate as fi plecat fara sa ma uit in urma, nu sti de ce e in stare psihicul uman in asemenea momente, mai ales in cazul unei fete tinere),poate as fi avut curaj sa stau si sa-i gasesc o familie. iar eu nu sunt bolnava nici la trup nici la minte, tatal copilului nici atat amandoi am fost eminenti la capitolul studiu, iar copilul citeste aproape cursiv la 2,9 luni.
Am doi copii adoptati printre rude, am prietene cu copii adoptati,familii normale draga mea, cu mami , tati, purcel ,catel ,mai o cearta ,mai o soacra.etc. ma mai gandesc uneori ca si fimea putea fi asa, alaturi de alta familie iubitoare, dar infruntand opinii ca ale tale. si ma urc pe pereti .
O sa intelegi cand o sa fi mama, iti garantez.
ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
anaisanais spune:
flaviutza,
Elise spune:
sincer, eu pe undeva pricep ce spune Manuelita - nu cred ca e chiar asa de condamnat. Cred ca toti si toate am trecut cumva prin niste spaime si dubii cind ne-a mijit ideea adoptiei prima data: numai ca ea le-a expus aici clar. Poate prea clar.
Eu, recunosc, imi era frica: si, da, ma gindeam ca nu stiu in ce intru, nu stiu daca nu ma trezesc peste ani cu vreun psihopat la usha care vrea copilul, ca nu stiu daca am sa pot sa-l iubesc, nu stiu daca n-o sa fie o persoana straina mie de care n-am sa stiu cum sa ma apropii... nu stiu daca el, copilul, o sa ma placa sau o sa ma respinga, nu-i stiu povestea, nu-i stiu traumele, eram inspaimintata si cu sufletul bucati. Imi era frica de potentialul copil. Mai ceva decit daca ma maritau parintii cu un necunoscut. 
Toata nesigurantza asta trece, Manuelita.
Trece atunci cind vezi copilul tau. Asa stii ca e al tau.
Uite-te ce privire calda si senina are bblisa, de exemplu. E cit un ghemotoc, miroase a laptic, ne zimbeste si isi pune palmitzele fierbinti dupa gitul nostru de cite ori o luam in brate. E un copil fericit. Vezi ceva "rau si anormal" sau macar diferit, la ea?!
Elise & BBLisa
Alexa Ioana spune:
elise, sa stii ca eu n'am avut aceste indoieli niciodata... absolut deloc ! nici eu, si nici sotul meu... cand a fost momentul potrivit, pur si simplu am inceput sa adunam actele, sa depunem dosarul pt atestare, etc. si totul a decurs extrem de ... firesc.
niciodata nu mi'am pus problema daca imi voi putea iubi copilul, sau ca nu stiu in ce intru, si nici nu am avut dileme legate de povestea copilului, sau altele de genul asta...
singurul meu gand era "oare voi putea fi o mama buna pentru copilul meu?"
asta a fost singura mea "frica".. in rest, nici o spaima, nici un dubiu in legatura cu adoptia...
doar nerabdarea de a'mi tine copilul in brate pentru prima data, si de a'i oferi dragostea pe care i'am purtat'o in suflet dintotdeauna...
flaviuta, anaisanais - perfect de acord cu voi ! 
alexa si mami
Elise spune:
ei, felicitari.
mie in prima faza de "cochetare" cu ideea adoptiei imi era frica de muream, ziceai ca eu sint copilul.
acum, e adevarat ca poate si daca as fi nascut-o eu as fi avut spaime referitor la cine stie ce iese de acolo, din burta....
N-am de unde sa stiu, poate o sa ma lamuresc la un moment dat.
Elise & BBLisa
flaviutza spune:
Elise, si cand il tii in burta te gandesti: ca ar putea fi obeza ca matusa, ca ar putea mostenii niste gene recesive purtate de ambii parintii si sa iasa cu nu stiu ce, ca ai putea avea probleme la nastere,ca poate avea vreo malformatie,ca nu vei fi o mama buna(mai ales asta), ca nu te descurci cu banii, etc. pot sa-ti scriu un roman. dar in momentul in care il ai in fata, uiti de toate. cum banuiesc ca ai uitat si tu cand ti-ai vazut copilul si ai realizat ca e al tau. spune-mi ,Elise ai da-o pe lisa daca ar veni acusi trimisul lu ' Doamne Doamne si ti-ar propune sa ti-o schimbe PE LOC pe Lisa cu un bebe de aceesi varsta, despre care sa sti ca e cea mai reusita combinatie intre genele tale si ale sotului? Spuneti-mi fetelor, v-ati da copilul pe unul "natural" daca ati avea ocazia?banuiesc ca nu!never...in veci! cum nu ar face-o nimeni, nici mamele naturale si mamele naturale..sufleteste.
ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
Elise spune:
Pai eu ce spuneam?
Precis as fi avut cosmaruri ca nu stiu ce e in burta, cu toate echo posibile... pina nu vedeam eu cu okii mei.
Spaima ca "daca nu stiu sa fiu mama" si "traim intr-o lume rea" a intervenit la mine dupa ce am luat bblisa acasa, nu inainte.
quote:
Elise ai da-o pe lisa daca ar veni acusi trimisul lu ' Doamne Doamne si ti-ar propune sa ti-o schimbe PE LOC pe Lisa cu un bebe de aceesi varsta, despre care sa sti ca e cea mai reusita combinatie intre genele tale si ale sotului?
In nici un caz, Doamne fereste...
Ia sa incerce trimisu' figura asta, ca pleaca jumulit!!
Elise & BBLisa
anaisanais spune:
Genele mele nu le consider atat de pretioase, incat sa ma faca sa renunt la copilul meu(care, numai dintr-o intamplare, va asigur!)nu este posesorul ''listei de continut'' genetice a familiei!
Din experienta: si dupa ce am nascut, si dupa ce am adoptat am avut parte de o depresie..... post-partum. Stiu, o spuneti ca nu stiu ce vorbesc, va rog sa ma credeti ca stiu: am trait aceleasi spaime si aceleasi bucurii la fiecare copil: si la cel nascut si la cel adoptat, desi al doilea nu a fost mai intai''cazat'' in burtica mea!
Categoric nu mi-as schimba copilul cu altul pentru nimic in lume! este al meu si este cel mai frumos, cel mai inteligent si cel mai iubitor copil care a existat vreodata!
flaviutza spune:
Elise, zi si mie unde o pot vedea pe Lisa...ca nu mere linkul dat anterior...i-am vazut odata falcutele, seamana cu fi-mea mica....pls indica-mi unde o gasesc...multam'!
ALEXIA,2 ANI ,7 LUNI
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/