Psihologia copilului (vol 6)
Raspunsuri - Pagina 7
Picolino spune:
Este important pentru o fetita de 3,5 ani sa fie impreuna la gradinita cu alte fetite de varsta ei (sau de varsta apropiata)? Sau e ok si daca celelalte fetite sunt cu doi ani mai mari decat ea si numai cativa baieti sunt de varsta apropiata? Intreb pentru ca am impresia ca se plictiseste la gradi, e pasiva, "nu are" cu cine se juca (si ma gandesc sa o mut la alta gradinita in cazul asta).
Principesa spune:
Picolino, cati copii sunt in grupa? La varsta asta copiii mai mici sunt foarte atrasi de cei un pic mai mari, ii asimileaza cu adultii. Deci in mod normal fetitei tale ar fi trebui sa ii fie foarte bine in aceasta grupa.
Dar copiii mai mari nu sunt foarte interesati de compania celor mai mici. Deci poate fi un fel de excludere. In acest caz ar trebui sa intervina educatoare sa faciliteze integrarea. Deci daca fetita se plictiseste inseamna ca educatoarea nu a reusit sa o integreze si atunci ea e singura. Inainte de a o muta poate o solutie ar fi sa asisti si tu la niste activitati si sa vezi cum se intampla de fetita ta se plictiseste si apoi eventual sa ii comunici observatiile tale educatoarei cu solicitarea de a face ceva activ pentru integrarea ei.
Succes
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
carolinah spune:
Principesa, te rog sa imi recomanzi o carte de psihologia copilului buna. Ma simt depasita de situatiile in care ma pune fetita mea de 5 ani si decat sa o consider pe ea anormala, mai repede m-as considera pe mine neinformata. Multumesc.
lina, cu Alina si Ana... si tati, evident
Principesa spune:
Carolinah, in primul rand vreau sa iti spun ca imi place foarte mult reformularea nu copil anormal ci parinte neinformat. Este o perspectiva foarte sanatoasa care o sa te ajute in situatiile cu care te vei intalni, datorita faptului ca un copil este foarte abil in a identifica punctele slabe ale parintelui.
Ce iti recomand in lb romana sunt cartile lui D. Winnicott si F. Dolto daca ai rabdare, pentru ca uneori limbajul este mai dificil
Apoi la Editura Fundatiei Generatia "Puncte de cotitura" de B. Brazelton, care este scrisa pentru publicul larg si foarte accesibila. Chiar daca se refera la dezvoltarea pana la 3 ani, contine elemente cheie care dupa aceea se reiau si le poti folosi cu succes si la alte varste.
Din pacate cam atat in limba romana
Daca citesti in engleza iti recomand site-urile pe atasament zerotothree.org si bbc.co.uk/parenting. Teoria atasamentului are cele mai multe raspunsuri pertinente la intrebarile unui parinte
Succes
Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita
carolinah spune:
Multumesc mult, Principesa.
lina, cu Alina si Ana... si tati, evident
acina spune:
Buna,
Am un baietel de aproape 2 ani, care de ceva vreme a devenit violent.Violent in sensul ca ne loveste cand ne asteptam mai putin, fara motiv .Ca ne loveste pe noi e o chestie, dar asa se poarta si cu nepotica mea care are 10 luni.O paruiete asa dintr-o data, sau ii trage cate o palma peste cap in trecere.Il loveste si pe sotul meu si pe soramea , cu toate ca ne si iubeste, ne pupa, ne mangaie.
Am incercat sa-i explicam ca daca ne loveste ne doare si ca face rau .Prezenta nepoatei noaste nu i-a luat din iubirea celorlalti, am incercat sa nu facem diferente intre ei, o pupam pe ea, il pupam si pe el, o luam pe ea in brate il luam si pe el si tot asa.
ieri dupa ce m-a lovit si pe mine si pe mama mea peste fata l-am luat de mana si l-am dus in camera lui .I-am zis ca sunt f suparata pe el , ca ne-a lovit si ne doare si ca o sa stea acolo in camera pana devine baietel cuminte.L-am lasat acolo desi a protestat si -mi zicea ca e cuminte.Mi s-a rupt inima de mila lui , dar sincer nu stiu cum sa mai procedez cu el.A inteles pana la urma ca nu are voie sa iasa din camera daca eu nu ii dau voie.A asteptat pana m-am dus dupa el.L-am lasat cateva minute singur, fara jucarii, fara TV.
A mai trecut cineva prin ceva asemanator?
Sincer eu am epuizat ideile despre cum sa ma mai port cu el.
Anca 
20 sapt+ mami de Buburuz Andrei
(13.02.2006)
Pozele Noastre
Povestea Nasterii
Vic spune:
Copiii nu lovesc "din senin", ci au un motiv pentru care o fac. Uneori e din cauza frustrarii, furiei si neputintei. Copilul isi doreste ceva, tu il opresti, si el izbucneste, caci nu e suficient de maturi sa-si controleze impulsurile. Deasemenea, un motiv este inabilitateade a comunica, neputinta de a-si exprima dorintele si sentimentele. Copilul este suparat, emotionat, nemultumit, dar nu stie, la varsta lui, sa exprime ceea ce simte, si atunci singurul lui mod de a se exprima este prin gesturi. Cu cat sentimentele sunt mai puternice, cu atat reactia va fi mai puternica. Poate fi dorinta de a se simti in control, dorinta de a i se da atentie, sau pur si simplu stres.
Ce poti face ca parinte:
- redirectioneaza-l. Oferai ceva ce poate lovi pentru a scapa de tensiune. O perna, un animal mare de plus, o minge...
- invata-l ca nu este acceptabil sa loveasca
- arata-i copilului ca-l intelegi si ajutal sa invete sa-si verbalizeze sentimentele ("stiu ca esti suparat pentru ca...., dar lovitul nu e o solutie. Hai sa..." "stiu ca ai emotii, si e normal")
- incearca sa afli ce anume a declansat reactia agresiva, ce s-a intamplat in periada dinainte.
- vezi daca se intampla in aceeasi perioada a zilei - poate fi o reactie la foame, la oboseala etc.
In jurul varstei de 2 ani copiii descopera lumea si au dorinte extrem de puternice, pe care nu sunt in stare sa le exprime celor din jur. Neputand exprima verbal dorintele si sentimentele, o fac in singurul mod pe care il au la indemana: tantrum si lovit.
Pentru majoritatea copiilor, comportamentul violent este dor un stadiu in dezvoltare, pe care il vor depasi pe masura ce cresc. Ca parinte, trebuie sa gasesti cauza acestui comportament, si o data ce o afli, poti sa-ti inveti copilul sa reactioneze intr-un mod potrivit.
geanina78 spune:
Copilul nu se naste violent...el invata comportamentele astea negative de la cei din jur, in special de la familie.
alexutza_26 spune:
Buna seara,
Am si eu un baietel de 1 an si 5 luni - este de fire fff calm, un copil docil, ff mancacios cu un program de somn si papa pe care vad ca si-l respecta, este ff serios din fire, putin sociabil cu cei din jur - doar dupa ce vb noi cu pers respectiva vreo jumate de ora, de abia pe urma incearca si el sa se apropie de acea persoana, nu suporta sa fie luat in brate de straini, si uneori nici de bunici - lui de fel nu-i prea place in brate, adoarme singur fara alte artificii.....
Am trecut de curand printr-o luna de extrema violenta din partea lui - lovea pe cine nimerea, lovea pt ca brusc in camera nu mai era centrul atentiei noastre sau ca nu i se dadea o jucarie favorita sau cand era obosit - incetul-cu incetul am rezolvat zic eu prob asta, acum mai loveste doar cand e ff obosit...
Acum vad ca a intervenit o adevarata problema - face crize de isterie - din senin, ne jucam, ne cataram, ne alergam si brusc se tranteste in fundulet, se da cu capul de gresie/covor - daca incerc sa-l iau in brate, mai rau se enerveaza, efectiv se arcuieste pe spate, tzipa-ragneste pana raguseste si se invineteste la fatza si asa il tine si o jumate de ora - eu in timpul asta am incercat fie sa stau langa el sa-l mangai , sa-l calmez, sa-l pup - fie sa ies din camera folosind un ton mai dur si sa incep orice alta activitate pt a-i capta atentia...nu se calmeaza decat fffff greu.
Ce e mai rau si greu - este ca aceleasi crize il iau din somn si ziua si noaptea - si il tin (noaptea) vreo 2 ore timp in care aamandoi stam si incercam sa-l calmam fara succes
pana cand la un moment dat oboseste si adoarme singur.
Acum intrebare (si scuze romanul de mai sus - am vrut doar sa va faceti o idee de amsamblu) : ce as putea face sa-l potolesc??? si daca e cumva caz de vreo boala ???/sau daca e cazul sa ma adresez unor psihologi ???- desi este totusi cam mic pt asa ceva..
Multumesc din suflet!
Alexandra mami de GABRIEL (30.09.2006)
PRINTZUL
Traieste orice clipa ca si cum ar fi ultima!!!
Greutate:58kg(1,55m) Deadline- 1.03.2008 Target: 3 kg
pisikuta spune:
tanara domnisoara de care va vorbesc si care se prezinta in linkul de jos, este un bazdac in prag de 1 an, care dezvolta fitze si talente cu care mama sa e in maaare conflict! am lasat o sa faca tot ce vrea, educatie liberala care nu include "nu", sa nu aiba fata frustrari mai tarziu. acum, daca nu e ca ea, urla, se tavaleste si face podul pe spate demna de o contorsionista de la circ. se mai tempereaza daca ridic tonul, dar si atunci stie sa mi zimbeasca cu toata fata strangand din ochii mici, ca data viitoare sa ma inmoi iara...
ei, si apoi, nici sa tip la ea nu mi place, tre' sa existe si un alt mod de a fi autoritara, nu?
cel mai rau e cand astea se intampla afara, la joaca, fiind singurul copil din categoria "eu sint sefu' si fac cum vreau". e, daca nu aduna pietre si cioburi de pe jos, nu misca ea leaganul, nu impinge ea carutul si cade din 2 in 2, iese cu scandal. iar mie mi e jena de celelate mamici, care ma privesc in dunga
...
bine, o idee as avea, ca e boala ereditara pe linie materna. nu boala copilului, a mamei. dar tocmai ptr ca n as vrea sa ne intindem pe 7 generatii, sa fie cum am fost eu cu mama si sa fac ce facea cu mine mama, as vrea sa opresc toate astea la puiul meu. e greu?
ce trebuie sa fac?
o zi frumoasa, plina de soare in suflet! 
de
Loli mic
http://picasaweb.google.com/lolimic07/LoliLunaDeLuna