De ce se schimba barbatii dupa cativa ani de casni
Raspunsuri - Pagina 2
calatoare spune:
Amandoi ne-am schimbat. In bine.
doinabita spune:
Nu numai barbatii se schimba si femeile!
Noi avem 25 de ani si ceva...cand unul incearca fara intentie sa se raceasca putin il trage de urechi celalalt.Asa am reusit sa trecem uniti peste multe in viata!Important e sa nu lasi sa devina casnicia o obisnuinta, nu e o reteta anume, doar trebuie sa tii totul fierbinte mereu!
Redati-mi viata!
Putin cu putin se aduna marea...
valicalin spune:
trebuie sa stim sa-i atragem.ne schimbam si noi o alta tunsoare o cura de slabire ,incercam haine mai sexi(nu vulgare).cand vin acasa sa mirosim a proaspat nu a mancare.diversitate in dormitor...eu sunt casatorita de 10 ani si intodeauna am incercat sa-mi ascult sotul si el pe mine.nu spun ca n-au fost si certuri(este f.gelos)si alte probleme,dar le-am lamurit pe parcurs.eu zic ca daca esti pe aceeasi lungime de unda te intelegi cu sotul toata viata.
ioana55 spune:
Din punctul asta de vedere sunt fericita pt ca sotul imi acorda aceeasi atentie ca la inceput.A avut grija sa ma faca sa ma simt frumoasa si iubita mereu inclusiv dupa ce am nascut (stim toate prea bine ca timp de cateva luni pana ne revenim nu aratam grozav) si asta fara sa simt ca o spune asa de complezenta. Desigur ca mai avem momente in care ni se pare ca am devenit mai nervosi sau mai recalcitranti dar cred ca este normal (nu este totul roz in viata).Toti avem probleme sau frustrari dar trebuie sa invatam sa trecem peste ele sau sa le rezolvam nu?
aurora56 spune:
din pacate nu pot sa spun acelsi lucru si despre noi .In cei 11 ani de casnicie ne-am schimbat mult (poate m-am schimbat si eu si nu sunt constienta de acest lucru ) .e Prima oara cand postez la capitolul in unul sau doi mergem mai departe .Cautam un loc unde sa-mi spun si eu pasul si nu am vrut sa deschid un nou subiect .De fapt la noi problema e ca il simt mai rece ca la inceput ,nu mai exista emotia de atunci desi el imi spune ca ma iubeste .DAR...acum prioritatea in viata lui nu mai e eu sau copilul ci el si asta de vreo 2 ani .De exemplu el considera ca pentru mine si copil e un moft sa mergem sa ne relaxam undeva la munte dar pentru el nu e moft sa0si ia barca de cel putin 1000 euro(pentru salariile noastre e destul de mult )ca sa mearga la pescuit vara daca se poate in fiecare wekend si se asteapta ca acest lucru sa ne placa si noua .Nu spun ca nu il insotesc la pescuit , imi place de ex pescuitul la undita dar nu sunt atat de ahtiata ca el sa merg in fiecare wek.Avem divergente de opinii ca in oricare cuplu de alfel dar de cele mai multe ori eu trebuie sa las de la mine ca sa rezolvam aceste divergente .Lucreaza si sambata si cateodata duminica dar ii place sa -i stau la dispozitie (carui barbat nu i-ar place )dar in acelasi timp ma intreaba ca eu de ce sa nu-mi iau un job in plus ca sa castig mai multi bani pentru a iesi la munte sau a face ceva ce-mi doresc (ex . sa merg intr-o excursie in strainatate).Tote discutiile nostre se rezuma la bani si cred ca-l manii pe d-zeu daca spun ca nu avem cat trebuie pentru strictul necesar si sunt convinsa ca putem sa ne permitem si macar o mica iesire la munte in vacanta de iarna ca doar nu saracim dar el e de principiu ca e un moft .De aceea eu spun ca s-a schimvbat ca nu mai avem aceleasi preocupari comune ca nu mai conteaza ce vreau eu ,ca se poate amana cumpararea barcii cu inca o luna sau doua si sa mergem si noi macar 4 zile la zapada .Dar ce rost mai are acum ,ca s-a ternimnat vacanta si fiica mea tanjeste si mereu isi aduce aminte de minivacanta de anul trecut cand am mers doar noi doua (el a considerat ca de obicei ca e un moft si mi-a scos ochii cu aceasta iesire ori de cate ori fiica mea avea vreun rezultat mai slabut la invatatura) .El considera ca copilul merita acest lucru nu in timpul anului ci abia la sfarsit daca vine cu coronita (oricum au disparut coronitele de la premiere mai ales cu notele astea de fb si b).Scuze daca am scris atat .M-am descarcat si eu ,poate gresesc poate nu ,dar clar fiecare din noi doi are alte prioritati in viata .
poze1
poza2
alesssia spune:
barbatii se schimba in functie de NOI. dar, noi, nu vedem schimbarile noastre, le percepem doar pe ale lor. nu doar ei...sunt negrii uneori, si NOI.....
ali76 spune:
Parerea mea este ca, nu numai barbatii se schimba, si noi ne schimbam. Important este sa inventam tot felul de lucruri noi sa-i trezim la viata si sa intretinem relatia "calda". Intradevar, la inceput nu existau probleme, nu eram prinse cu mancarea, curatenia, spalatul, eram doar noi 2-iubiti , telefoanele, plimbarile in parc, visele, dragalaseniile si vorbele frumoase. Dar in timp toate acestea se estompeaza. Eu cred ca totul depinde de noi- FEMEILE!
dicirstea spune:
Eu cred ca femeia e cea care trebui sa modeleze barbatul, bineinteles cu maxim de discretie si subtilitate, sa nu isi dea seama. Ba mai mult, sa aiba impresia ca ei vin cu ideile. Poate pentru ca sunt la a doua casnicie care a intrat in al 7-lea an si am invatat ceva din prima. Toata lumea se schimba, e inevitabil, si e o lege a progresului pana la urma, important e sa fii atenta ca schimbarile sa se produca in favoarea ta si sa nu intervina si plictisul, care e ucigasul intimitatii (nu familiaritatea, care in unele cazuri apropie). Si noi acasa suntem mai reci, ne uitam fiecare la televizorul lui, dar simtim pe rand nevoia sa fim impreuna si renuntam la programele favorite. Dar cand ne auzi vorbind la telefon te zaharisesti 
iti imaginezi ca acasa suntem bot in bot non stop. Si nu e asa. Uneori incepem sa ne certam de cum intram pe usa. Ideea e ca daca tragi linie si faci totalul ne merge de la foarte bine in sus. Trebuie intotdeauna sa gandesti si sa actionezi pozitiv, chiar daca par sloganuri propagandistice, eu simt efectul.
Siminaf spune:
Vorbe, vorbe, vorbe.....
It takes two to tango. Deci nu depinde numai de noi, femeile. Si totusi uneori se schimba in rau sau mai mult in rau doar unul din cuplu. Ce e asa de greu de crezut?! Cititi macar ce a scris Aurora! E de plins! Nici copilul sa nu mai conteze!!! 
dicirstea spune:
Nimeni nu se schimba radical de pe o zi pe alta. Orice schimbari ar interveni , se fac una cate una in timp si trebuiau luate masuri de remediere de la primul semn de shimbare. Stiu al naibii de bine ce dureros e sa constati ca ai ratat momentul in care mai puteai face ceva. Si stiu si cum a fost cand m-am schimbat eu si nu a mai contat nimic nici pentru mine (bine, nu aveam copii, aveam doar 7 ani si jumatate cu primul om din viata mea, pentru care am fost in stare sa rup legaturile cu familia).
Dar cu mintea de acum, privind in urma, pot recunoaste ca nu a fost de vina plictiseala sau simtul proprietatii. Sunt atat de multi factori externi cu atat de putina influenta, decisiva e implicarea personala. Adica sa nu lasi nimic sa afecteze stabilitatea cuplului.